Sunt multe soluții ale așa-zisului paradox al lui Fermi.
Dar hai să ne reamintim despre ce-i vorba aici, adică ce înseamnă acest paradox al lui Fermi. Cam prin 1950, discutând cu alți pasionați ai problemei extraterestre, marele fizician Enrico Fermi a pus problema într-un mod radical. Mai bine zis a pus o întrebare simplă: „Unde sunt ei ?”. Fermi spunea, la vremea respectivă, că omenirea nu găsise până atunci nicio urmă palpabilă a civilizațiilor extraterestre, adică nu tu nave spațiale, deșeuri, epave, construcții sau alte artefacte de proveniență certă extraterestră sau măcar să fi fost detectate niscai mesaje sub forma undelor radio.
De atunci (de prin anii 50), de când Fermi și-a pus aceste întrebări, cum spuneam, au fost date mai multe soluții ale acestui paradox. În linii mari acestea pot fi grupate în trei mari categorii, fiecare din acestea putând fi și ele nuanțate și împărțite în subcategorii. Astfel:
1. Suntem singuri în galaxii, în univers sau în multivers. Adică suntem singura civilizație care, datorită unor circumstanțe, a ajuns la un anumit grad de conștiință și inteligență care să-i permită să-și pună problema vastității universului și eventual colonizării acestuia - ce mai, un caz special în toată această vastitate.
2. Ei există, însă nu au luat legătura cu noi și nu comunică. Fie că din diferite motive nu pot, fie că nu vor, fie că vor, însă noi nu suntem capabili să le recepționăm mesajele, mă rog, cert e că, deocamdată, nu am luat legătura cu ei și nu comunicăm.
3. Ei au fost aici (din timpuri imemorabile) și/sau sunt deja aici. Există diverse mărturii în acest sens, numai că (dintr-un motiv sau altul) noi nu reușim să le percepem ca atare.
Sigur că, din moment ce astăzi nu poate fi vorba de unanimitate în acest sens, fiecare ne putem raporta la acest „paradox al lui Fermi” în funcție de o serie de factori, cum ar fi experiența, cultura, educația, religia, intuiția etc.