Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'karma'
Găsit 1 rezultat
-
Cred ca sunt destui oameni sensibili la argumente "spirituale", asa ca o sa dau unele: suntem ceea ce mancam. Asa stau lucrurile la nivel fizic, si asta e evident. Insa si la un nivel mai profund, energetic, lucrurile stau la fel: Pentru a A-SIMILA ceva, trebuie sa facem literalmente ca acel ceva sa fie similar cu structurile in care il integram. Si nu doar hrana este cea care trebuie facuta similara, pentru a putea fi asimilata, ci e si invers: si corpul trebuie sa se adapteze pentru a putea asimila. Adica nu doar adaptam hrana la noi ci si pe noi la hrana! -si asta e inca odata valabil si pentru planurile superioare: cum oare sa fim cu sufletul in paradis, daca ne hranim cu iadul?! -e cu neputinta! -repet: TOATE structurile noastre, si cele fizice si cele psihice, energetice, si ele vor trebui sa se acordeze, sa se adapteze, sa se puna pe acelasi nivel, pentru ca asimilarea sa se produca. Si cum oare sa ne hranim cu viol ("inseminare artificiala"), cu dispret, cu nepasare, cu violenta, cu tristete, cu disperare, cu spaima, cu suferinta sub toate formele ei, si sa nu traim in suferinta? -toata fiinta noastra, pe toate nivelele se va acorda la aceasta "hrana" si vom trai pe acest nivel. Apoi ne plangem ca suntem asaltati de misterioase stari depresive, de furie,de atacuri de panica, ca ne simtim neputinciosi, neajutorati, lipsiti de valoare... ca nu avem liniste si pace, ca nu putem medita! -cum am putea?! -nu se poate. Progresul spiritual e foarte lent si dureros, atunci cand ne incapatanam sa ne acordam iar si iar la infern... e o lege universala, sa culegem ceea ce semanam, sa suportam consecintele alegerilor noastre. Sa renuntam la scuze! -ele doar ne mentin in "zona de confort", ne "ajuta" sa nu cumva sa ne schimbam in vreun fel. Aparent scuzele par ceva benign, poate chiar benefic (nu sunt), insa ele sunt motivul real pentru care suntem blocati pe nivelul asta, in situatii in care nu ne e bine...si nu doar noua, ci si celor care interactioneaza cu noi. Scuzele sunt felul in care fugim de raspundere, de fapt. Si raspunderea inseamna sa pricepem ca de noi depinde, ca noi alegem, ca e in mana noastra, in puterea noastra sa facem ceva, sa ne schimbam. Scuzele ne mentin in neputinta...doar pretindem ca altcineva, altceva ne impiedica sa facem ceea ce, de fapt puteam face de mult! -putem amana...la infinit... nu avem timp cica, sa facem alte alegeri... sau pretinde ca noi nu putem... altii pot, noi nu! -noi suntem un caz special... ceva aparte... sau sa ne vaicarim despre cat de lung si greu ar fi drumul dinaintea noastra, fara sa facem un singur pas in DIRECTIA oportuna. Un drum de o mie de leghe incepe cu un pas. Ceea ce pare un obstacol in calea noastra, e de fapt o treapta, doar ca nu ridicam odata piciorul sa progresam! -americanii au un dicton: "with great power comes great responsibility" ("Cu putere mare, vine raspundere mare"), insa desi e adevarat, e mai important sa pricepem ca si inversul este adevarat: cu raspundere mare vine mare putere! -cand iti asumi raspunderea capeti putere, intelegi ca depinde de tine, ca TU esti factorul de decizie, cel care face alegerile, tu esti cel puternic, nu altii, nu circumstantele, tu iti determini parcursul prin alegerile tale.
