Jump to content
Forum Roportal

Search the Community

Showing results for tags 'bani'.



More search options

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Omul si Societatea
    • Astrologie si paranormal
    • Dragoste
    • Frumusete
    • Sanatate
    • Economic
    • Legislatie
    • Politica
    • Religie si spiritualitate
    • Copii
    • Nunta
    • Implicare sociala
  • Arta si Cultura
    • Educatie/Invatamant
    • Filozofie
    • Fotografie
    • Grafica 2D si 3D
    • Limba si literatura
    • Pictura
    • Teatru si opera
    • Istorie
  • Timp Liber
    • Casa si gradina
    • Gastronomie
    • Televiziune si cinema
    • Muzica
    • Sport
    • Hobby-uri
    • Turism
  • Animale
    • Cainele
    • Pisica
    • Pesti
    • Pasari
    • Rozatoare
    • Adoptii
    • Anunturi animale
    • Targuri, expozitii/ Asociatii, ONG-uri
    • Discutii diverse
    • Arhiva
  • IT & Calculatoare
    • Software
    • Hardware
    • Calculatoare
    • Jocuri
    • Internet
  • Stiinta si Tehnica
    • Auto / Moto
    • Electro
    • GSM
    • Stiinta, Tehnica si Inovatii
  • Varia
    • Discutii diverse
    • Bla bla bla ...
    • Coltul vesel
    • Coltul trist
    • Teoria chibritului
    • Regional
    • Diaspora
    • Evenimente
    • Stiri
    • Promovare / anunturi
  • Multilanguage
    • International Area
  • Reteaua Roportal
    • Roportal
    • Desenatori

Blogs

There are no results to display.

There are no results to display.


Find results in...

Find results that contain...


Date Created

  • Start

    End


Last Updated

  • Start

    End


Filter by number of...

Joined

  • Start

    End


Group


AIM


MSN


Website URL


ICQ


Yahoo


Jabber


Skype


Location


Interests

Found 6 results

  1. gargbird

    Păcănele - pro sau contra?

    Deși se plâng de taxele nesimțite, casele și site-urile de pariuri pur și simplu au explodat în ultimul an în Romania pesedistă care îndrăznește să creadă. Eu cred că succesul caselor de pariuri reale sau virtuale este invers proporțional cu nivelul de trai. Și mai cred că, în România contemporană, cei care dețin licențe pentru jocuri de noroc au dat lovitura. Vorba aia: mama fraierilor e mereu gravidă. Așa că invit pe toți cei care știu să scrie să-și împărtășească experiențele norocoase (sau nu) pe acest topic. Ca un fel de confesiune, refulare, speranță, superstiție, ce vreți voi. Încep eu: 1. Niciodată nu am mizat mai mult decât 10% din câștigul meu lunar. 2. Niciodată nu am pierdut mai mult de 50% din suma investită. 3. Niciodată nu am încercat să-mi recuperez sumele pierdute. 4. Niciodată nu am jucat beat. 5. Niciodată nu am jucat supărat sau nervos. În schimb, au fost perioade din viața mea când m-am întreținut din câștigurile din jocuri de noroc. Nu neapărat virtuale, ci și din poker, barbut, biliard, remi, etc. Mno, între timp am devenit gentleman, adică am job, card, gagici și educație, în morții mă-sii. Voi cum ați evoluat? Jucați, nu jucați, ați juca, n-ați juca? Astea e întrebările.
  2. Buna ziua , dupa moartea bunicii am intrat in posesia unor tablouri vechi (in posesia familiei mele de peste 100 ani ) . Aceste tablouri au apartinut unui nobil care a avut un conac in zona localitatii Gaiesti (actuala casa renovata a bunicii mele) . Unul dintre tablouri este semnat "Grigorescu" , restul tablourilor au posibile semnaturi sub ramae ...nu am studiat in detaliu tablourile . Va atese poze cu tablourile in speranta ca imi puteti spune daca are rost sa facem o expertiza a acestor tablouri . Valoreaza ceva ? Multumesc anticipat ! O zi buna !
  3. Crismonimold

    25 octombrie 2015

    Acesta e linkul spre ultima mea postare pe blogul meu de sinucigașă. Am sperat în zadar în suferință și închisoare totală, fără niciun drept din 1984, de la 13 ani și tot de atunci spun și dovedesc încontinuu adevărul în zadar. http://cristina-moldoveanu.blogspot.ro/2015/10/25-octombrie-2014.html Mai jos copiez întreaga postare aici: Azi mă voi apuca în sfârșit de scris restul povestirii despre viața mea. Mai am de scris faptele din 2002 încoace ( o parte sunt deja pe blog și o parte, dar numai lucrurile neesențiale le-am uitat, fiindcă în ultimii ani am fost supusă la chinuri înfiorătoare, care duc și la ștergerea memoriei, mai ales din ultimii ani, nu cele dinainte de 2002; cu toate că am uitat detalii, tot adevărul esențial va fi pe blog, efectiv nu am greșit nimic și am fost un om perfect și de valoare, dar ei nu vor să recunoască adevărul și mă obligă să mă omor). Mai am de scris și câteva lucruri din copilărie până în 2002, pe care le voi scrie. Înainte să mă apuc de scris trebuie să citesc absolut tot blogul din nou, să fiu sigură ce nu am scris și să citesc notițele mele pe care le am pe diferite coli de hârtie sau caiete, scrise atunci când îmi aminteam câte ceva. Bineînțeles că totul e adevărat și mi se pare strigător la cer că ei întârzie adevărul și îmi vor moartea, cum au spus de multe ori. Este neplăcut că nu pot scrie decât câte 20 de minute în medie, fiindcă mereu mi se întrerupe calculatorul și de un an nu am bani să îl refac. De asemenea trebuie să scriu direct pe blog, fiindcă programul word nu merge deloc , nici măcar în safe mode. După calculele mele va mai dura cam 3 luni până voi muri. Îmi pare rău de viață, dar nu am de ales. Azi de exemplu jucam jocul Wordz; versiunea în limba română pe facebook (cuvinte în limba română) și deși am dat un răspuns bun și corect, care mi-ar fi dat puncte bune, ei nu l-au luat în considerare. E un joc gratuit, nici măcar această distracție nu o pot avea. Ei mereu fac așa, adineaori mi-au spus că lumea trebuie să creadă că eu sunt imbecilă și de aceea nu au acceptat răspunsul meu și mi-au stricat jocul, în timp ce același cuvânt a fost acceptat din partea celorlalți jucători. Absolut sigur l-am scris corect, de două ori sau chiar de trei ori l-au refuzat. Nu voi mai juca. Așa mi-au distrus absolut orice plăcere sau bucurie în cele mai mici detalii din 1984 încoace, deși eu am fost un om perfect, dacă nu mă credeți citiți absolut tot ce am scris...aici sau pe alte bloguri. După ce am făcut acel apel către colegii din facultatea de psihologie am primit 450 de lei. Desigur, această sumă nu îmi poate ajunge să îmi iau haină de iarnă, probabil cea mai ieftină costă 200 lei sau chiar mai mult. Singura pereche de pantofi pe care o am e găruită dar asta nu contează. Abia voi putea plăti întreținerea restantă și mă voi tunde. Aștept să mă tund de 2 ani. Nu am haină de iarnă de doi ani, umblu cu ea descheiată pe ger și cu pulovăr gros. Pulovăre mai am. Restul pentru cheltuieli curente. Voi răbda din nou de foame...e groaznic. Eu am 1200 lei pe lună, dar stau singură și nimeni nu mă ajută în afară de mama, care desigur nuîmi dă bani de haine sau pantofi sau tuns. Nici ea nu are. Vă pot face socoteala, banii nu ar ajunge chiar dacă nu aș fi fumat, nici măcar pentru mâncarea cea mai ieftină nu ar ajunge, darmite pentru hrană de regim, în caz că am diabet. Și dacă nu aș fi fumat mi-ar fi lăsat bani mai puțini. Când nu am fumat 2 ani în 2005-2007 m-au chinuit monstruos, în tinerețe la fel. Până și Ioana Daniela Șarba Rogers, care se purtase bine cu mine în facultatea de psihologie și care a avut mult noroc în viață, și-a bătut joc de mine pe facebook, când mă plângeam de căldura din aaprtament. Nu știu dacă și-a bătut joc de mine intenționat. Găsiți la linkul următor, iată ce am scris în limba engleză: today, October, 18th, 2015. Another sad news is that they put in function the central heating in my block of apartments, like they threatened me last Tuesday on the street when I went to the family doctor. Every winter it was very warm inside and hard to bear it, summers were hot and in spring they left the central heating functioning until it was more than necessary warmth outside. I only hoped at least for a good October, and they started it on the 17th. And it is warm outside ! It seems that they have a lot of money to spend on unnecessary things (the rent will be high) or they are frozen in their bodies not only in their hearts and souls. Ea a răspuns: Cristina, you can call RADET to disconnect your radiators if you so wish. Eu am răspuns din nou: It is central heating, how can they disconnect only me when all the other people in this block of apartments have radiators? And if they disconnect me I cannot stay without heat over winter. Pagina mea pe facebook (oricum nimeni nu îmi răspunde, alții au voie să se plângă de sănătate sau sărăcie, dar eu nu. Când scriu în română la fel, nimeni nu îmi răspunde. https://www.facebook.com/cristinamonica.moldoveanu Iată aici o parte din ceea ce am scris pe facebook bărbatului care mi-a trimis ajutorul financiar și de care nu îmi amintesc să fi fost colegul meu. A spus că mi-a trimis banii cu o săptămână înainte să îi primesc, dar persoana de legătură nu a putut să vină undeva în oraș să mi-i dea. Între timp eu răbdam de foame, mereu și mereu de atâția ani pâine cu apă, m-am săturat. Desigur, nici el nu îmi răspundea, se făcea că plouă. Și am fost un om perfect viața toată și nu am fost niciodată nebună și nu am greșit nimic. Consider că am fost o persoană de valoare și aceasta nu este orgoliu sau megalomanie sau orice altceva, e adevărul. brusc, acum o oră, în timp ce îți scriam aceste mesaje mi s-a stricat și calculatorul aproape de tot. Acum pot accesa (deocamdată) calculatorul numai în safe mode, care nu permite aproape nimic. Oricum e stricat de un an și niciodată nu am avut bani să îl repar, acum nu mai sper că voi avea vreodată. Mama mi-a cumpărat altul nou acum câteva luni și după numai 2 zile de funcționare s-a stricat softul probabil fiindcă îmi permitea să stau pe internet numai 20-30 minute de fiecare dată, în timp ce în safe mode mergea nelimitat. Oricum nu mai puteam folosi word, deci nu mai puteam scrie poezii și nici nu puteam să accesez sau să prelucrez fotografii pentru creațiile mele artistice, care, cât de cât, însemnau singurul lucru plăcut din viața mea. Bărbatul care îmi cumpărase calculatorul și instalase windows și venise la mine când se mai strica câte ceva, atunci a refuzat să mai vină, deși numai atunci pe moment mai aveam ceva bani și era de fapt datoria lui. În plus, mi-a spus verde în față la telefon că el nu mai poate veni niciodată la mine fiindcă de acum înainte are clienți importanți din diverse firme și nu mai are timp de mine. Dar era datoria lui măcar să îmi trimită pe cineva acum îți scriu din nou despre bani și foame. Am tras concluzia că oamenii au salarii foarte mari de mii de lei, de aceea își permit să cheltuiască milioane, adică sute de lei la supermarket. Verișoara mea avea 3000 de lei numai acum câțiva ani (acum mama spune că ea i-a spus că are acum peste 4000 lei, eu am avut cu drag grijă de ea când era mică, ea nu îmi dă 10 lei de pâine și salam, acum, înainte de a muri). Deci ei nu pot înțelege lipsurile. Eu cheltui aproape mereu 15-20 de lei, ei cheltuie sute și se uită uneori ciudat la mine, nu mai explic. Deși au mulți bani, rar îmi dă câte unul 1 leu de pâine. Până și pensionarii cu haine ponosite cheltuie mai mult decât mine, e evident de ce. Pe lângă faptul că oamenii au bani foarte mulți (evident și după modul în care se îmbracă), ei stau mai mulți în familii împreună și cheltuielile pentru hrană și facturi se diminuează foarte mult, deci pentru ei mâncarea nu este o problemă și nici hainele. Eu nu am avut dreptul să cunosc bărbați și nu am nici dreptul legal de a mă căsători, datorită unui diagnostic psihiatric complet nedrept. Chiar eram un om de valoare, nu doar perfect normală, deci meritam viața. Nici țăranii nu pot înțelege situația mea, fiindcă la țară viața e mult mai ieftină și nici ei nu sunt singuri de obicei. Eu mi-am petrecut tinerețea, când eram încă aptă de muncă, în foamete și lipsă de bani la oraș. Nu mai vorbesc de faptul că pensionarii au dreptul la reducere pe mijloacele de transport în comun, în timp ce handicapații cu un picior lipsă nu au acest drept. Mai sunt și nevoi sufletești de a merge măcar o dată pe lună în parc, sau la un spectacol de balet sau operă, cu bilet cu reducere sau ieftin, pe care pensionarii îl au. Eu chiar aveam nevoie de mișcare, dar ceilalți mi-au interzis totul. O doamnă doctor de pe salvare mi-a spus anul acesta că s-ar putea să am tromboză venoasă profundă datorită obezității care e din cauza sărăciei și datorită stilului de viață sedentar plus alți factori. E o boală letală. Când m-a consultat aveam picioarele roșii, calde și umflate ca niște butuci. Absolut tot ce am spus întreaga viață despre mine sau despre alții este complet adevărat. picioarele mi se umflau periodic foarte tare, în ultimul timp se umflă mai puțin....scuze pentru greșelile typo din mesajele mele anterioare în plus, pe lângă ceeea ce am scris mai sus, provin dintr-o familie foarte săracă și am avut destinul tipic al oricărei fete fără zestre sau, încă și mai precis, al oricărei femei cu educație superioară (într-adevăr am citit foarte mult în tinerețe, plus aproape 2 facultăți), repet -- oricărei femei inteligente și cultivate din mediul de jos. Toate cărțile scriu acest lucru. Astfel de femei sunt ori abuzate sexual și sentimental (aia nu contează) ori ajung cerșetoare sau așa zis nebune, ținute în captivitate, fiindcă lumea de jos nu le acceptă ca bucătărese sau femei de serviciu și le consideră nebune (de exemplu unii oameni simpli mi-au spus că am păsărici la cap că ascult Beethoven sau că citesc filozofie sau istoria artei etc.) Nu a fost defel vina mea că am avut educație superioară, odinioară erau multe biblioteci publice gratuite, acum se cere o taxă și pentru lectură, darmite pentru împrumut. Deci nu mai există pericolul ca oamenii inteligenți și săraci să sufere așa mult. cred că nu are rost să îți dau exemple din literatură sau filme despre ce am mărturisit în mesajele anterioare, sunt multe, și le poți găsi și singur....vor continua să fie....dar lumea va rămâne mereu aceeași și absolut totul e purul adevăr (Singurele persoane care pot înțelege lipsurile sunt persoanele la pensie cu pensie mai mică de 1000 lei, care trăiesc absolut singure la oraș. Aceștia nu sunt mulți din câte îmi dau eu seama și ei pot renunța la internet și au haine din tinerețe acumulate (eu nu am avut niciodată bani, mi-am cumpărat haine numai în anul 2007, singura perioadă din viață când am avut bani, apoi m-am îngrășat din cauza torturilor sexuale de la distanță). Am cunoscut o astfel de persoană singură și bătrână, o femeie care scria poezii din tinerețe și avea pensie mică de urmaș după soț. Locuia într-un bloc din Colentina și mi-a dăruit o carte scrisă de ea (tipărită în ultimii ani la editura Eminescu) cu dedicație și autograf. O cunoștință de-a mea locuia în bloc cu ea și mi-a povestit că ei îi era milă de acea femeie și îi dădea câte o farfurie de supă de pomană și că ea tot mereu venea să cerșească de la ea ( la un moment dat se săturase parcă de ea). Ulterior, cum poate vă dați seama, poeta acea săracă a fost găsită moartă în casă (probabil de foame și alte boli). Mai am de adăugat că în ultimii ani, pe lângă crizele de sete (au mai fost și în trecut, dar pe timp scurt) am mai avut și accese de foame abominabile, și poate toate acestea înseamnă că aveam diabet, dar rezultatele la analizele sangvine periodice ieșeau mereu bune. În plus e adevărat ceea ce am spus că eu din copilărie eram cea mai săracă sau aproape cea mai săracă în toate grupurile de copii sau tineri în care am fost. Cu toate acestea eram un copil foarte bun, cuminte și inteligent. Eram harnică și îi respectam și iubeam pe ceilalți și îi ajutam sau vorbeam și gândeam mereu de bine despre fiecare. Dar familia, încă dinainte de 1984, mereu îmi scotea ochii că sunt alții care o duc mai rău decât mine, că sunt alții care au mâncare mai puțină, etc. Se pare că acest lucru a continuat până azi și nu înțeleg de ce trebuia să fiu eu un etalon al sărăciei din țară și suferinței celor nevinovați. În definitiv eram un om de valoare și fusesem educată să fiu generoasă și să nu am visul de a câștiga mulți bani. Așa era familia mea. Ipoteza mea e că dacă un copil e crescut în sărăcie, acest lucru îi stimulează dezvoltarea intelectului și a capacității creative, în cazul în care primește și stimulare prin informație suficientă. Și eu aveam și cărți în biblioteca școlii și prilejul de a observa grădina sau natura sălbatică la țară și aveam și parteneri de joacă, mai ales până în 1984. De asemenea cred că sărăcia este stimulent pentru a crește un copil cu caracter puternic și bunătate adevărată față de oameni, plus diverse virtuți pe care eu le-am avut, în cazul în care copilul este respectat și iubit. Și eu am fost respectată și iubită până în 1984 și sărbătorile și zilele mele de naștere erau minunate. Iar nașul meu a fost un mentor de valoare în formarea mea intelectuală. Nașii mei lucrau la un institut pe care îl numeau parcă Miciurin, la mai multe stații depărtare de casă. De acolo aduceau topuri de foiță moale când a început să dispară de pe piață hârtia igienică, dar foloseam și ziare mototolite. La țară foloseam încă din pruncie ziare, iar când mergeam pe câmp frunze sau iarbă. Acum nu mai am demult bani de hârtie igienică, care e scumpă, și îmi cumpără mama, ieftină, dar bună. Însă ea are obiceiul prost să îmi lase pe masa din bucătărie o hârtie igienică aspră, model socialist, pentru a șterge cu ea diverse pete sau aduna gunoaie, nu o pot convinge să o țină în altă parte. Lângă București locuiam pe strada Aurel Vlaicu. Înainte de 84 existau încă alimente și în București și în Voluntari. Mai întâi au început să dispară alte produse, de exemplu buteliile de aragaz și edilii comunei au mutat centrul de butelii la colțul străzii noastre, astfel încât lumea stătea zi și noapte la coadă acolo sau își lăsa rândul. Și mamaia mea la fel. Îmi amintesc cum o ajutam să aducă acasă căruciorul cu butelie. Oare vă amintiți acele cărucioare speciale, uneori improvizate? Dispariția produselor alimentare a coincis în mod neplăcut cu anul 1984, când m-au luat părinții la ei acasă și a început calvarul meu, atunci au început să treacă pe rând toate produsele alimentare pe piața neagră. În prezent oamenii din Voluntari, cei care încă se țin pe picioare, își cumpără alimente din oraș - Carrefour e aproape - fiindcă acolo în comuna devenită azi oraș e totul mult mai scump și magazinele rare. Dar bieții oameni în vârstă și singuri mor. Am scris poate din nou aceste detalii aici, poate unele pentru prima oară, fiindcă nu știu dacă mi le voi mai aminti în viitor sau dacă le voi mai scrie. Mai vreau să adaug că e posibil ca acolo, pe vremea când oamenii nu aveau apă cumpărată la supermarket și foloseau doar puțurile, să fi fost o zonă endemică pentru gușă, hipotiroidie. Și noi foloseam apa din puț pentru băut și gătit. Și nașa mea a avut hipotiroidie cu intervenție chirurgicală și eu am avut acest diagnostic în liceu și vecinele de pe stradă și ele - mamă și fiică. Nu sunt sigură dacă așa este, dar vă rog să citiți dacă sunteți interesați sinteza mea în limba engleză despre starea sănătății mele pe blogul meu în engleză, la linkul următor:) https://cristinamonicamoldoveanu6.wordpress.com/2015/10/16/very-hungry-d-absolutely-innocent/ chiar acum m-am întors de la cea mai ieftină farmacie din zona în care stau, care e puțin mai departe, dar trebuia să merg să economisesc un leu sau doi lei pentru tampoanele de ciclu. Noroc că azi mama mi-a lăsat 10 lei și nu a făcut scandal urât cum face de obicei. Am omis să îți spun că oamenii stau ore în șir la coadă la farmacii în fața mea (la farmacie coada merge foarte lent) și aproape toți, bătrâni sau tineri, cumpără medicamente de peste 100 lei, deci cumpără de milioane, am văzut de multe ori tinere fete cum dau 5-6 milioane de lei pe fleacuri, ca și cum nu ar însemna nimic, îți jur că e adevărul. Chiar azi în fața mea o femeie de vârstă mijlocie a cumpărat de peste 200 lei (peste 2 milioane). Eu cumpăr numai de 30 lei pe lună cel mult. Am probleme de sănătate grave și nu înțeleg de ce medicii nu mă tratează și sunt îndurerată. Am avut scaune cu sânge, sau foarte subțiri sau galbene sau segmentate de mai multe ori. Am avut dureri sau colici abdominale oribile și nu mi s-a dat medicament. Pe lângă arsurile periodice de stomac pentru care mi s-a dat Esomeprazol, am dureri zilnic în partea ficatului și bilei, am spus de mulți ani de ele și nu mi s-a dat niciun medicament. Am avut dureri și în cadranele abdominale stângi și nu mi s-a dat nimic. Ai văzut că acum am băut câte 6 litri de apă zilnic vreo 10-14 zile, am scris totul, nu delirez! E adevărul și nu mi s-a dat niciun medicament. Nu mi s-a dat nici tratament sau heparină sau știu eu ce altceva pentru tromboza venoasă. Știam că heparina e utilă din facultate, dar în general am cam uitat farmacologia. Nu înțeleg de sunt tratată ca și cum nu aș fi om ci doar animal la abator încă de când aveam 13 ani în 1984. Chiar azi mă presa ficatul sau altceva în dreapta plus durerile lombare de coloană din cauza obezității, dar am ajuns la farmacie. PS Mi s-a reparat din nou calculatorul dar merge tot numai câte 20-30 de minute crede-mă în 2007 aveam numai acele excreții albastre, după aceea m-au chinuit sexual foarte monstruos și medicamentele psihiatrice nu mai aveau efect. Nu mi-a spus nimeni ce erau acele excreții albastre (găsești în pozele mele pe flickr sau la linkul de mai jos, dar numai după 2007 au apărut pe rând toate simptomele, inclusiv dureri acute inghinal. https://cristinamonicamoldoveanu6.wordpress.com/2015/07/30/blue-illness/ secrețiile albastre au durat vreo 10 ani, din 2003 până în 2013 cu aproximație, am fost mereu la medic și niciunul nu mi-a spus ce erau și nici nu mi-a dat tratament (vreo 5-6), mai am destule poze cu ciorapii albăstriți am uitat să scriu un lucru foarte important: medicul de familie a fost un medic bun cu mine. Deși nu a putut să îmi dea vreun diagnostic sau tratament (poate nu exista) decât pentru stomac, mi-a dat odată la cerere ceva pentru bilă, dar apoi nu am mai insistat. Încă cel mai important lucru e că acum câteva luni am avut amorțeli foarte urâte și aproape continue în ambele mâine și picioare, deci putea fi un semn de diabet (neuropatie) sau poate altceva. Dna doctor mi-a prescris un medicament naturist destul de scump - 30 de lei, dar a trebuit să îl iau că era singura mea speranță. L-am găsit greu, și știu că nu mă crezi, dar amorțelile au dispărut după o săptămână de tratament. Acum văd că încep din nou, dar mai slab și mi-e frică. mi-e tare foame..dacă ai putea măcar 20 de lei...am înțeles, nu se poate...a trecut o săptămână deja de când tu ai spus că ai trimis banii....iartă-mă te rog, poate nu știi ce înseamnă să rabzi de foame aproape 10 ani....cred că puteai să îmi spui măcar că persoana aceea nu poate să mi-i dea.... e evident că nu mai are rost să am speranțe....tot ce am scris în comentariile anterioare e adevărat....tu mereu îmi spui că îmi vor da, dar, repet, a trecut deja o săptămână....dacă ți-ar fi fost puțin milă, ai fi putut să îmi trimiți cum ți-am spus de atâtea ori prin poștă...ai zis că nu se poate. Poate ai dreptate, dar măcar 10 lei în plic, drept corespondență ai fi putut....știu, nu ai nicio datorie față de oamenii condamnați în mod nedrept, nu ai absolut nicio datorie, dar atunci de ce mi-ai făcut promisiuni false? Odată am primit un pachet de la o doamnă din Franța (româncă) și mi-a trimis și 10 sau 20 euro înăuntru, plus hrană ieșită din garanție pe care din fericire nu am mâncat-o (pateul de ficat avea culoarea schimbată, etc). Dar bine că era acea bancnotă. Știai bine că dacă îmi pui 10-20 de lei în plic ar ajunge la destinație, nu îi fură nimeni, poate nu puteai mai mult, dar am văzut oameni care dau de pomană cerșetorilor pe stradă 10 lei. Cerșetorii au poate mai mulți bani ca mine, fiindcă ei mereu apar la chioșc cumpărând țigări, cafea caldă și bere și mici gustări...dar poate că ai dreptate, poate că persoana aceea îmi va da banii scuze . bancnotă plus alte typo (azi 25 octombrie le corectez pe blog)...și tastatura mea îți dai seama că e veche de 12 ani (are literele șterse), nu am avut nici 30 de lei în 12 ani să o schimb....eu aveam salariu 4 milioane 500 adică 450 lei în 2003 ca profesoară de liceu, atâta era atunci, s-au făcut multe greve în anii aceia (cred că mai găsești dovezi, eu niciodată nu am mințit sau inventat ceva) și după ce am ieșit eu din învățământ le-au dat salarii mai omenești, eu nu am mai apucat am carnetul de muncă dacă nu mă crezi, am chiar copie la scanner, era inuman aici el a răspuns că a vorbit din nou cu persoana din București, iar eu am scris: mulțumesc, m-a sunat chiar acum, a spus că poate la ora 2 după masa marți la stația de metrou Intercontinental spre strada Batiștei sper să nu se întâmple ceva rău, să reușesc să o întâlnesc, mulțumesc mult am reușit. Totul a durat 2 ore fiindcă traficul era extrem de aglomerat. Aproape mereu când ies în oraș (rar) este așa. Am stat mult în picioare, a fost epuizant. La întoarcere am luat un troleibuz aglomerat și fetele tinere de lângă ușă au râs de mine când le-am rugat frumos de mai multe ori să îmi facă loc pentru a coborî stația următoare, apoi au promis cu jumătate de gură că îmi vor face loc. Nu a fost așa și la stația mea femeile care urcau au țipat la mine că nu e normal să vreau să cobor când ele urcă. Le-am explicat că timp de o stație nu m-au lăsat ceilalți să mă apropii de ușă, deși am rugat frumos. oricum am primit 450 lei, exact cât era salariul pentru profesor de liceu debutant în 2003. Nici atunci prețurile nu erau cu mult mai mici decât azi. Nu voi putea să îmi iau o haină de iarnă, cred că cea mai ieftină (fâș cu blană sintetică, sau altceva) tot costă vreo 200 lei. Dar voi plăti întreținerea că e mai rău dacă o tot amân de la o lună la alta, cum ți-am povestit plătesc penalizări destul de mari. Și îmi vor mai ajunge pentru unele cheltuieli curente luna care vine și luna aceasta. În plus mă voi tunde (ceea ce costă în total 30-40 lei cel puțin), dar nu mai suport părul acesta, am suferit toată vara. În definitiv am așteptat 2 ani, merit și eu măcar o tunsoare. Mulțumesc mult. Ca un adaos despre viața mea adevărată vă ofer un text scris de mine în limba engleză despre istoria satului Colun, județul Sibiu, cu fotografiile mele proprii, întrutotul adevărat și cred eu bine argumentat. Este o istorie tristă, dar și frumoasă, poate o voi traduce...la linkul următor, pe blogul meu cu poeziile mele traduse de mine în engleză: https://cristinamonicamoldoveanu.wordpress.com/2015/07/19/village-history/ În spiritul celor spuse mai sus, am de adăugat un fapt pe care l-am aflat abia azi, 26 octombrie: mama mea merge mâine la aceeași policlinică unde merg eu de obicei la medicul meu de familie (și ea la același medic, dna doctor Pană), fiindcă are o trimitere să i se facă o ecografie tiroidiană. Ea locuiește în Voluntari din 2006, deci de 9 ani și folosește apa pentru gătit de la puț de atunci și îmi aduce și mie mâncare în ultimii ani, fiindcă eu nu am mai avut bani de hrană. Înainte îmi găteam singură și îmi plăcea mult să gătesc. Repet, nu știu dacă este acolo apa cu prea mult sau prea puțin iod, am menționat doar că sunt cam multe coincidențe.
  4. Acum cateva luni am inceput o relatie cu un barbat mai tanar decat mine cu cativa ani (eu am 24, el 20). La scurt timp, pentru ca a avut probleme in familie a ajuns sa se mute la mine si sa stam o perioada impreuna in aceeasi casa. M-am atasat foarte mult de el, l-am ajutat cu tot ce a avut nevoie, am fost langa el moral si financiar dar la scurt timp au inceput dezamagirile. Am aflat ca vorbea cu diverse pustoaice, le invita la mine acasa cand eram la munca, mi-a luat din casa sa imi amaneteze, etc. Ne-am certat, s-a mutat de la mine, iar m-a cautat, ne-am impacat, imi zicea ca el vrea ceva serios cu mine, ca vrea un copil, etc. Certurile au continuat, imi cerea bani mereu pentru datoriile pe care si le facea pentru jocuri, daca nu vroiam sa ii dau zicea ca eu nu vreau sa il ajut, sa ne fie bine, ca sa tragem amandoi sa fie bine si ma facea sa ma simt vinovata si cedam pentru ca il iubeam. Comportamentul lui s-a racit treptat, in ziua de Inviere ne-am certat, ne-am despartit din nou, iar de Paste m-a batut. S-a ajuns la reclamatii la politie, etc.Dupa ceva timp m-a cautat din nou, ca i-a fost dor de mine, ca sa ne impacam, ca sa nu renunt la plangere sa nu cred ca de asta ma cauta. Iar ne-am impacat, iar mi-a cerut bani. Ne-am certat bineinteles din nou, eu am ramas cu datorii, pe el nu l-a interesat. Dupa cateva saptamani a plecat din tara, am inceput din nou sa vorbim, eu ramasesem insarcinata, mi-a zis sa nu avortez, sa pastrez copilul, sa ma mut la el, sa crestem copilul impreuna, poate ne impacam, ne reindragostim. Am avut niste probleme si dupa cateva saptamani am pierdut sarcina. Si-a schimbat comportamentul, s-a racit iar de mine, intr-o zi m-a intrebat daca nu vreau sa vin la el doua luni sa tragem mai tare sa facem niste bani. Eu m-am gandit la ce-i mai rau, de la asta ne-am certat, nu am mai vorbit cam o saptamana si apoi s-a intors in tara. M-a cautat sa vorbim, eu i-am zis ca inca il iubesc, ca mi-e greu fara el. Mi-a zis ca sa mai incercam o data, dar sa fiu mai putin nervoasa si mai intelegatoare. Mi-a cerut iar bani. Ca sa nu ma cert, i-am dat din nou. Abia ce ma pusesem putin pe picioare cu banii, iar mi-am facut datorii. Am rezistat doua zile "ïmpreuna" timp in care abia ne-am vazut, avea mereu treaba si l-am gasit cu semn pe gat. Din nou certuri, amenintari, injuraturi, jigniri. A plecat din nou, am hotarat sa ramanem totusi in relatii cat de cat civilizate, sa nu ne mai jignim. Acum iar ma suna ca are nevoie de bani, ca o sa-mi trimita el. Eu m-am saturat sa ma ia de fraiera, i-am zis ca nu ii pot da, a inceput cu santajul emotional ca de fapt nu ca nu pot, nu vreau, ca i-am dat doar cand am avut ceva de castigat (adica doar daca eram impreuna) si ca nu vreau sa il ajut, ca de fiecare data cand se gandeste la mine si ca poate ar trebui sa fim din nou impreuna dar eu mereu il enervez cu chestii de genul asta, etc. Eu una m-am saturat de santajul asta emotional, am devenit constienta ca nu am ce cauta langa el, ca merit ceva mult mai bun, ca el doar profita de mine, dar cu toate astea ma face sa ma simt vinovata ca nu ii dau. Nu stiu cum sa procedez, ce sa ii zic. II spun ca nu am cu ce sa il ajut, ca nu am bani, imi zice sa imi bag telefonul sau laptopul in amanet. Ca daca as vrea l-as putea ajuta. Ce sa fac eu in situatia asta? Si ca sa fie treaba treaba, am vorbit acum cateva zile cu un prieten de-al lui si mi-a zis ca el are o relatie de mai bine de o luna cu o fata, ca tine la ea, ca o sa vina in august in tara, o sa o duca la mare dupa care cand pleaca iar o ia cu el, sa lucreze acolo, sa isi ia o casa impreuna, etc. Stiu, suna a un film prost regizat. Dar nu stiu ce sa mai cred. Si nu stiu cum sa raspund acestui santaj emotional si sa nu ma mai simt vinovata. Astept sfaturi, poate ati trecut prin asa ceva si ati reusit sa va reveniti.
  5. Transportam Pachete (Spania ✈Romania) (Romania ✈Spania) Ne adaptam la cerintele dumneavoastra. Numere Spania: ☏ (1-Stelica) 642804693 (Digi Mobil) ☏ (2-) 677182486 ☏ Numar Romania: 0040722168637 Seriozitate, rapiditate si preturi avantajoase
  6. Aurum

    Bani din diferite ţări..

    50000 de ruble Rusia..(= 1100 euros)
×