Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'copil'
Găsit 5 rezultate
-
....am ajuns la acea varsta din viata oricarei femei in care prima intrebare ce mi se adreseaza (sau mie si partenerului) este legata de procreare, de menirea femeii in acest univers albastru si de capacitatea uterului meu de a initia inauntrul lui o fiinta vie. Sunt sute de articole, postari si bloguri in care se vorbeste despre aceasta presiune absolut odioasa din partea familiei, a prietenilor, vecinilor, colegilor si a societatii per total cu privire la momentul in care un cuplu alege sa faca un copil. de ce, de ce nu, dar cand, de ce nu si al 2lea, pe cand al 2lea, pe cand si al 3lea chiar, e pacat maica....... cum ii putem educa pe acesti oameni sa nu mai puna intrebarile acestea ce tin absolut de initimatea unui cuplu, de dorintele lor, de viata lor proprie si personala? cum reusim sa depasim aceasta presiune? cand spunem stop glumelor care nu sunt glume pe acest subiect? cum le transmitem celor dragi care desi vor sa para bine intentionati cu aceste intrebari sau aluzii, ca de fapt, ne fac foarte mult rau? de ce trebuie sa dam explicatii cu privire la corpul nostru si ce facem sau nu facem cu el? (partea cu ignorarea sau nepasarea fata de ce spune lumea nu se aplica. imi pasa si nu pot ignora. sa plecam de la premisa asta deci.)
-
Iată că vara este pe sfârşite şi acum ea pare mai frumoasă ca oricând. Zi după zi, lumina devine mai rafinată, mai filtrată şi căldura devine mai blândă. În acelaşi timp, totul se încarcă de bogăţie şi natura răsplăteşte hărnicia oamenilor, căci peste tot încep să se culeagă roadele pământului. În perioada 23 august – 22 septembrie, ne aflăm în zodia Fecioarei, cea care face trecerea de la anotimpul verii la cel al toamnei. La mijlocul lui septembrie, grădiniţele, şcolile şi instituţiile universitare se animă odată cu începerea cursurilor, după ce au stat într-un fel de „hibernare” estivală (habar nu am ce cuvânt ar putea desemna această stare). Nu cred că aţi putea găsi un semn zodiacal mai potrivit pentru această perioadă din an. Zodia Fecioarei este guvernată de planeta Mercur, care desemnează procesele de gândire şi învăţare, comunicarea, acumularea de cunoştinţe. Pe de altă parte, ea stăpîneşte un loc pe zodiac care se numeşte casa/domeniul muncii de rutină, a serviciului şi sănătăţii, a sarcinilor domestice şi nu există reprezentanţi mai dedicaţi acestora. Multe Fecioare sunt dependente de muncă şi apte să o facă în linişte, cu modestie şi cu multă conştiinciozitate. Atenţia lor la detalii este o calitate până nu se transformă în chiţibuşărie, într-o manie de a vâna orice mic element care este sau doar pare imperfect. Copilul-Fecioară este un copil inteligent, retras, chiar timid, închis şi capricios. Are nevoie de multă afecţiune, deşi nu o arată şi trebuie încurajat ca să se afirme şi ca să-şi exprime sentimentele. Este foarte susceptibil şi va trebui să fiţi constant în afecţiunea pe care i-o arătaţi ca să-i câştigaţi încrederea. Este unul dintre puţinii copii căruia i se pot da sarcini precise, pe măsura puterii lui şi să aveţi siguranţa că le va duce la îndeplinire fără cusur. Va trebui şi să-i apreciaţi în mod explicit realizările, căci are o nesiguranţă interioară care ar putea să-l împiedice mai târziu să se afirme în viaţă. Are un spirit de observaţie deosebit şi unul critic pe măsură, aşa că va observa şi trăsături mai puţin plăcute ale părinţilor şi celor apropiaţi. Este sârguincios şi are, de obicei, rezultate foarte bune la învăţătură, dar predispus spre epuizare nervoasă, aşa că trebuie încurajat să se relaxeze făcând mişcare fizică sau participând la activităţi sociale. Dacă ar fi să asociez o fiinţă necuvântătoare zodiei Fecioarei, cred că cea mai potrivită ar fi furnica. Nativii care exprimă, în mod pozitiv, trăsăturile acestei zodii, sunt nişte furnicuţe care muncesc neobosite (te şi miri de unde atâta energie la nişte persoane care par atât de delicate şi de fragile) pentru a-i servi pe cei apropiaţi şi care dacă fac o critică nu o fac cu superioritate sau răutate, ci pentru că dorinţa lor ca totul să fie cât mai aproape de perfecţiune este însăşi raţiunea lor de existenţă. De fapt, Fecioarele nici nu au pretenţii mari: este suficient ca, din când în când, să le arătaţi că le apreciaţi şi să le fiţi aproape când, destul de rar, vă cer şi ele ajutorul. Vesta
-
Am si eu nevoie de sfaturi si indrumari privind situatia in care ma aflu: Eu m-am cunoscut cu prietena mea in noiembrie 2011 si pot sa zic ca a fost dragoste la prima vedere din partea amandurora. Ne-am cunoscut intr-o circumstanta nu tocmai de basm deoarece eu am fost diagnosticat cu o boala incurabila si m-am prezentat la clinica unde ea lucra pentru a face recuperare si ea a fost repartizata sa preia cazul meu. Tin sa mentionez ca eu provin dintr-o familie instarita material si cu o anume reputatie si un anume statut in orasul in care locuiesc, insa ea provine dintr-o familie cu dintr-o alta clasa sociala... La inceput mi s-a atras un pic atentia in legatura cu starea ei materiala si rangul social de catre unul dintre parinti, adica pe scurt nu prea le convenea ideea de cine m-am indragostit eu, dar le-am spus ca ea ma implineste din toate punctele de vedere, tinand cont ca la momentul respectiv si pot sa zic ca si actualmente fetele ma privesc "ciudat" datorita dizabilitatii pe care o am, iar ea fara sa stie starea mea materiala si rangul social al familiei mi-a spus ca s-a indragostit de sufletul meu si nu o intereseaza o simpla dizabilitate (din punctul ei de vedere, nu si al meu). Odata cu trecerea timpului ne-am atasat si mai mult unul de celalalt si ea s-a mutat la mine pentru ca asa mi-am dorit si asta am simtit. Mutarea a avut loc treptat, nefiind privita cu ochi buni la inceput, dar cu timpul situatia s-a schimbat in mai bine, insa mama profitand de aceasta mutare a inceput-o sa o puna la treburi (sa faca niste mancare, sa faca cumparaturi, curatenie, sa se duca incolo si-ncoace, etc...). Ea nu spunea nimic si am observat ca in casa toata lumea era fericita, adica chiar statea de vorba zilnic cu mama despre diferite chestiuni ale vietii, insa trecand pe langa bucatarie am inceput sa aud anumite discutii despre situatia financiara a familiei sale. Mama a inceput sa-mi atraga atentia din ce in ce mai des din ce familie provine si ei la fel si eu am vazut-o pe ea ca incepe sa se simta din ce in ce mai inferioara in casa si stiam ca daca "nu dansezi dupa cum canta maicamea" lucrurile incep sa se schimbe, devenind "flegmatica" cu persoanele de care nu-i convin... In fine, timpul a trecut, ea si-a pierdut serviciul din cauza restructurarilor, situatia a devenit din ce in ce mai agitata prin casa si am ajuns pe la finalul anului 2013, cand am aflat (sarind peste anumite detalii) ca ea a furat de la mine din casa bijuterii pe care le-a vandut de-a lungul a cateva luni pentru a nu o vedea eu sau maicamea ca nu are bani si ar fi inferioara familiei mele (precizez ca marea parte a banilor au fost bagati tot in casa, in sensul ca ea imi cumpara prajituri, cumpara mancare pentru casa cat si pentru gratarele pe care le faceam cu parintii ei, si-a cumparat si ea haine sa arate bine pentru mine si produse de infrumusetare, imi cumpara si mie cadouri, adica nicidecum nu ma gandeam de unde ar avea ea atatia bani si nici nu m-am gandit sa-i intreb parintii daca o furnizeaza, pentru ca nu folosea sume colosale in decurs de o saptamana sa zicem...). Au vrut sa o dea pe mana politiei dar eu am fost mediator si am reusit sa-i conving sa nu faca asta pentru ca prejudiciul tot se va recupera intr-un fel sau altul, eu stiind ca tracasarea psihica prin care a trecut la mine in casa si dezamagirile ca nu se ridica la asteptarile lui maicamea si ca tot incerca sa se angajeze si nu reusea au determinat-o sa recurga la fapta pe care a savarsit-o. Plus ca si eu am avut cateva scapari sa-i spun ca nu stiu daca o mai pot sustine financiar, cuvinte spuse la GLUMA, dar neluand in seama starea ei psihica din acele momente. Si asa ajungem in anul 2014, situatia prezenta, timp in care noi am continuat o iubire interzisa de catre familia mea, ea trecand prin foarte multe la fel ca si mine, insa ea la un moment dat a facut pana si videochat (cu acordul prealabil al meu si stiind ce face in fiecare moment in fata camerei pentru ca eu administram conturile) pentru a castiga bani pentru a recupera prejudiciul, dar nu a fost adevarat cum canta pe internet ca faci zeci de mii de LEI pe luna, asa ca actualmente a reusit sa plece sa lucreze in afara prin intermediul unei firme cu care eu am pus-o in contact si eu am supervizat toata medierea si plecarea din Romania. In fine, banii se vor recupera intru totul pentru ca unde lucreaza castiga foarte bine (si ma determina si pe mine sa plec din RO). Ideea e in felul urmator, ca familia mea nu o va mai accepta niciodata, asta o stiu din capu' locului, dar eu am tinut de relatia asta pentru ca am iubit-o si o voi iubi mereu, o simt ca imi este sufletul meu pereche, si sunt de parere ca a fost o greseala a tineretii si ca se poate reabilita dupa ce a fost supusa unei mari presiuni psihice din cauza societatii in care traim si se fac aceste diferente care nu mai lasa oamenii sa traiasca o viata linistita si plina de iubire. Eu mi-am propus sa ma insor cu ea si mereu, de cand am cunoscut-o, mi-am dorit un copil cu ea si asa voi vrea sa se si intample pentru ca amandoi ne dorim acelasi lucru de cand ne-am cunoscut. Ce-mi ramane de facut atata timp cat eu voi fi, viitoarea mea familie va fi renegata de parintii mei? si credeti-ma ca am realizat ca BANII NU ADUC FERICIREA !!! Ce-mi ramane de facut atata timp cat mi s-a spus ca daca ma insor cu ea ei nu vor veni la nunta mea? Ce-mi ramane de facut atata timp cat sa stiu ca orice sarbatoare nu va mai putea fi sarbatorita alaturi de intreaga familie la masa? Credeti-ma chiar am nevoie de pareri si sfaturi obiective, pentru ca nu stiu ce sa mai fac avand in vedere ca in prezent nici eu nu mai am servici si nu gasesc de munca in domeniul meu, si peste tot mi se spune ca posturile sunt blocate. Ma termina psihica toate aceste ganduri adunate, si cateodata am ganduri oribile, care ma macina zilnic si nu stiu cum sa le mai fac fata. Acesta este povestea vietii mele de acum. Astept o dezbatere obiectiva.
-
Salut! Eu si sotia ne intrebam la ce varsta este cazul sa schimbam mobila copilului? Acum are aproape 2 ani si doarme tot in patutul initial. La voi cum a fost?
-
Cateva secunde pentru un vot, pentru o bucurie. Atat va RUGAM sa va rapiti din timpul Dvs, doar cateva secunde pentru un vot, ce va aduce o bucurie infinita unor copii absolut minunati, dar fara copilarie : https://bucuriisimple.ro/bloggers/da...com7548658144/ Va Multumim!
