Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'milă'
Găsit 1 rezultat
-
Pornesc abrupt, o să mă refer întâi la exemplul dat altundeva, referitor la milă și la iubire. De la ce definiții am porni? Există vreo asemănare între cele două? Care sunt deosebirile? Ce situații contradictorii vedeți, când ar trebui să simțim iubire, și nu milă, sau invers? Genul acesta de întrebări ne interesează în special pe topicul ăsta. Părerea mea, pentru început, pe scurt, și o să tot revin, este aceea că nu au nici în clin, nici în mânecă, ba chiar le văd poziționate pe paliere antagonice. Cel mai empiric mod de a le departaja astfel este dat chiar prin senzațiile pe care ni le oferă cele două sentimente; în cazul iubirii, senzațiile sunt înălțătoare, întregitoare, asociate bucuriei, libertății depline, căldurii interioare, pe când, de partea cealaltă a baricadei, mila vine însoțită de tristețe, de un fior neplăcut prin coșul pieptului, eventual de deprimare, teamă, tremur, durere. Intrând acum pe explicația psihologică și filozofică - oarecum, părerea mea este că iubirea naște un raport egal cu o altă ființă, pe când mila te plasează pe un plafon superior, unde cumva subconștientul sau chiar rațiunea ta face departajarea (cel mai adesea involuntar): „eu sunt bine, sănătos, dar tu, așa amărât, rănit...”. Fără să vrei, în loc să îl ajuți tu pe celălalt să intre pe starea ta, de presupus că inițial este bună, preiei tu doborârea interioară a celuilalt - sau o creezi, dacă respectivul sau animăluțul înfruntă acea durere fără pesimism. Și tocmai de aceea cred că, dacă vrem cu adevărat să ajutăm pe cineva care suferă, ar trebui să îi trimitem iubire, și nu milă, putere înălțătoare, lumină, și nu sentimente care să destrame și mai tare. În seama empatiei aș pune mai mult componentele intuitivă și rațională decât emoțională, pe aceasta din urmă văzând-o ca milă în forma ei pură (ca o scurtă și ad-hoc definiție, aș zice că mila este componenta emoțională a empatiei). Așadar, chiar dacă rațional sau intuitiv empatizezi cu celălalt, când ai intrat pe partea emoțională și compătimești, te-ai încărcat automat cu negativitate și asta i-ai transmis și ființei rănite. Și chiar dacă raportarea, zicem noi, rațională, ar fi - eu de fapt mă pun în postura celuilalt, de asta arăt compasiune - ne dăm seama că totul pornește de la Eu, mine, automat Ego, ceea ce înseamnă orgoliu, și deci, ajungem iar la ideea de raport de supraordonare a ta față de ființa suferindă.
