observant

Cel mai puternic argument ca Iisus nu a existat ca o figura istorica reala este acesta: ati putea crede ca romanii cei pasionati de vinuri bune ar fi permis iudeilor sa condamne la moarte pe un magician care putea transforma apa in vin? Romanii apreciau vinuri de Falerno (Italia), Vienne (Galia), Ceret (Hispania), Mosel (Germania), Britania. Doar romanii din orasul Roma consumau la apogeul puterii lor in fiecare an cate 180 de milioane de litri de vin, adica o sticla de vin zilnic de persoana. Beau vinul in loc de apa! Ce-ar fi facut un prefect roman, un consul, un guvernator, un comandant de garnizoana daca ar fi aflat ca un iudeu transforma apa in vin? N-ar fi permis iudeilor sa distruga asa o mina de aur. L-ar fi inchis pe Iisus intr-un turn, si l-ar fi biciuit pana ce le-ar fi transformat sute de butoaie de apa din râu in vin. De ce nu s-a intamplat asa? Pentru ca romanii din Iudeea nu au avut niciodata ocazia sa-l vada pe eroul din povestile nemuritoare antice, Iisus!

@antiprostie "Personajul Isus din Evanghelii e unul mitologic. Dar cineva , o persoana reala, tot a stat la baza lui" Iisus care merge pe ape si vindeca orbi nu a existat cu siguranta. Niciun autor antic nu il pomeneste, in afara de Josephus Flavius, care l-a pomenit doar pentru ca el a scris evangheliile. Pomenindu-l in lucrarea "Antichitati iudaice" (cartea 18, capitolul 3, 3) a dorit sa valideze cealalta opera a sa, evangheliile. Niciun alt autor antic nu il pomeneste. Stim cine a fost Tacitus, stim cine a fost Suetonius, dar cum se poate ca un facator de minuni sa nu fie pomenit nicaieri in cronici, inscriptii, epigrame, poeme, ca alte personaje istorice? Cand lui Petrache de la Maglavit i s-a aratat Mosu, multimi de curiosi au navalit la el. Daca un om ar fi vindecat paralizati si ar fi inviat morti, vestea s-ar fi raspandit in tot imperiul roman, care era foarte bine organizat in materie de drumuri si mesageri. Ar fi venit oameni cu probleme din toate tarile imperiului in Iudeea, ca sa il vada pe magician. Cine nu are o ruda sau un prieten bolnav sau mort, cine nu ar bate drumuri pentru a cere vindecarea sau invierea magicianului din Iudeea? Asa ceva nu s-a intamplat, pentru ca nu exista nicio mentionare a cronicarilor antici. Mentionarea lui Iosif Flaviu e doar o minciuna, Iosif Flaviu voia sa para valida minciuna sa cu evangheliile, menita sa-i pacifice pe rebelii iudei, pentru ca sa fie casa imperiala flaviana (al carei lingau era) multumita ca a rezolvat definitiv problema in Iudeea. Nu o singura persoana reala a stat la baza figurii compozite a lui Iisus, ci foarte multe. "Nu face altuia ce nu vrei sa ti se faca tie" e luata de la rabinul Hillel cel Batran. "Vulpile au vizuini si pasarile cerului cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde sa-si plece capul" e o parafraza dupa Tiberius Gracchi. Alte figuri istorice care au stat la baza mozaicului "Iisus": imparatul Titus, Iuda din Gamala. "plus ca tot niste oameni reali au scris acele evanghelii, inspirandu-se dupa niste evenimente reale." Nimeni nu stie cine au fost Ioan, Matei, Luca si Marcu, pentru ca acesti "scriitori" nu au binevoit sa-si dea numele real. Doar niste prenume nu ajuta la identificare, iar in antichitate nicio persoana reala nu era cunoscuta doar dupa prenume! Acesti "scriitori" au fost inventati de catre cineva care dorea sa ramana anonim, dar a presarat in Evanghelii suficiente indicii pentru ca sa fie recunoscut de catre cititorii bine pregatiti in lectura manuscriselor, prin cealalta opera a sa. Indiciile trimit catre un singur scriitor antic: Josephus Flavius. Cine vrea sa vada indiciile din Evanghelii si opera lui Josephus puse in paralel trebuie sa citeasca lucrarea "Caesar`s Messiah" de Joseph Atwill. "Cineva care a predicat despre iertarea pacatelor, egalitatea dintre rob si stapan in fata lui Dumnezeu, viata de apoi, lupta dintre bine si rau.............chestiuni inspirate din filosofia greceasca si zoroastrismul persan si transmise mai departe prin ELENISM." Iertarea pacatelor a fost politica lui Iulius Caesar. El si-a iertat dusmanii de moarte dupa ce i-a infrant, si a socat antichitatea, pentru ca era primul om puternic ce facea asta. Nasterea lui "'Iisus" este pusa la exact 100 de ani de la nasterea lui Iulius Caesar. Coincidenta? De fapt, inventatorul lui "Iisus" a semnalizat cititorilor inteligenti care este una dintre sursele personajului inventat, pentru ca acestia sa nu creada in noua religie, care predica pe fatza canibalismul (trupul si sangele mancat la euharistie). Evanghelia trebuia sa prinda doar la cei inculti, saraci, naivi, care ar fi auzit-o de la preoti, acestia nefiind pregatiti sa inteleaga indiciile, pentru ca doar bogatii aveau pregatire in Imperiul roman, doar ei citeau manuscrise, doar ei stiau sa citeasca si sa analizeze istoria. Egalitatea dintre rob si stapan e ideea lui Seneca. Viata de apoi e o idee din mitologia greco-romana. Campiile Elizee vs. Hades/Tartar. Lupta dintre bine si rau e specifica zoroastrismului si spiritualitatii din comunitatea de la Marea Moarta (manuscrisele de la Qumran). "Avand in vedere ca in Evanghelii apar consemnate personalitati istorice reale ca Augustus, Tiberius , Irod cel Mare, Quirinius, Irod Antipa, Pilat din Pont, Preotul Caiafa." Era usor pentru inventatorul facaturii sa ia persoane istorice reale, sa brodeze povesti pe marginea lor, ca pacaleala lui sa para veridica. Si eu pot sa inventez un roman despre un rechin zburator care a schimbat apa in vin la nunta din Cana, si sa introduc persoane istorice reale, ca sa creada cei cu minte slaba farsa mea. "Apostolii ca Simon Petru si Pavel din Tarsus chiar au existat si sunt mentiuni istorice de la alti autori non-biblici ca au fost executati in timpul domniei imparatului Nero." Nu au existat, si nu sunt mentionati nicaieri de catre autorii antici seriosi. Doar autorii crestini i-au mentionat, mult dupa presupusa lor existenta, dar ei deja vindeau moaste pentru bani, asa ca e de inteles ca si-au autovalidat inselaciunea colectiva numita crestinism.

Il primo re, 2019. Istoria fratilor Remus si Romulus, fondatorii Romei. O reconstituire istorica atenta la detalii, recompunand viata dificila a stramosilor europeni, precum si gandirea lor mitica afectata de concepte precum: blestem, sacru, profan, zei razbunatori, ritualuri expiatorii, sacrificii animale si umane, vestale, destin, semne profetice, haruspicii, si asa mai departe. Ceea ce m-a intrigat este faptul ca personajele vorbesc numai in proto-latina (latina arhaica). Asta duce spre o autenticitate totala a reconstituirii istorice, precum in filmul Apocalypto. Limba proto-latina a fost reconstituita cu ajutorul unei echipe de lingvisti de la Universitatea Sapienza din Roma, condusa de Donatella Gentili, care s-a folosit si de reconstructia limbii Proto-Indo-Europene. Filmul mi-a amintit de cutremuratorul "Quest for fire", iar fanii serialului "Vikings" sigur il vor aprecia.

Interviu cu doi frati (fosti) preoti: "Am predicat evanghelia catre mii de oameni, dar ne-am dat seama ca era doar mitologie". Cine e onest cu sine si cu altii intelege singur escrocheria mitologiei vandute drept realitate istorica, doar punand cap la cap indiciile deconcertante ale acestui puzzle epustuflant. In Romania trendul crestinilor care se trezesc din pacaleala va ajunge abia peste decenii/secole, caci romanii sunt desincronizati de la evoluarea ideilor in civilizatiile avansate, conform teoriei sincronismului a lui Eugen Lovinescu. Iar romanii ca popor nu au onestitatea ca valoare etnica solida, conform studiului facut de psihologul Daniel David asupra psihologiei poporului roman ( "Ne considerăm ospitalieri, inteligenţi, cu simţul umorului, patrioţi, adaptaţi/bine orientaţi şi prietenoşi; recunoaştem că în comparaţie cu atributele de mai sus, onestitatea, autodisciplina/conştiinciozitatea şi educaţia sunt mai scăzute") Sursa: https://danieldavidubb.wordpress.com/2015/03/25/despre-psihologia-romanilor-avanpremiera-ii-a-lucrarii-psihologia-poporului-roman-de-daniel-david/ Ce se discuta in interviu: • The heavy influence of Jimmy Swaggart in their lives, due to their ignorance and the emotionalism of that branch of Christianity. • Feeling the call early in life to a preaching ministry. • The way that the church uses fear tactics to keep people in the cult of Christianity. • Realizing that Christianity was a lie, and that despite being sincere, Christians are sincerely wrong in proclaiming the Bible and Christianity as true. • Grieving the loss of time lost to Christianity, and dealing with the shame of preaching Jesus and the Bible during our time in the cult. • The way brainwashing into Christianity includes trauma bonding and Stockholm syndrome toward the psychopathic Yahweh character. • The unfairness of the exclusivity of the Christian gospel, in light of most people on the planet never ever even hearing about Jesus. • Realizing when you're not alone in your skepticism, and that there are actually many other who are also seriously examining the claims of Christianity. • The ways Christians hope everyone else will question their own worldviews, but Christians won't seriously question their own because they "know" they alone have the truth. • The ways that the characters of Christianity are based on characters in older mythologies. • The fact that the Bible is fallible, errant, and was heavily influenced by religious and political leaders, and by scribes. • The fact that Christianity is a blood magic death cult focused on human sacrifice and scapegoating. • The ways that Christians treat those who deconvert as traitors, and respond with attacks or shunning. • How the Christian teaching on scapegoating through Jesus is just a form of not dealing with personal responsibility. Interviul poate fi audiat aici: http://www.youtube.com/watch?v=Khxeek9kdag

" Spre deosebire de porcaria de Zeitgeist care il compara pe Isus cu Horus, Dyonisos, Krisna pe informatii nefondate " Mitologia comparata este o stiinta in sine. Trebuie sa citesti mult ca sa intelegi fenomenele de aculturatie, transmitere memetica intre culturi chiar foarte indepartate, imbogatire a miturilor cu marci distinctive ale altor figuri legendare, aria de raspandire a unui mit, si asa mai departe. Daca nu ai citit mult in domeniu, paralelele intre mituri ti se par insailate. Daca ai citit mult, incepi sa le vezi tu insuti, atunci cand citesti carti de istorie antica sau studii moderne asupra unui fenomen mitic/religios. Baza o poti asimila in acest articol bine documentat. https://en.wikipedia.org/wiki/Jesus_in_comparative_mythology Mi-au trebuit si mie decenii ca sa le inteleg si sa le admit veridicitatea. Aceste paralele intre mituri nu sunt nascocite tezist, ci sunt rodul experientei de o viata a unor cercetatori care numai asta au facut, si doar asa au putut sa observe similaritati structurale si sincronicitati istorice.

" Alexandru s-a dus la oracolul din Siwa unde a fost proclamat zeu Ammon-Zeus. " De fapt, a fost proclamat drept fiul lui Ammon/Zeus. Iisus - fiul lui Domine Deus (Zeus), Alexandru - fiul lui Zeus. Citeste istoria lui Alexandru scrisa de Cvintus Curtius Rufius, e ca un roman de aventuri. Pe langa Alexandru cel Mare, creatorul mitului lui Iisus, Josephus Flavius, a folosit si detalii precise din viata lui Iulius Caesar, fratii Gracchi, imparatul Vitellius, apoi s-a inspirat din figuri mitologice precum Hercules, Orfeu, Moise, Iosif din vechiul testament, Osiris, Adonis/Tammuz, Mithra, Dionisus, Asclepios, Sol Invictus, Attis sau Buddha. Un talmes balmes de efect!

Ungaria - Franta 0-6

De ce Romania nu joaca la Euro, iar Ungaria este in crestere de forma: https://www.sport.ro/opinii/opinie-gabriel-chirea-despre-noile-forte-sepsi-si-csikszereda-banii-ungariei-au-luat-pe-sus-fotbalul-romanesc.html

Un autor practic necunoscut azi publicului roman sau celui international. A fost tradus selectiv in Romania comunista, pentru ca, desi revolutionar la inceput, s-a dezis mai apoi de bolsevism, atacandu-i in presa si opera, si cerand Europei si Americii sa intervina in Rusia pentru a-i alunga de la putere. Cele patru volume din 1970 sunt destul de reprezentative, totusi, si beneficiaza de o critica literara patrunzatoare oferita de Edgar Papu. Bineinteles ca a fost interzis in Rusia comunista, si abia azi este recuperat. Andreev a inovat in proza, poezie, teatru, pictura si fotografie de arta. A fost si muzician, ori navigator pe barci cu panze. Cele mai impresionate nuvele sau povestiri sunt "Viata lui Vasile Fideiski", "Cei sapte spanzurati", "Nalucile", "Insemnarile mele", "Zborul, "Cemodanov", "Mastile negre", "Guvernatorul", "Zborul", "Darul", "Invierea lui Eleazar". Cand s-a lansat cu povestirea "Garaska si Bargamot", Maxim Gorki credea ca Cehov sau Tostoi s-ar ascunde sub un pseudonim. A scris tragedii, drame si comedii, fiind socotit la vremea sa continuator al lui Cehov. A inventat teatrul panpsihic, un teatru al autenticului si adevarului, care trece dincolo de curente teatrale caduce, pentru a reda viata interioara a omului in realitatea sa, nu ca ecou al modelor epocii. Aceasta compilatie de studii critice a aparut in timpul comunismului, dar este pertinenta. Paradoxal, studiul critic de mai sus are putine tangente cu filosofia, ocupandu-se mai multe de teatrul lui Andreev, mai precis dramele si tragediile sale, amintind si de parerile lui Andreev despre cinema si impactul acestuia asupra teatrului, despre presimtirea realitatilor virtuale care schimba azi definitiv interactiunea omului cu lumea. Andreev este cea mai interesanta descoperire azi, in aceste vremuri decandente, pentru ca intalnim un creator avand forta epica a lui Tolstoi, finetea psihologica a lui Cehov, nelinistea creatoare a lui Ibsen, si, as spune eu, spulberarea cailor comode care l-a caracterizat pe Strindberg, desi nimeni nu a facut inca legatura intre cei doi autori. Andreev a ramas in istoria fotografiei de arta ca unul dintre primii avangardisti experimentatori in fotografia color de la inceputul secolului XX. Cateva fotografii aici: https://www.rbth.com/arts/328302-russian-stephen-king-leonid-andreev-photos S-a zis ca Andreev ar fi "Poe al Rusiei", sau "Stephen King rus", dar este totalmente neincadrabil in scheme, tocmai pentru ca el a cautat eliberarea de toate schemele si curentele artistice. In timpul vietii a fost criticat de simbolisti ca fiind realist, iar de realisti ca fiind simbolist, a fost interzis de biserica si pus pe lista neagra a cenzurii tariste si apoi a celei comuniste, pentru ca ideile sale erau prea insolite pentru a fi intelese. Lectura placuta!

Ma bucur sincer, draga mea prietena. Nu e nevoie de paliative pentru a simți mistica infinitului incapsulata în AICI si ACUM. Eu am reușit să ating punctul aleph prin recentrare pe mine insumi si curățarea gandirii-emotiilor de tampeniile memetice inculcate din exterior prin mecanismele culturale. Muzica, simplitatea experiențelor, înțelegerea lumii reflectată de conștiință, bucuria de a exista si de a comunica. Trebuie să fii pe aproape dacă îți refaci voința de a trăi. Ma bucur pentru bucuria ta!

Cum se citește noul tau pseudonim? Cu cur? Țuc cur?

Dacă este pe-aici un specialist în etologie, îl rog să mă lămurească: acesti maidanezi vor să le potolească ori să le stârnească? https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1521427491382855&id=100005468565200

Bune rau!

Pentru Saddeea. https://andypickford1.bandcamp.com/track/harmonics-in-the-silence-ix

Una dintre cele mai cumplite erori in istoria ideilor este diabolizarea sexualitatii de catre religii. Ele au etichetat actul sexual ca fiind rau, vinovat, murdar, pentru ca astfel sa controleze mintile celor simpli. Toti fac sex, asa ca religiosii i-au injosit pe cei naivi, incat sa-i poata domina mai lesne si mai puternic. Asta s-a petrecut in foarte multe civilizatii antice, iar ideile eronate s-au transmis prin contacte si aculturatie. Religiosii au rupt sexualitatea de viata plenara, mintind ca sexul e vicios, iar sacrul e tangibil doar prin renuntarea la el. Astfel au putut convinge oamenii ca sunt vinovati si trebuie sa se rusineze. Asta a dus in istorie la idei si mai nebunesti, cu consecinte funeste. In natura insa e evident ca nu poti rupe sexualitatea de existenta in sine. O intelegere mai corecta a conceptului de sex ar fi cea de libido. In psihologie, libidoul nu inseamna doar coit, ci e instinctul vietii, forta vitala ce permeaza toate planurile fiintarii. Totul este sexualizat, intr-o acceptiune ce tine de cresterea individului in orice forma de exprimare a sa, de-a lungul etapelor de intelegere tot mai largita a existentei. Din pacate, intelegerea termenilor astazi sufera din cauza impreciziei lingvistice. Sfera semantica a unui cuvant a acumulat sensuri vagi si cateodata chiar contradictorii. Pentru ca tu esti dornica de cunoastere autentica, Fiero, iti recomand sa citesti orice carte a filosofului Krishnamurti, cu multa rabdare si pace launtrica. Chiar azi citesc "Unica revolutie" de el. E uimitor cum a mers la radacina lucrurilor, eliminand erorile, spre cea mai simpla si mai frumoasa cunoastere.

Am si eu o recomandare pentru Nic: amice, daca ea nu este deschisa la minte sa se distreze la maxim cu tine, profitand de tot ce ofera aceasta existenta mai interesant (nu urinare pe ea, cum inteleg unii), atunci mai asteapta. Mai bine singur, decat intr-o relatie defectuoasa. Nu cei din trecutul ei conteaza, ci daca ea e capabila sa construiasca o relatie multifatetata. Si tu la fel. Tu esti capabil sa vezi lumea in experiente misto alaturi de o femeie destupata la minte? Asta sa te intrebi la modul serios.

Un partener cere celuilalt partener ce vrea, dar celalalt partener accepta doar ce ii este convenabil. Eu vorbesc de maximum de senzualitate in relatie, voi intelegeti urina. Aveti o dialectica bazata pe conflict intre sexe, pe batalia egoismelor penibile in relatie, pe dualitatea sterila a atitudinii competitive a jocului de suma zero. Va agatati in fleacuri, pentru ca nu ati atins niciodata acea comunicare totala, nu stiti cum e, doar presupuneti. Asta inseamna ca nu ati facut experienta de care vorbesc, nici nu stiati ca ea e posibila. Nu e pacat sa se scurga viata fara sa storci din ea tot ce se poate?

E o fictiune. Nu se pune. Autorul ei a falsificat realitatea psihologica a personajelor pentru a provoca publicul si criticii.