Nu e tocmai exact, pentru că iată ce ne povestea Herodot:
„Înainte de a sosi la Istru (Dunăre), primul popor pe care îl supuse Darius au fost Geţii care se cred nemuritori. Căci Tracii care stăpânesc părţile Salmidesului şi care locuiesc mai sus de cetăţile Apollonia şi Mesembria, şi se numesc Scirmiazi şi Nipsei, se predaseră lui Darius fără nicio luptă ; iar Geţii, hotărându-se la o rezistenţă indărătnică fură supuşi îndată, cu toate că sunt cei mai viteji şi cei mai cinstiţi dintre Traci”.
Pe geți îi localizează la sud de Dunăre (dar asta nu înseamnă că ei nu se aflau și la Nord de Dunăre), iar pe traci îi localizază mai sus de cetățile Apollonia și Mesembria , care se află pe teritoriul Bulgariei (atenție: mai sus!) și nu în Grecia de astăzi.
Acum sigur că Herodot estre supranumit „părintele istoriei”, însă, la drept vorbind, noi știm azi că metoda riguroasă a cercetării istorice îi era străină. El îngrămădea o multitudine de informații, din auzite, dar fără prea mult spirit critic și fără exactitatea pe care o cerem noi astăzi. Important astăzi, pentru noi, nu este exactitatea afirmațiilor lui, ci faptul că îi menționează pe geți.
Mi se pare corectă explicația asta, că ei înșisi, dacii, se numeau pe ei ca atare, denominație preluată de către sursele romane.
Cu specificația, reiterez, că geto-dacii reprezintă pentru noi, cei de azi, denumirea sub care au intrat în istorie triburile din spațiul carpato-dunărean. Izvoarele grecești i-au numit, de regulă, „geți”, iar cele romane „daci”.
Părerea mea e că afirmațiile, respectiv, concluziile pe care le statuezi au o mare hibă.
Nu se poate spune cu temei că înainte de 7-21 AD „nici vorbă despre daci”, așa cum susții tu, pentru simplul fapt că Strabon se baza și el pe o tradiție, pe niște izvoare, atunci când a vorbit despre daci. Și nu i-a „inventat” el fix în perioada 7-21 AD, adică aproape pe patul de moarte.
Caesar (101 - 44 î.Hr.) în „Comentarii de bello gallico”, menționează că Pădurea Hercinică...continuă paralel cu fluviul Danubius și se încheie la hotarele dacilor și anarților.
Deci cu siguranță că putem vorbi de daci și înainte de 7-21 AD.
Apoi Trogus Pompeius, contemporan cu Gaius Octavius și al cărui tată a fost un apropiat al lui Caesar, e clar că pe baza unor surse afirmă că ”dacii sunt un vlăstar al geților”.
Anterior, avem mărturia lui Ephores (sec IV BC): „Primii locuitori de lângă Istru sunt carpizii (carpii), după care urmează sciții plugari”. Deci prezența carpilor, trib dacic, era atestată în Podișul Moldovei și zona subcarpatică prin mărturii, lucru confirmat și de situri arheologice precum cele de la poiana Dulcești, Poienești, Pădureni. Și (bonus!) tot aceste situri relevă că cei din neamul carpilor practicau agricultura, olăritul și prelucrarea metalelor.
2. Corect. Dar asta nu înseamnă că oamenii nu se înmulțeau chiar dacă n-aveau o agricultură chiar așa de performantă. Chestia e că aveau agricultură, clar, atestată de arheologie, chiar dacă nu așa de performantă. Și oricum, repet, nu văd relevanța. Adică mi-e greu să cred că, până la apariția „plugului de oțel”, cum spui tu, n-am putea vorbi de daci, respectiv de triburile dacice, pe acest areal.