Cezara6

Pledoarie pentru ignoranță - Sobrietatea născută dintr-o veche beție de absint mi-a măcinat pe rând speranțele și iluziile odioase care mi-au străpuns persoana care a încetat să mai fie. Gândire mahmură, dar fecundă, nopți înhăitate cu o dulce psihoză distrugătoare, nopți de licantropie, ca acum zece ani, mă lasă să urlu la lună. Lună, de ce îmi ești străină și taci ca de obicei? Oare știi că ți-am îngropat infantul sub scrumul unor resturi de țigări rămase de ceva timp într-o scrumieră care de fapt este o cană? Eu alint acea scrumieră cu numele de ,,piedestal.” Am venit aici să scriu pentru că m-am certat cu Balzac. Credeam că pot să îl întovărășesc, credeam că îmi permite ca măcar în lumea lui să pot să rămân. însă și el mi-a zisː ,,PLEACĂ, SPIRIT IMPUR, NU VĂD ÎN TINE DECÂT O VIAȚĂ CONDENSATĂ!” Mi-am spus că este de cuviință ca măcar în acel moment să îl ascult, nu să îmi mai târșâi reziduurile cognitive printr-o lume în care nu mi-a fost dat să trăiesc, și dacă mi-ar fi fost dat să trăiesc, ar fi fost mai bine să trăiesc într-o lume în care aș fi știut să trăiesc, în care m-aș fi putut, cu un alt fel de fire cameleonică, preschimba, într-un individ care nu este bântuit nici de amplitudini, nici de joase frecvențe afective, ci de o preaîndrăgită platitudine. Balzac m-a folosit, din acest motiv ni s-a scindat ceea ce eu credeam că ne este un drum comun. Cât timp am avut cafea, țigări, puțină hrană, m-a considerat demnă de a-l întovărăși pe acel drum, iar, când am rămas fără, m-a lăsat de izbeliște. M-am văzut nevoită să urmez un alt drum căci la prima răscruce a drumului pe care l-am urmat cu Balzac, erau alte câteva drumuri. Nu știu ce formulă de despărțire am folosit atunci când mi-a zis acele vorbe urâte, poate că am fost ceva ca: Adieu! À Dieu ! Parbleu sau Tubleu, chiar nu mai știu, și oricum, dacă aș ști, n-aș mai împărtăși cu nimeni intimitățile mele. Eu una mi-am urmat drumul meu. Scriu de foame, de sete, din lipsa de țigări, din dorința de a nu distruge lucrurile ,,nevinovate” din jur. Trebuie totuși, să menționez că există o excepție din tagma lucrurilor din jur nevinovate, acelea sunt cărțile. Având firea slabă, am fost cu ușurință ispitită, sedusă, chiar, de aceste viclene lucrări omenești și diavolești, deopotrivă. Nu îmi vine a crede că eu i-am plâns soarta lui Don Quijote când i s-au ars tomurile de savantlâc. Pe mine cine o să mă plângă? Și din acest motiv scriu. Scriu cu intenția de ,,a seduce” un suflet nevinovat, pe care să îl amăgesc, să îl fac să mă înțeleagă până la momentul de a-l aduce la un paroxism al smintelii, și care să îmi plângă pierderea lacrimilor care nici nu va exista. Ce își poate dori un cititor înflăcărat mai mult decât să se ,,contopească” spiritual cu autorul pe care îl idolatrizează cu habotnicie? Poate doar dorința de a nu se fi apucat vreodată să citească. Oricât aș arunca eu cu cărbuni aprinși în biblioteci întregi pe rafturile cărora sălășluiește înțelepciunea, sub nici o formă nu aș putea să o suprim. Dacă, prin absurd, aș instaura un regim dictatorial care s-ar fundamenta pe niște ideologii de stârpire în masă a înțelepciunii, nici atunci nu aș rezolva mare lucru prin crematoriile mele în care aș arde maculatura cărților în care se găsește și...ÎNȚELEPCIUNEA. Înțelepciunea și știința sunt imateriale, de fapt, răspândite în diverse cutii craniene. Tot ceea ce se află în acele cutii craniene, tot amalgamul acela de cunoștințe, informații, conceptualizări șamd: versete biblice, capitole din Kant știute pe de rost, poezii scrise de Rabelais și declamate de vreun glas fără a se folosi de vreo hârtie pe care e scrisă acea poezie, informații privitoare la ora de deschidere a unei biserici sau a închiderii vreunei crâșme, mersul trenurilor, programul de vizită la vreun spital, toate acestea, și multe altele, la care eu nici măcar nu pot gândi, sunt inculcate în creierele ,,înțelepților”. Cum aș putea eu, o ființă atât de mică, dar cu o ură față de cunoaștere atât de mare, să intervin în concretizarea ignoranței desăvârșite? Soluția este una fantasmagorică, la fel ca ceea ce am scris. Constă în invocarea demonilor indolenței, a ocrotitorilor somnoroșilor și a celor care gândesc doar că nu pot gândi, poate-poate vor poseda grabnic toată specia umană și mă vor ajuta în demersul meu. Soluția mai proastă, dar mai apropiată de realitate este să nu mai scriu. Nescriind, voi înlesni pentru o mână de oameni apariția ignoranței.

Am avut probleme cu tehnologia la inspecția pt proba practica. In plus, am vorbit cam rigid, cam,, elevat'' pentru niște elevi de clasa a VII-a. Nu ar fi avut ce cauta subjoctivul în cerințele pe care le aveam de la ei. Am luat 8. Dar nu o sa ma bat acum pentru asta, ma pregătesc pentru scris, pe 13 iulie va fi.

Draga Olga, îți mulțumesc pentru sfaturi. Îți atașez o poza. De fapt, zâmbetul de astăzi este pentru voi toți, pentru toți oamenii cu care voi interacționa astăzi, direct sau indirect.

Dragii mei, VOI avea de ținut proba practica de predare la o clasa de a VII, mâine de la 10. Ma voi pregăti cât se poate de bine. Merci ca îmi sunteți aproape!

Da, Adal, și eu m-am gândit ieri cum sa scriu. Dar e ca la război, prin urmare e bine oricum.

Maine voi avea instrucție la un Colegiu național din Iași.

M-am trezit in urma cu putin timp si ca sa nu adorm din nou caci sunt tare vlaguita si deprimata mi-am facut cont pe acest site si m-am gandit sa postez. De obicei, noaptea, cand am insomnie stau si gandesc. In ultimele nopti m-am gandit la infaptuirea unei reforme sociale dar in postarea asta o sa ma rezum doar la ceea care priveste domeniul educatiei. Sistemul de astazi este putred, dovada fiind inlocuirea adevaratelor valori cu mediocritati. Orice mediocritate poate sa ocupe o functie de conducere doar daca se chinuie sa ramana cat mai mult pe bancile scolii. Nu ca ar fi interesat de a studia sau ca ar fi inteligent. Nu, asa il indruma parintii si asa considera el ca trebuie sa urmeze o facultate, caci este la moda. Mai sunt si acele persoane care invata de frica viitorului. In primul rand, propun schimbarea radicala a notiunii de scoala, scoala pana in cl. a X-a sa nu mai fie obligatorie. Poate este putin exagerat, fie, sa devina scoala obligatorie pana in clasa a IV-a cand majoritatea care ar face 4 clase vor sti notiuni gramaticale, matematice si civice de baza, mai pe scurt se vor descurca cat de cat in viata sociala. Bineinteles, sa nu aiba drept la vot si dreptul de a detine permis auto. Astfel s-ar realiza o prima filtrare, acesti copii care aleg sa abandoneze scoala sa intre ucenici la niste mestesugari, cu scopul de a deveni ajutor de patroni si cu posibilitatea ca dupa multi ani de munca, dupa ce ar invata cum trebuie meserie sa devina si ei meseriasi. Ce? Doar toata lumea are nevoie de cizmari, croitori, tamplari, etc dar nimeni nu mai vrea sa mai practice aceste meserii intrucat par degradante. Am uitat sa mentionez ceva foarte important. In reforma mea scolara nu exista teste,teze si nici macar Bacalaureatul, doar admiterea la facultate se face pe baza unui examen in care sa arati ca esti pasionat si stapanesti cu adevarat materiile sectiei de facultate pe care vrei sa o urmezi. O sa aruncati acum cu cocoloase de mocirla in mine si o sa imi ziceti: Pai cum, sa intre toti prostalanii care nici macar nu au Bac-ul la facultate? Nu, in mod cert nu ar intra toti cretinii la facultate, unul dintre motive fiind faptul ca nu vor mai exista la fel de multi aspiranti la facultate ca acum. Asigurarea unui loc de munca chiar si dupa absolvirea ciclului inferior ar face parintii sa nu isi mai sileasca copii sa invete ceva ce oricum nu ii intereseaza si in acest mod cei care au mai multa scoala vor fi apreciati in adevaratul sens al cuvantului. Astazi ni se pare o banalitate sa dobandim o licenta universitara. Voi reveni la ceea ce scriam mai sus. Sa presupunem ca impins la spate de parinti un elevul X ajunge la un profil de liceu real. Omul saracu' nu are nici in clin nici in maneca cu facultatea, el isi doreste sa faca o cariera in literatura, de exemplu, dar parintii il vor cu orice pret medic. Contemporanii au devenit niste primitivi. Omul cu talent este exterminat de catre mintile lor inguste: "Da ce ba, tu traiesti scriind sau hranesti pe altii cu scrierile tale? Dispari din ochii nostri, esti incomod pentru noi, vrei sa modifici ceva la societate dar noi suntem limitati, nu suntem de acord cu progresul societatii. Te bagam la zdup sau la ospiciu daca vei continua". Culmea este ca nu cei cu 4 clase fac afirmatii de genul ci cei aparent eruditi. Elevul X se straduieste din greu ca pe timpul liceului sa invete niste materii care nu ii atrag deloc interesul, pe timpul noptii, cand parintii nu il vad obisnuieste sa citeasca si chiar sa isi expuna si el ideile. Elevul X nu este prost ci doar dezinteresat si incapatanat, nu reuseste sa ia Bac-ul din cauza lipsei catorva sutimi la matematica. Si ce este de facut in cazul asta? Ce sa faca elevul X, victima propriilor parinti? Sa se spanzure considerandu-se un ratat si sa auda si de la altii asta? "Ce, dupa 4 ani in care ai invatat matematica nu ai fost capabil sa reusesti sa treci de Bac?" Sa se apuce de invatat pentru vara? De reusit ar reusi sigur insa cine stie la ce facultate sub asteptarile lui ar fi admis... Sa mai astepte un an? Da, dar cine l-ar intretine? Ar trebui sa munceasca. Daca ar sta un an intr-o intreprindere cu niste ordinari ar uita si ceea ce a stiut, nu numai ca nu ar mai avea timp si chef sa mai invete. Si pentru genul asta de nenorocit sunt utila eu cu propunerea mea. Elevul X, acum barbat in toata firea are acum un cuvant de spus in fata parintilor. Si uite asa poate el sa isi depuna dosarul la Facultatea de Litere si sa sutina examenul de admitere fara Bac, doar datorita mie. In acest mod am fi amandoi fericiti, eu mi-as indeplinini menirea de salvatoare a societatii de la totala ei prabusire iar el ar fi multumit ca va putea studia ce si-a dorit de mult timp. In al doilea rand, cei care doresc sa faca cursuri gimnaziale, ar avea dupa reforma mea 2 optiuni. 1. Aleg specialitati teoretice 2. Aleg specialitati tehnice sau vocationale Si uite asa ar fi posibil ca scarba de educatie sa dispara, fiecare ar fi fericit sa invete ce ii place iar viitorii meseriasi vor fi desavarsiti. Imi aduc aminte cu groaza cum in gimnaziu trebuia sa invat la o materie numita EDUCATIE TEHNOLOGICA. Nu imi placea deloc dar aveam ora asta stupida de 2 ori pe saptamana si o profesoara nebuna. Invatam lucruri total opuse fata de interesele mele precum debitarea lemnului, ceea ce presupune olaritul, aratul, grapatul,copilitul, etc. Ba imi aduc aminte odata ca profa ne-a dat un fel de tema.Trebuia sa aducem la scoala un vas de lut lucrat din mana noastra. Era inceputul lunii martie, zapada abia se topise si eu, eleva de clasa a 5-a sau a 6-a umblam ca nebuna sa caut lut de ala galben pentru olarit. Am gasit, era inghetat, am asteptat se se dezghete iar mai apoi m-am apucat sa-l modelez. M-am chinuit eu din greu sa creez o ulcica dar surpriza! Ce am vazut dimineata, cand ulcica se mai uscase putin? Era crapata. Ma duc eu la scoala, toti aveau ulcele frumoase, pictate chiar, numai ulcica mea arata ca o bucata de lut crapata. Vede profa ulcica mea, se uita indignata la mine, ma intreaba cum de ceilalti colegi ai mei au putut sa faca ulcele aratoase iar eu nu iar mai apoi mi-a pus o nota nasoala. Si multi imi spun: Dar ce, educatia tehnologica este necesara, trebuie neaparat sa stii notiuni de baza, de asta o inveti in clasele gimnaziale. Ineptii! Este la fel de necesara precum sportul, religia, muzica, desenul invatate la scoala. 2 ore de ed. fizica facute in gimnaziu....Pierdere de timp. La fel si cu celelate. De ce sa nu se introduca atunci si ore de fizica cuantica? Ce? Nu este importanta? Trebuie sa inveti cate ceva despre muzica si desen din bunavointa. Sau laLimba si literatura romana sa apara oarecare trimiteri la curentele artistice importante iar elevul daca este interesat sa se documenteze singur. Literatura este arta, prin urmare se afla in stransa legatura cu muzica, pictura, sculptura, etc Dat fiind faptul ca elevii vor avea mai mult timp liber, vor fi cei ramasi dupa prima filtrare, adica cei care au un grad de inteligenta mai mare si sunt cu picioarele pe pamant, se vor interesa mult mai mult de cultura. Nimeni nu este obligat sa stea dupa doate gunoaiele de oameni. Nici admiterea la liceu nu ar mai exista,elevii ar alege dupa propriile capacitati profilurile subprofilurile la care si-ar dori sa studieze. Bineinteles, din nou vor fi multi care vor abandona scoala si procedeaza corect, eu le garantez un loc de munca. Da, adolescentii de 14 ani sunt capabili de munca. Pentru profilurile umane as scoate de tot, inca din clasa a 9-a materiile reale, am uitat sa mentionez, in gimnaziu, la profilurile umane sa existe cate 2 ore de matematica pe saptamana, 1 de fizica, 1 de chimie iar pentru cei de la profilurile reale as scoate orele de franceza (si ce, daca esti cetatean european trebuie sa stii 1000 de limbi?), as lasa cate o ora de geografie si istorie, as reduce numarul de ore de romana la 2 pe saptamana, as introduce gramatica in locul celor de literatura. Si imi veti spune: Da ce, daca ar fi cum spui tu ar insemna ca omul sa nu mai aiba cultura generala! Gresit!!! In generala ar studia cate putin din toate materiile indispensabile pentru viata. Elevii, care vor avea mai mult timp si vor fi un altfel de oameni dupa ce se vor pune in prcatica reformele mele vor incepe sa se intereseze si sa invete temeinic, acasa, o multitudine de informatii, indiferent de domeniu. Si daca nu ar invata suficient atunci ramane o singura intrebare: Cu ce ar ajuta zeci de opere stiute in detaliu literare un programator? Nu a fost pierdere de timp? Nu a fost perseverenta si concentrare consumate in van? Acel programator poate sa exceleze in domeniul lui si fara a sti ceva ce nu are legatura cu domeniul sau? De ce sa fie lobotomizat de sistemul actual de invatamant si sa-i fie bagate cu forta in cap o multime de prostii? Daca elevul are pasiuni in timpul liber, sa se ocupe singur de asta, va invata mai eficient. Nu asa brutal, vii tu cadru didactic care de ani buni predai aceleasi lectii si descurajezi complet un elev care nu a stiut o data istorica in care a avut loc un eveniment minor. Asadar liceul conform reformei mele ar oferi posibilitatea de a aprofunda materiile din gimnaziu, scapand de tot de cele inutile. Pentru intrarea la facultate se va face din nou selectia naturala, cei care cred ca pot si vor sa continuie sa sustina examen de admitere, cei care nu vor sa se angajeze. Oricum, ar avea locuri de munca de apreciat, nu ca cei cu 4 clase. Cei care termina facultatea sa fie hiperapreciati, ca pe timpuri si sa aiba din start functii de conducere. Cam asta este, pe scurt, reforma mea educationala. Da, va felicit pentru ca ma ignorati! Minunata specie umana!

Am obținut avizul psihologic.

,, Dar eu joc cu cine-mi place, nu știu mama ce mi-o face'' Aceste versuri exprima nazuinta spre libertate a artistei, care, în pofida faptului ca risca sa fie victima unei situații conflictuale cel puțin conceptuale, nu accepta sa își răstoarne principiile sufletești și estetice în ceea ce privește idealul masculin. Înzestrată cu spirit de rebeliune, artista ne face aceasta mărturisire care ar putea sa împartă în doua tabere mediul rural în care viețuiește. M-a trimis mamuca-n sat/sa joc cu badea Ignat/ca e de neam bun și bogat Se poate decela încă din primele versuri situația de intriga dintre artista-protagonist și mama acesteia care, trimițând-o la hora și-a dorit ca ea sa se prindă la hora cu un concetatean înstărit și de stirpe familiara onorabila. Eul artistic ni se confesează în mod direct afirmând ca, deși a acceptat sa îndeplinească cererea mamei sale de a participa la hora sateasca duminicala nu îl privește pe Ignat cu ochi buni,, cât ar fi de bogat. '' Prin,, Mie-mi place de Vasile și-am sa trăiesc cu el bine /cât pe lume mai àm zile'' are loc o alta confesiune a eului liric, a demiurgului piesei artistice populare care, cu sinceritate de netăgăduit, ne face părtași la credința acesteia de nestramutat, care ii traduce gândul conform caruia un posibil mariaj cu Vasile ii poate aduce paroxismul liniștii sufletești. De asemenea, eul liric cugeta la trecerea ineluctabila a vieții. Conștientizând inexorabilitatea morții, astfel, aceasta menționează ca va trai alături de Vasile bine, doar,, cât pe lume mai are zile.'' Tempus irreparabile fugit, tema medievala literara atât de uzitata de artiștii medievali și nu numai, este evidențiată și în acest fragment muzical poporan arhicunoscut.

Ca și cu virgula.parazitara. Asa îmi dictează vocea din cap, sa pun virgula acolo unde nu trebuie.

Da, Garg, știu. Am auzenii cadentate uneori. Atât.

Homo homini lupus

De ce-mi zbat creierii pe-o punte Când viata mea îmi este luntre O luntre trainica din fier Ce se scufunda incetinel?

Studentul la Filosofie știe neantul (Chiulul) sa descrie

Sau: Poate ca nu am dreptate sa plec luni la facultate

În zilele de luni, cine pleacă la facultate, n-are dreptate.

Neața, Puiku! Sau odihna ușoară în continuare. Ast'noapte am luat mult Seroquele, un comprimat jumate de 200. Nu sunt într-o stare prea strălucită, dar sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că a dat să mă trezesc. Recitesc Lettres phisophiques de Voltaire. Apreciez mult gândirea lui Voltaire, cunoașterea, ironia, autoironia, stilul scriitoricesc. Eu, prima dată când am citit această operă, eram bătrâioară. 20 de ani. .dar tot nu am inteles-o cum ar fi trebuit. Acum, cu mai mult discernământ intelectual, lucrurile au început sa se lege. Eu absolut savuros modul în care V descrie o sectă creștină fondata in Angleterre, les quakers. Fondatorul, George Fox s-a născut în 1624. Intra in niste transe ciudatele, devenea ,,trembleur. Da, când era ,,posedat de Duhul Sfânt, tremura. Aceasta este stirpea denumirii, deci de la tremurici, hahaha, tradus din engleza. Nu ți-am spus nimic, totuși ți-am spus. Eu, citind scrierea voltairiană, mă gândesc fara noimă la un banc. Fara noimă, fără legătură...dar e un banc bun, după mine. Un preot catolic și un rabin se îmbăiau într-un iaz. Se îmbăiază ei ce se îmbăiază, la un moment dat, ies concomitent. Nu apuca oamenii să se îmbrace că aud uruitul unei trăsuri. Speriați, caută prin haine ceva cu care sa se acopere. Preotul catolic găsește ceva din cum s-ar fi chemând veșmântul sau preoțesc, și își acoperă zona intima. Rabinul își ia repede pălăria, și si-o așeaz în dreptul capului, astfel încât să nu fie recunoscut. Trece trăsură, nu comentează nimeni nimic, dar totuși, preotul catolic, puțin intrigat, ii spune ăstuilalt: -Distinse rabine, am văzut că tu ai luat pălăria și ți-ai acoperit capul, in loc sa îți acoperi zona intima. De ce ai procedat asa? Rabinul: Pai știi? Eu mi-am acoperit zona care cred că e mai vulnerabila de a judeca, cei care au trecut, m-au văzut cu rușinea dezvelită, dar eu nu am rămas cu regrete de a le fi arătat crestetul-cel in care mi se afla cu adevărat rușinea... Mda...cam asta e cu bancurile. Mă voi lăsa de tot sa spun sau sa scriu bancuri amintite, pentru că...nu mi le amintesc... La vreun banc de al meu se poate rade de lipsa formei acelui banc, de modul sec in care îl relatez. O zi buna, tuturor!

Pentru mine Oda zeului fusiform