Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'iubire'
Găsit 8 rezultate
-
Pornesc abrupt, o să mă refer întâi la exemplul dat altundeva, referitor la milă și la iubire. De la ce definiții am porni? Există vreo asemănare între cele două? Care sunt deosebirile? Ce situații contradictorii vedeți, când ar trebui să simțim iubire, și nu milă, sau invers? Genul acesta de întrebări ne interesează în special pe topicul ăsta. Părerea mea, pentru început, pe scurt, și o să tot revin, este aceea că nu au nici în clin, nici în mânecă, ba chiar le văd poziționate pe paliere antagonice. Cel mai empiric mod de a le departaja astfel este dat chiar prin senzațiile pe care ni le oferă cele două sentimente; în cazul iubirii, senzațiile sunt înălțătoare, întregitoare, asociate bucuriei, libertății depline, căldurii interioare, pe când, de partea cealaltă a baricadei, mila vine însoțită de tristețe, de un fior neplăcut prin coșul pieptului, eventual de deprimare, teamă, tremur, durere. Intrând acum pe explicația psihologică și filozofică - oarecum, părerea mea este că iubirea naște un raport egal cu o altă ființă, pe când mila te plasează pe un plafon superior, unde cumva subconștientul sau chiar rațiunea ta face departajarea (cel mai adesea involuntar): „eu sunt bine, sănătos, dar tu, așa amărât, rănit...”. Fără să vrei, în loc să îl ajuți tu pe celălalt să intre pe starea ta, de presupus că inițial este bună, preiei tu doborârea interioară a celuilalt - sau o creezi, dacă respectivul sau animăluțul înfruntă acea durere fără pesimism. Și tocmai de aceea cred că, dacă vrem cu adevărat să ajutăm pe cineva care suferă, ar trebui să îi trimitem iubire, și nu milă, putere înălțătoare, lumină, și nu sentimente care să destrame și mai tare. În seama empatiei aș pune mai mult componentele intuitivă și rațională decât emoțională, pe aceasta din urmă văzând-o ca milă în forma ei pură (ca o scurtă și ad-hoc definiție, aș zice că mila este componenta emoțională a empatiei). Așadar, chiar dacă rațional sau intuitiv empatizezi cu celălalt, când ai intrat pe partea emoțională și compătimești, te-ai încărcat automat cu negativitate și asta i-ai transmis și ființei rănite. Și chiar dacă raportarea, zicem noi, rațională, ar fi - eu de fapt mă pun în postura celuilalt, de asta arăt compasiune - ne dăm seama că totul pornește de la Eu, mine, automat Ego, ceea ce înseamnă orgoliu, și deci, ajungem iar la ideea de raport de supraordonare a ta față de ființa suferindă.
-
Asa am pierdut pariul si am cunoscut-o pe ea Click
-
Buna tuturor..de cateva zile am inceput sa caut tot feluri de raspunsuri la diferite intrebrii pe care mi le puneam tot eu :) eu intreb eu raspund :) De ceva timp m gndesc intr-una si ma intreb daca iubitul meu ma mai iubeste ? de fiecare data cand il intreb daca ma mai iubeste el imi spune ca da ma iubeste foarte mult insa eu nu cred si nu simt lucrul asta deoarece il simt cam rece fata de mine...Numai e cum era la inceput .. avem 5 ani si 4 luni impreuna si de 2 anii am inceput sa stam impreuna in casa parintiilor deoarce el este la facultate si nu munceste.. singura care lucreaza sunt eu... bine si el cand il mai duce pe tata la munca sau are nevoie de el...Acum 2 ani ma inselat si am fost despartiti aproape 2 luni de zile... dupa ce am suferit si am intrat in depresie am inceput sa vorbesc cu un baiat .. dupa ce am inceput sa ma vad cu baiatu respectiv parca a simtit si a inceput sa ma caute si sa imi spuna ca ii pare rau si a gresit...l-am iertat , ne-am impacat cu toaate ca eu inca ma mai gandeam la fpatu ca el ma inselat si la cuvintele pe care mi le spusese in timpul acela..de cand ne-am impacat parca nu mai e la fel asa cum era inainte, totusi pana acum ceva timp a fst totul ok intre noi... de ceva timp nu prea se mai apropie de mine sa ma ia in brate, sa ma pupe, sa se culce cu mine ... am inceput chiar sa imi notez in telefon cand m-am iubit ultima oare cu el.. 1 data pe luna si de 3 ori pana acum de cand a inceput anul..si data aia pentru ca eu am inceput prima si parcaam impresia ca daia s-a si culcat ca altfel el nu avea de gand.... inainte nu era zi sa nu ma lase in pace iar acum nici nu se mai apropie de mine si nu inteleg de ce ? ce s fac?
-
Salutare tuturor, Incerc sa imi adun ideile si sa formulez cat mai concret un text care sa va aduca cat mai aproape de realitatea mea personala iar in limita timpului si clar, a dorintei, sper sa mi raspundeti, confirmati, "alintati" unele nelamuriri cu privire la starea interioara, gandurile, atitudinea ...etc ...unui barbat ce iubeste :search: dar care efectiv nu -si doreste mai mult de "ceva" platonic...Pompos?! Mda... Nu s-a consumat nimic intre noi si nici nu cred ca se va, in urmatorii 1000 de ani. Incerc sa descifrez rationamentul "personajului" si sa ma lamuresc pe mine insami ca oricat iubeste un barbat daca isi impune sa nu se ataseze, implice , nu o va face in veci. Intrebarea mea,logic, este si de ce? Amandoi neimplicati in vreo relatie, la mijloc varstei..deci, zic eu tineri...Tragismul situatiei vine in momentul in care omul recunoaste iar si iar (repetitiv !) ca ma iubeste mult.. prea mult ..insa nu vrea mai mult decat partide de sex (pe asta n-a zis-o decat o data!!! :cow: ) . Din start, le-am refuzat. Atunci, a recunoscut ca se multumeste si cu o iubire la distanta (hai, lasati!!! :comando: ) daca sex nu vreau. Sa fie sanatos! ..Ori ceva concret ori zero barat. Ok.. okokok..!!!! Unde incadrez acest comprtament, atitudine, manifesteare (?) ? La imaturitate emotionala? Prostie? Boala mintala?? Ciudatenie? Sau ce? Recunosc ca varsta nu este un impediment , un om se poate manifesta infantil si la 60 de ani.. fugind, ...sau dorind doar sex fara implicare emotioanal. Nu -s nascuta ieri insa mi-ar placea sa citesc si opiniile voastre. Cum sa ii spui unei femei mereu ca o iubesti dar ca nu te poti implica...? Mi se pare patologica treaba!Iar creierul meu se incapateaza sa deschifreze.... ce? Patologii?? Vreau dusuri reci pentru prostia-mi crasa..Confirmati sau infirmati ceea ce consider eu ca este cu omul asta. Multumesc x 3 !!! :hi:
-
Azi mi-am adus aminte de o situatie in care un cineva a renuntat subit la niste decizii doar pentru ca o alta persoana i-a spus ca nu procedeaza bine. Exemple de genul asta sunt multe. Si sunt nenumarate cupluri care se lasa influentate de prieteni, cunostinte, rude, etc. Mie imi este greu sa pricep cum un om poate fi atat de naiv, si lipsit de curaj, astfel incat in 5 minute sa isi insuseasca ideea altuia, tinand cont de faptul ca nu cu mult timp inainte avea o parere total diferita. Sa dam un exemplu: Ana si Andrei au o relatie de 5 ani. Au planuri de viitor impreuna. Se gandesc sa faca demersurile pentru a isi cumpara o casa. Analizeaza, pun in balanta absolut toate lucrurile ce le-ar putea aduce avantaje si dezavantaje. Sunt entuziasmati si dornici sa faca ceva impreuna. In momentul in care prietenul lui ii spune ca e o tampenie sa se angajeze la asa ceva pe termen lung, el renunta. Si sustine parerea prietenului. Plus ca isi da seama subit ca acele apartamente sunt de fapt naspa. sau: El si ea isi doresc sa plece in concediu, si incep sa discute despre variantele pe care le au, tinand cont de bugetul disponibil. Aleg sa petreaca o saptamana in strainatate, sa viziteze locuri noi si sa se bucure de niste conditii mai bune decat cele din tara. Mama ei este nemultumita de faptul ca sunt dispusi sa cheltuie o anumita suma de bani pentru o vacanta care oricum trece repede, iar ea isi schimba la fel de brusc parerea si propune anularea concediului, spunandu-i iubitului ca mai bine ar petrece un weekend la Sinaia decat o saptamana in Grecia. Economisesc si bani, plus ca la intoarcere isi pot cumpara masina aia de spalat pe care au vazut-o, desi cea existenta este aproape la fel de noua. Bun, cred ca ati priceput ideea din exemplele de mai sus. Cat de normal este ca doi oameni, care au o relatie, sa se lase influentati de parerile celorlalti? Cat de benefic este relatiei, spre exemplu? Eu nu am fost nicipodata de acord cu lucruri de genul. Ascult pareri, dar fac tot cum ma taie capul.
-
Am si eu nevoie de sfaturi si indrumari privind situatia in care ma aflu: Eu m-am cunoscut cu prietena mea in noiembrie 2011 si pot sa zic ca a fost dragoste la prima vedere din partea amandurora. Ne-am cunoscut intr-o circumstanta nu tocmai de basm deoarece eu am fost diagnosticat cu o boala incurabila si m-am prezentat la clinica unde ea lucra pentru a face recuperare si ea a fost repartizata sa preia cazul meu. Tin sa mentionez ca eu provin dintr-o familie instarita material si cu o anume reputatie si un anume statut in orasul in care locuiesc, insa ea provine dintr-o familie cu dintr-o alta clasa sociala... La inceput mi s-a atras un pic atentia in legatura cu starea ei materiala si rangul social de catre unul dintre parinti, adica pe scurt nu prea le convenea ideea de cine m-am indragostit eu, dar le-am spus ca ea ma implineste din toate punctele de vedere, tinand cont ca la momentul respectiv si pot sa zic ca si actualmente fetele ma privesc "ciudat" datorita dizabilitatii pe care o am, iar ea fara sa stie starea mea materiala si rangul social al familiei mi-a spus ca s-a indragostit de sufletul meu si nu o intereseaza o simpla dizabilitate (din punctul ei de vedere, nu si al meu). Odata cu trecerea timpului ne-am atasat si mai mult unul de celalalt si ea s-a mutat la mine pentru ca asa mi-am dorit si asta am simtit. Mutarea a avut loc treptat, nefiind privita cu ochi buni la inceput, dar cu timpul situatia s-a schimbat in mai bine, insa mama profitand de aceasta mutare a inceput-o sa o puna la treburi (sa faca niste mancare, sa faca cumparaturi, curatenie, sa se duca incolo si-ncoace, etc...). Ea nu spunea nimic si am observat ca in casa toata lumea era fericita, adica chiar statea de vorba zilnic cu mama despre diferite chestiuni ale vietii, insa trecand pe langa bucatarie am inceput sa aud anumite discutii despre situatia financiara a familiei sale. Mama a inceput sa-mi atraga atentia din ce in ce mai des din ce familie provine si ei la fel si eu am vazut-o pe ea ca incepe sa se simta din ce in ce mai inferioara in casa si stiam ca daca "nu dansezi dupa cum canta maicamea" lucrurile incep sa se schimbe, devenind "flegmatica" cu persoanele de care nu-i convin... In fine, timpul a trecut, ea si-a pierdut serviciul din cauza restructurarilor, situatia a devenit din ce in ce mai agitata prin casa si am ajuns pe la finalul anului 2013, cand am aflat (sarind peste anumite detalii) ca ea a furat de la mine din casa bijuterii pe care le-a vandut de-a lungul a cateva luni pentru a nu o vedea eu sau maicamea ca nu are bani si ar fi inferioara familiei mele (precizez ca marea parte a banilor au fost bagati tot in casa, in sensul ca ea imi cumpara prajituri, cumpara mancare pentru casa cat si pentru gratarele pe care le faceam cu parintii ei, si-a cumparat si ea haine sa arate bine pentru mine si produse de infrumusetare, imi cumpara si mie cadouri, adica nicidecum nu ma gandeam de unde ar avea ea atatia bani si nici nu m-am gandit sa-i intreb parintii daca o furnizeaza, pentru ca nu folosea sume colosale in decurs de o saptamana sa zicem...). Au vrut sa o dea pe mana politiei dar eu am fost mediator si am reusit sa-i conving sa nu faca asta pentru ca prejudiciul tot se va recupera intr-un fel sau altul, eu stiind ca tracasarea psihica prin care a trecut la mine in casa si dezamagirile ca nu se ridica la asteptarile lui maicamea si ca tot incerca sa se angajeze si nu reusea au determinat-o sa recurga la fapta pe care a savarsit-o. Plus ca si eu am avut cateva scapari sa-i spun ca nu stiu daca o mai pot sustine financiar, cuvinte spuse la GLUMA, dar neluand in seama starea ei psihica din acele momente. Si asa ajungem in anul 2014, situatia prezenta, timp in care noi am continuat o iubire interzisa de catre familia mea, ea trecand prin foarte multe la fel ca si mine, insa ea la un moment dat a facut pana si videochat (cu acordul prealabil al meu si stiind ce face in fiecare moment in fata camerei pentru ca eu administram conturile) pentru a castiga bani pentru a recupera prejudiciul, dar nu a fost adevarat cum canta pe internet ca faci zeci de mii de LEI pe luna, asa ca actualmente a reusit sa plece sa lucreze in afara prin intermediul unei firme cu care eu am pus-o in contact si eu am supervizat toata medierea si plecarea din Romania. In fine, banii se vor recupera intru totul pentru ca unde lucreaza castiga foarte bine (si ma determina si pe mine sa plec din RO). Ideea e in felul urmator, ca familia mea nu o va mai accepta niciodata, asta o stiu din capu' locului, dar eu am tinut de relatia asta pentru ca am iubit-o si o voi iubi mereu, o simt ca imi este sufletul meu pereche, si sunt de parere ca a fost o greseala a tineretii si ca se poate reabilita dupa ce a fost supusa unei mari presiuni psihice din cauza societatii in care traim si se fac aceste diferente care nu mai lasa oamenii sa traiasca o viata linistita si plina de iubire. Eu mi-am propus sa ma insor cu ea si mereu, de cand am cunoscut-o, mi-am dorit un copil cu ea si asa voi vrea sa se si intample pentru ca amandoi ne dorim acelasi lucru de cand ne-am cunoscut. Ce-mi ramane de facut atata timp cat eu voi fi, viitoarea mea familie va fi renegata de parintii mei? si credeti-ma ca am realizat ca BANII NU ADUC FERICIREA !!! Ce-mi ramane de facut atata timp cat mi s-a spus ca daca ma insor cu ea ei nu vor veni la nunta mea? Ce-mi ramane de facut atata timp cat sa stiu ca orice sarbatoare nu va mai putea fi sarbatorita alaturi de intreaga familie la masa? Credeti-ma chiar am nevoie de pareri si sfaturi obiective, pentru ca nu stiu ce sa mai fac avand in vedere ca in prezent nici eu nu mai am servici si nu gasesc de munca in domeniul meu, si peste tot mi se spune ca posturile sunt blocate. Ma termina psihica toate aceste ganduri adunate, si cateodata am ganduri oribile, care ma macina zilnic si nu stiu cum sa le mai fac fata. Acesta este povestea vietii mele de acum. Astept o dezbatere obiectiva.
-
Acum cateva luni am inceput o relatie cu un barbat mai tanar decat mine cu cativa ani (eu am 24, el 20). La scurt timp, pentru ca a avut probleme in familie a ajuns sa se mute la mine si sa stam o perioada impreuna in aceeasi casa. M-am atasat foarte mult de el, l-am ajutat cu tot ce a avut nevoie, am fost langa el moral si financiar dar la scurt timp au inceput dezamagirile. Am aflat ca vorbea cu diverse pustoaice, le invita la mine acasa cand eram la munca, mi-a luat din casa sa imi amaneteze, etc. Ne-am certat, s-a mutat de la mine, iar m-a cautat, ne-am impacat, imi zicea ca el vrea ceva serios cu mine, ca vrea un copil, etc. Certurile au continuat, imi cerea bani mereu pentru datoriile pe care si le facea pentru jocuri, daca nu vroiam sa ii dau zicea ca eu nu vreau sa il ajut, sa ne fie bine, ca sa tragem amandoi sa fie bine si ma facea sa ma simt vinovata si cedam pentru ca il iubeam. Comportamentul lui s-a racit treptat, in ziua de Inviere ne-am certat, ne-am despartit din nou, iar de Paste m-a batut. S-a ajuns la reclamatii la politie, etc.Dupa ceva timp m-a cautat din nou, ca i-a fost dor de mine, ca sa ne impacam, ca sa nu renunt la plangere sa nu cred ca de asta ma cauta. Iar ne-am impacat, iar mi-a cerut bani. Ne-am certat bineinteles din nou, eu am ramas cu datorii, pe el nu l-a interesat. Dupa cateva saptamani a plecat din tara, am inceput din nou sa vorbim, eu ramasesem insarcinata, mi-a zis sa nu avortez, sa pastrez copilul, sa ma mut la el, sa crestem copilul impreuna, poate ne impacam, ne reindragostim. Am avut niste probleme si dupa cateva saptamani am pierdut sarcina. Si-a schimbat comportamentul, s-a racit iar de mine, intr-o zi m-a intrebat daca nu vreau sa vin la el doua luni sa tragem mai tare sa facem niste bani. Eu m-am gandit la ce-i mai rau, de la asta ne-am certat, nu am mai vorbit cam o saptamana si apoi s-a intors in tara. M-a cautat sa vorbim, eu i-am zis ca inca il iubesc, ca mi-e greu fara el. Mi-a zis ca sa mai incercam o data, dar sa fiu mai putin nervoasa si mai intelegatoare. Mi-a cerut iar bani. Ca sa nu ma cert, i-am dat din nou. Abia ce ma pusesem putin pe picioare cu banii, iar mi-am facut datorii. Am rezistat doua zile "ïmpreuna" timp in care abia ne-am vazut, avea mereu treaba si l-am gasit cu semn pe gat. Din nou certuri, amenintari, injuraturi, jigniri. A plecat din nou, am hotarat sa ramanem totusi in relatii cat de cat civilizate, sa nu ne mai jignim. Acum iar ma suna ca are nevoie de bani, ca o sa-mi trimita el. Eu m-am saturat sa ma ia de fraiera, i-am zis ca nu ii pot da, a inceput cu santajul emotional ca de fapt nu ca nu pot, nu vreau, ca i-am dat doar cand am avut ceva de castigat (adica doar daca eram impreuna) si ca nu vreau sa il ajut, ca de fiecare data cand se gandeste la mine si ca poate ar trebui sa fim din nou impreuna dar eu mereu il enervez cu chestii de genul asta, etc. Eu una m-am saturat de santajul asta emotional, am devenit constienta ca nu am ce cauta langa el, ca merit ceva mult mai bun, ca el doar profita de mine, dar cu toate astea ma face sa ma simt vinovata ca nu ii dau. Nu stiu cum sa procedez, ce sa ii zic. II spun ca nu am cu ce sa il ajut, ca nu am bani, imi zice sa imi bag telefonul sau laptopul in amanet. Ca daca as vrea l-as putea ajuta. Ce sa fac eu in situatia asta? Si ca sa fie treaba treaba, am vorbit acum cateva zile cu un prieten de-al lui si mi-a zis ca el are o relatie de mai bine de o luna cu o fata, ca tine la ea, ca o sa vina in august in tara, o sa o duca la mare dupa care cand pleaca iar o ia cu el, sa lucreze acolo, sa isi ia o casa impreuna, etc. Stiu, suna a un film prost regizat. Dar nu stiu ce sa mai cred. Si nu stiu cum sa raspund acestui santaj emotional si sa nu ma mai simt vinovata. Astept sfaturi, poate ati trecut prin asa ceva si ati reusit sa va reveniti.
-
Este sexy, plina de viata si are o multime de planuri pentru viitor, acestea ar fi primele cuvinte care o caracterizeaza cel mai bine pe Adora. Cu un real potential muzical si o experienta pe piata, Adora este din 2011 unul dintre elevii scolii de canto al Doamnei Crina Mardare datorita careia se vede o continua evolutie in plan artistic. Pasionata de pian si atrasa de lumea showbizului inca de mica Teodora Rusu pe numele sau real a semnat un contract de impresariat artisic cu cei de la liveartist.ro. Cu un palmares destul de mare dobandit in cariera sa, Adora vrea sa va incante cu cel mai nou single al ei semnat S.O.S in colaborare cu F. Charm. Pentru a fi la curent cu toata activitatea artistei te invitam pe pagina de facebook https://www.facebook.com/Adora.Music.Official iar canalul personal de YouTube va sta la dispozitie http://www.youtube.com/user/AdoraMusicRomania/
