Canaris

Un topic care sa abordeze toata gama de subiece legate de wwll-discutii cartiim , filme legate de acest subiect, dezbaterea unor subiecte mai putin cunoscute sau pe care le considerati deosebit de importante .. Pentru inceput ceva mai amuzant, un fragment din comedia Unde a disparut compania a 7-a http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=video&cd=1&ved=0CDoQuAIwAA&url=http%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3D6TmHo4iLeWc&ei=fONiUq3UKcqo4ASxm4HICQ&usg=AFQjCNFl_7qZRbUxZcT-x7dCkIQ9tVJUDw&bvm=bv.54934254,d.bGE

In luna iunie ac se organizeaza o excursie in Egipt.Obiectivele vizate piramidele de la Gizeh si Valea Regilor.Pret convenabil Persoanele interesate se pot adresa pe FB domnisoarei Dennis Nicole

Deoarece exista topice cu maxime si cugetari crestine, atee, e normal sa existe si unul desinat maximelor pagane .Multe maxime celebre au fost rostite de mari personalitati pagane.Si inca o precizare-paganism nu inseamna satanism.Atentie la off-topic -Egiptul e un dar al Nilului -Herodot -Cititi copii ai viitorului si aflati secretele trecutului ,atat de indepartate de voi dar atat de aproape prin adevarul lor. Papirusul Anana -Quod licet Jovi, not licet bovi. Proverb roman

In sfarsit o postare inteligenta pe topicul asta.

De cate ori vine vorba despre Yalta ,ti se repeta pina la saturatie povestea cu biletelele lui Churchil ,de parca cine stie ce relevanta ar fi avut.Ce efect juridic au avut acele biletele, ce putea face Churchil cand toata Europa de rasarit era invadata de Armata Rosie?Ce oferea el, niste procente amarate, in tari in care Stalin avea control 100%? Mai degraba a fost o incercare infantila a acestuia, de-al pacali pe liderul sovietic. Mult mai grava a fost decizia Aliatilor , de a debarca in vest,si nu in Balcani cum ceruse Churchil

Daca atentatul din `44 asupra lui Hitler ar fi reusit, istoria fi aratat cu totul altfel.

De ce intrii tu in discutii care-ti depasesc orizontul?Continua discutia cu Lucia D.Se pare ca voi va intelege-ti bine.

https://youtu.be/bUsePoATbrU

23 august 1944 – Ziua în care Armata Română a fost trădată de rege Nu doresc să intru în culisele actului de la 23 august 1944, când Regele Mihai I a orchestrat o lovitură de stat împotriva conducătorului statului, Mareşalul Ion Antonescu. Detaliile conspiraţiei şi întoarcerii armelor la ordinul tânărului rege sunt arhicunoscute. Un grup minor de consilieri regali şi politicieni veroşi şi ambiţioşi au pus la cale o lovitură de stat prost gândită şi slab organizată. Regele Mihai I a aruncat România în braţele URSS fără să negocieze un armistiţiu, decât abia pe 12 septembrie 1944, prin comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu, la Moscova. De la 23 august până la 12 septembrie 1944, România a fost practic o ţară ocupată şi fără apărare în faţa trupelor sovietice. În câteva zile ruşii au ajuns să defileze la Bucureşti, pregătindu-se să comunizeze ţara, cu aportul fostului suveran. Din punct de vedere istoric şi al diplomaţiei internaţionale, România a fost percepută ca o ţară ce trădează o alianţă şi bagă cuţitul pe la spate celui cu care a bătut palma pentru o înţelegere. Ieşirea din Axă nu a fost, paradoxal, bine văzută nici de către Aliaţi, care au refuzat României statutul de cobeligeranţă la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 şi a supus-o unor împovărătoare despăgubiri de război. De atunci, ţara noastră e percepută în cancelariile lumii ca naţiunea care-şi trădează aliatul. În perspectivă diplomatică şi al relaţiilor internaţionale o ţară care îşi respectă până la capăt angajamentele, chiar dacă e înfrântă în război, e percepută mai bine de opinia publică şi cancelarii. Vezi Germania după 1945, Polonia sau chiar Ungaria. O regulă de bază în dreptul internaţional este respectarea cuvântului dat şi loialitatea faţă de o înţelegere. Regele Mihai I a încălcat această cutumă diplomatică şi a dat o lovitură de cuţit pe la spate, chiar Armatei Române, care lupta vitejeşte pe front şi care, în 1941, dezrobise Basarabia de sub ocupaţia sovietică. La 23 August 1944 nu a fost nicio insurecţie militară, nici una populară şi nici o revoluţie socială de eliberare cum ne-a îndoctrinat în anii 70-80 istoriografia comunistă, ci pur şi simplu o lovitură de palat dată de regele Mihai I, după modelul italian din 1943, prin care Conducătorul Statului Antonescu a fost destituit şi arestat, apoi predat unor persoane particulare cu carnet PCR, aflate în ilegalitate, ce l-au trimis la Moscova. Istoricii evită să vorbească ce s-a întâmplat cu trupele române de pe front între 23 august şi 12 septembrie 1944. Sute de mii de soldaţi români au fost dezaarmaţi de ruşi şi duşi în Siberia. Majoritatea dintre ei au murit pe drum sau în lagărele de muncă îngheţate. Regale Mihai I are pe conştiinţă moartea a sute de mii de tineri soldaţi români luaţi prizonieri datorită actului său imatur şi iresponsabil de la 23 august 1944. Se poate uita Regele Mihai I cu privirea senină în ochii familiilor şi urmaşilor a celor peste o sută de mii de schelete ale sodaţilor români răpuşi în Siberia? Numărul prizonierilor de război români în Uniunea Sovietică din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost ridicat, şi a crescut în special după anul 1943. Armata Roșie a luat prizonieri de război din Armata română după momentul 23 august 1944, procesul continuând până la semnarea armistițiului cu Aliații de pe 12 septembrie. Unii dintre prizonieri erau originari din Basarabia și Bucovina de nord ocupate ca urmare a ultimatumului din 1940, dar cei mai mulți erau cetățeni români care nu fuseseră niciodată declarați cetățeni sovietici. În cazul celor dintâi, autoritățile sovietice i-au declarat de naționalitate „moldovenească”, fiind în general separați de prizonierii „români”, în lagărele de prizonieri, autoritățile sovietice ținând evidența în general pe „naționalități” și mai puțin pe țări de origine. În aprilie 1946, Viaceslav Molotov afirma că, în 1945, 61.662 de prizonieri români fuseseră repatriați, 20.411 participaseră la formarea fiviziilor de voluntari români din Diviziile „Tudor Vladimirescu” și „Horia, Cloșca și Crișan”, iar alți peste 50.000 de prizonieri români se mai aflau încă pe teritoriul sovietic. În conformitate cu statisticile Marelui Stat Major Român de la sfârșitul războiului, numărul militarilor incluși în categoria „dispăruți” (din care cei mai mulți erau „prizonieri de război”) a fost de 367.976, din care 309.533 în luptele împotriva Uniunii Sovietice și 58.443 în vest, în luptele împotriva Germanirei Naziste și Ungariei Hortiste. Statistica nu a precizat dacă cei 309.533 de dispăruți „în est” cuprinde și pe militarii dezarmați de sovietici în după 23 august 1944. Într-o notă confidențială întocmită în martie 1945 de delegatia militară a Comisiei române pentru aplicarea armistițiului se afirmă că până la 23 august 1944 numărul dispăruților în luptă a fost de 163.015 militari, iar, începând cu 24 august, sovieticii au dezarmat și luat în prizonierat 97.732 de militari români. Între 23 august şi 12 septembrie 1944, dată la care a fost semnat armistiţiul, armatele sovietice au făcut prizonieri între 130.000 – 160.000 de militari români şi au scos din ţară bunuri în valoare de 2 miliarde de dolari americani. Această poziţie a fost consolidată din punct de vedere militar prin reducerea forţelor poliţiei române, la 2 octombrie 1944, de la 18.000 la 12.000 de oameni, iar la 26 octombrie şi a armatei române din interior, de la 13 divizii complete la 3 divizii cu efectiv redus, în total 10.000 de oameni. De asemenea, efectivele de grăniceri şi jandarmi au fost reduse de la 74.086 la 58.018 oameni. În ansamblu, forţele armate române au fost reduse, de la 419.000 de oameni în mai 1945, la doar 136.000 de oameni în decembrie 1947. În schimb, numărul trupelor sovietice staţionate în România a crescut de la 80.000, la 8 mai 1945, la 615.000, la 1 martie 1946. Deşi, treptat, numărul lor a scăzut (400.000 la 1 iunie 1946 şi 240.000 la 1 noiembrie 1946), ele au reprezentat elementul esenţial în desfăşurarea evenimentelor politice şi de altă natură ce au avut loc în ţara noastră, conform documentelor istorice publicate. Prin actul de la 23 august 1944, Regele Mihai I a trădat Armata Română, care lupta pe front pentru apărarea graniţelor şi suveranităţii naţionale. Soldaţii români s-au trezit pe front, în urma acţiunii regale, dezarmaţi, umiliţi şi luaţi prizonieri de către ruşi. La 23 august 1944 drumul spre ocuparea ţării de către ruşi şi comunizarea României fusese deschis cu nonşalanţă de către Regele Mihai I. Pentru tot mai mulţi istorici români, actul de la 23 august 1944 e perceput ca o zi a trădării Armatei Române. O parte a generalilor Armatei Române şi-au dat seama de trădarea conducerii de la Bucureşti, care oferea ţara pe tavă comuniştilor ruşi şi au dorit să fugă în iarna lui 1945 în liniile germane din Cehoslovacia şi să se pună în slujba Guvernului Naţional condus de Horia Sima la Viena. Generalul Avramescu a fost arestat şi ucis de ruşi, ceilalţi generali români au fost închişi de către comunişti până la decretul de eliberare din 1964. La toţi veteranii de război care au luptat pe frontul de est li s-au luat gradele şi nu au primit pensie până în anul 1990, cu câteva excepţii în vremea lui Nicolae Ceauşescu. În acest context actul de la 23 August 1944 este din punct de vedere istoric o dramă militară şi politică pentru poporul român, de fapt începutul calvarului comunist de 40 de ani. În această zi ar trebui coborât în bernă Tricolorul în unităţile militare de pe cuprinsul patriei noastre.

Woodstock 1969

15-17 august 1969 Festivalul Rock de la Woodstock

La inceputul WW 2, Ungaria se afla intr-o situatie confuza:aliata cu Romania ,considerata inamicul no 1, si in razboi cu marile puteri occidentale cu care nu avea nici un litigiu.Absurditatea situatiei era bine descrisa de o anecdota din acele vremuri. Se spune ca atunci cand ambasadorul Ungariei s-a prezentat la Departamentul de Stat sa inmaneze declaratia de raz,boi, acesta nu se afla la post.Ambasadorul a fost primit de un diplomat care nu prea cunostea bine situatia din estul Europei. Diplomatul american (DA) a inceput sa puna intrebari ca sa clarifice situatia: DA _ Ungaria are revendicari de la USA? Ambasadorul ungur (AU)- Nu, Ungaria are revendicari de la Romania. DA- Inseamna ca Ungaria se afla in razboi cu Romania. AU-Nu Ungaria este aliata cu Regatul Romaniei. DA-Ungaria este o republica? AU-Nu , Ungaria este o monarhie. DA-Inteleg.Ungaria este condusa de un rege. AU-Nu , Ingaria este condusa de un amiral. (La acea vreme amiralul Horthy era regentul Ungariei) DA-Inteleg.Ungaria este o mare putere maritima

Ma ia groaza cand imi amintesc

Cred ca Inaltii functionari U E sunt cei mai vinovati de rezultatul Referendumului, , si daca nu- si schimba atititudinea vor ramane singuri la Bruxelles

Cred ca diseara Italia va bate Spania, si tot ea va castiga Cupa

Rog inchiderea topicului.

ajutor

Eu nu prea le am cu politica ,dar ca om imi place Trump

Da, contine si unele elogii, dar situatia descrisa e cea reala.Predecesorul sau persecutase religia traditionala a Egyptului, distrugand temple, si profanand morminte.Revenirea la vechile culte pagane a fost primita de egypteni cu entuziasm

Cand Majestatea-sa a venit la Tron, templelele si orasele zeilor si zeitelor din Elefantina , din mlastinile coastei Deltei erau lasate in paragina, altarele lor erau ruinate , reduse la movile de buruieni cu spini.Sanctuarele lor erau ruinate.Zeii intorsesera spatele acestui pamant.Daca o armata a fost trimisa in Siria pentru a largi granitele Egiptului nu s-a inregistrat nici o victorie. Daca cineva se ruga ...unui zeu sa-l ajute cu ceva, acesta nu i se arata si daca cineva se adresa din acelasi motiv unei zeite, ea nu- i raspundea.Inimile lor erau obosite si ei distrusesera ce fusese facut Tutankhamon Stela Restauratiei

Bravo !

Winston Churchil ,unul din cei patru cavaleri ai Apocalipsei.In ciuda pacatelor lui din timpul WW2, are meritul de a fi intuit intentiile lui Stalin , de a cuceri Europa de rasarit. El a propus o varianta proprie de debarcare in Balcani, prin Turcia(cu atragerea acestei tari in razboi).Binenteles ca Stalin s-a opus insistand pe deschiderea celui de-al doilea front in Vest. Din pacate Roosvelt va sustine la Teheran cererea lui Stalin , cu consecintele care se cunosc

Tobruk ,o porcarie.Credeam ca e ceva serios despre batalia respectiva,cand colo o aiureala cu o gasca de supermani pe post de comando care a plecat sa cucereasca Tobruk-ul.Probabil ca au si reusit, eu n-am stat pina la final.