Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'Despre depresie si anxietate'
Găsit 1 rezultat
-
Ieri am postat un mesaj la topicul 'Despre depresie si anxietate'... Astazi mi-am data seama ca poate nu am facut atat de bine ca am venit cu problema mea peste subiectul deschis de o alta persoana...asa ca am creat un nou topic unde va astept cu sfaturi... Iata si mesajul de ieri: Am stat destul de mult pe ganduri pana sa va scriu si in cele din urma m-am hotarat... Ultimii doi ani din viata mea au fost mai grei, s-au acumulat probleme peste probleme, am un serviciu stresant si de cateva luni am o stari de anxietate groaznice. Nu fac atacuri de panica, sau nu cred ca le pot numi atacuri de panica, dar ma tem de faptul ca s-ar putea intampla ceva rau celor dragi. Totul a inceput acum 2 ani, dupa ce am nascut. Nu am facut depresie post natala, dar cand avea copilul o luna si jumatate am fost internata cu el la reanimare pentru o bronsiolita urata. De atunci am inceput sa ma tem ca s-ar putea intampla ceva rau copilului.Nici acum, dupa 2 ani nu reusesc sa inlatur aceasta teama, ci din contra creste pe zi ce trece. La un an de la episodul cu internarea a decedat tatal meu, ca urmare a unui cancer pulmonar cu metastaze....Cred ca odata cu decesul lui s-au mai acumulat alte motive de teama in sufletul meu...il iubeam imens si era un model pentru mine....Practic atunci s-a mai distrus un pic din echilibrul meu interior... Dupa decesul tatalui, mama care era deja cardiaca, o tine intr-una cu crize de hipertensiune ..are zile cand face tensiune 19 sau 20... Noi locuim cu mama si practic o vad zi de zi cum se chinuie cu crizele ei de inima....si ma ingrozeste ideea ca as putea sa o pierd intr-o zi...mai ales ca mama cumnatei mele, tot cardiaca , a decedat in urma cu cateva luni ca urmare a unei banale crize cardiace in timp ce se juca cu nepotica ei... O alta problema ar fi ca am fost la un pas de divort...si ne-am impacat in instanta acum 2 saptamani... Peste toate problemele astea se adauga stresul de la serviciu..lucrez foarte multe ore pe zi si ma simt vinovata ca nu petrec suficient timp cu copilul meu ... Ideea este ca am devenit cu totul 'deplasata', sufoc copilul cu atentia mea, nu-l las sa cada,nu-l las sa se joace liber sa nu oboseasca sau sa nu se loveasca, ii verific de 10 ori meniul pe zi si ma asigur ca mamanca numai hrana sanatoasa, daca face un pic de febra intru in panica, daca vomita...precis ma gandesc ca cine stie ce are...Mi-e groaza cand aud o sirena de salvare pe strada si sun imediat acsa sa vad daca copilul si mama mea sunt bine... Pe mama o zapacesc cu zeci de intrebari pe zi: cum se simte, o pun sa-si ia tensiunea de n ori pe zi, etc... Intru in panica si tip la toata lumea, de la sot la mama si uneori si la copil...Este groaznic..efectiv groaznic...am ajuns sa nu ma mai suport.... Ce este de facut? Am mers la medic, la 2 psihiatri si au avut retineri in a ma trece pe medicamente...au zis ca pot depasi totul cu vointa, ca nu sunt de pastile. Am inceput psihoterapie cu cineva, dar din lipsa de timp am renuntat. Sport nu am timp sa fac. Fumez 2 pachete de tigari pe zi si beau 4-5 cafele... Am ajuns sa traiesc un cosmar.. In cele din urma una din dr mi-a dat o reteta de seroxat si acum stau cu reteta in fata si ma intreb de ce am ajuns eu sa iau asa ceva, eu care eram o fiinta puternica: am nascut singura (fara sa anunt pe cineva pentru a nu ii speria pe parintii mei, i-am sunat doar dupa nastere sa ii felicit pentru nepot), mi-am inmormantat tatal singura, am rezultate la serviciu, am oameni in subordine, am o situatie materiala foarte buna..si cu toate astea am ajuns sa iau antidepresive, sa nu ma mai suport, sa imi cicalesc familia...ce sa fac? sa iau totusi acest esroxat? imi recomanfdati un psihoterapeut bun?.... Astept raspunsurile voastre si va multumesc pentru rabdarea de a citi 'povestea' mea
