Fiero

Dragostea adevărată nu se găsește, ci se construiește, de aceea, mulți o cauta degeaba.

L-am ales pentru că arata foarte bine, am rămas cu el pentru ca e un om cu suflet foarte mare. Nu cred că l-aș părăsi pentru nimic în lumea asta, chiar dacă au fost multe momente în care nu ne-am înțeles, suntem caractere diferite, dar nu în aspectele importante. Eu nu sunt omul care renunță la alți oameni ușor, pentru mine oamenii nu sunt lucruri, dar la cei care nu se ridică la înălțimea cerințelor mele, renunț, am ajuns să renunț foarte ușor, cer mult, dar ofer la fel de mult, posibil mult mai mult, iar seriozitatea și onestitatea sunt de bază, nu ești asemeni mie, pa și pusy, te poți pune și în genunchi, nu mă impresionezi absolut deloc, tai orice legătură fără părere de rău. Dacă sunt întrebată de ce, spun, nu sunt lasa. Și nu port nici pică, nu văd rostul de a-ți risipi energia cu oameni mici, asta făceam când mai eram încă naivă și credeam că oamenii se pot schimba. Nu mai cred. Și chiar dacă ar face asta, nu mai am răbdare să mai dau șanse oamenilor, viața e scurtă.

Nu ai priceput nimic, mie nu îmi e scârbă de bărbați, îmi place mai mult compania bărbaților decât cea a femeilor, sunt mai misogina decât cel mai mare misogin, mi-e mult mai scârbă de majoritatea exemplarelor feminine decât de bărbați, bărbații sunt mai sinceri, cu mici excepții. Dar îmi place doar compania bărbaților, atât, restul nu mă interesează absolut deloc: admirația lor, complimentele lor, că sunt frumoși, bogați, mă lasă rece. Cu o singură excepție, soțul meu, care din anumite motive e de multă vreme departe de mine și o să mai fie pentru o perioadă nedeterminata. Asta e, nu o să mor și în niciun caz nu îi caut un înlocuitor pentru că lipsește, cum am observat că se obișnuiește printre femei. Nu te apuca sa discuți despre genetică, te bat cu propriile arme. Dar nu am chef. Susții că ești o ființă evoluata spiritual. Nu se vede deloc, ești într-o continuă agitație, neîmplinit, frustrat până la cer. Nu ți - o spun cu răutate, dimpotrivă, chiar îmi pare rău, dar nu te pot ajuta, nimeni nu poate face asta, doar tu, totul se afla în tine însuți. Nu mai insist. Am scris prea mult. Am pus și o virgulă aiurea în postarea anterioară. Vai ce rușine îmi e! :)))

Și ești tot varză! Ce dracu să faci?! Să îți găsești liniștea, aia să faci. Dacă, eu, o sarantoaca cu nspe mii de probleme am reușit, tu de ce nu ai reuși? Un singur lucru trebuie să inveti: nu mai aștepta fericirea, nu mai crede că ea vine de la cineva sau de la ceva : bani, titluri, bla bla bla, trăiește clipa cu intensitate. Ți-am spus eu pe un alt forum cu mulți ani în urmă, dacă poți fi fericit stând într-un picior, stai într-un picior! Când pocnești de bine ce-ți este cu tine însuți, atunci ai reușit să faci ceva cu adevărat esențial pentru tine, restul sunt prostii de 2 lei. Nu mai fi atât de disperat să te cuplezi, oi fi eu defectă, dar niciodată nu am înțeles disperarea oamenilor de a se cupla, de a face copii și alte bazaconii de gen, nimuc din toate astea nu te împlinesc dacă ești gol pe dinăuntru. Forumurile pentru mine sunt trecut, nici măcar cu nostalgie nu mă mai gândesc la ele, nu mai am niciun fel de nostalgii, de fapt, sunt cea mai buna variantă a mea la momentul asta și e tot ce contează. Nu mă interesează ce a fost și nici ce va fi.

I am in a good mood.

Așa sunt aproape toate femeile, superficiale. Nu că bărbații ar fi mai buni. Greșeala pe care o faci e ca tu crezi că posedând o hârtie poți fi neapărat un om evoluat. Până la urmă, majoritatea reduce viața la chestii îngrozitor de plictisitoare. Femeile excelează la capitolul asta.

Even Jude found a person who truly loved him, even more. But Jude was special and a character in a book.

Zici că nu merită? Eu am citit cartea și nu aș da banii degeaba ca să văd un film mediocru. Cartea e bună, deși, dacă mă gândesc bine, nu știu dacă e chiar realistă, pare o poveste.

O viață măruntă - Hanya Yanagihara După ce că unii sunt năpăstuiți de soartă și au avut o viață amară, mai au ghinionul să dea și peste câte un diavol care pozează în înger salvator și care le distruge si bruma de încredere pe care ar mai putea-o avea în oameni și le reprima pentru totdeauna dorința de a-și mai deschide sufletul. Nu pot să descriu în cuvinte cât de tare urăsc astfel de creaturi, Ie-aș stârpi de pe fața pământului, îmi provoacă o furie ieșită din comun și o silă de nedescris. Nu e o carte pe care o recomand oricui, cei care nu vor să-și strice fensuiul ar face mai bine să o ocolească.

Fac curățenie în mesagerie și dau peste mesajul unei foste prietene - nu am cum s-o încadrez la categoria actuală prietenă - ma bufnește râsul instant când îl recitesc. Oare cum poate cineva să creadă că eu, care am devenit cinismul în persoană, mai pot înghiți gogoși răsuflate? Îți scriu pe Facebook, nu răspunzi, îmi scriii pe whatsapp când ai nevoie de ceva. Sau invers, îți scriu pe whatsapp, îmi scrii pe Facebook. Apoi, când scriu pe ambele, pauza în ciuperci. Scrii apoi SMS când ai iar nevoie de mine. Îți fac observație, atrăgând - ți subtil atenția că mă iei de fraiera și îmi răspunzi prin SMS ca să eviți să dai explicații pentru comportament, că sunt slabe șanse să citesc Sms-urile, pentru că primesc mereu de-astea, de la tot felul de instituții, de la firme la care am făcut comandă etc., iar tu îmi răspunzii, culmea, tot prin Sms, și îmi torni căcaturi că, deși nu vorbim des, mă simți aproape de sufletul tău și mă iubesti. Pe bune? ! :))) Pe oamenii pe care îi iubești îi ții aproape fizic sau vorbești cu ei des. Sau, în puii mei, catadicsesti măcar să le răspunzi când îți scriu. Mi-e greață până la vomă de atâta ipocrizie. Dar, culmea, în același timp ma distrează la maxim că unii oameni au impresia că te pot minți la infinit.

Stai liniștit, că o să se trezească mulți. Unii deja își pun cenușă în cap și încearcă să își facă autocritica. De parcă asta ar scula morții din mormânt și i-ar vindeca pe cei care au de suferit de pe urma vaccinului. Și vor mai avea. Exemplu de tupeu de om fără caracter. "În Marea Britanie, Rishi Sunak a deschis o discuție despre lockdownul din perioada pandemiei. O discuție critică. După opinia sa, a fost o greșeală, o catastrofă economică. Rishi Sunak nu e vreun Jorjică sau Șoșo. A fost ministru de finanțe, are un MBA la Stanford. Nu scriu asta ca să îi susțin poziția, ci pentru că cred că o privire critică asupra perioadei pandemiei nu ne-ar strica. Inclusiv asupra a ceea ce scris presa, inclusiv asupra a ceea ce am scris eu. Din păcate, riscăm să deschidem cutia Pandorei și exact trupa șoșocarilor, care nu are nici un aparat critic și nici o legătură cu știința, va începe să tropăie ofensiv: “Aha, am avut dreptate!” Dar, chiar și cu acest risc, o privire în urmă, critică/ autocritică, ar trebui purtata. Eventual, ca să nu repetăm greșelile… PS: Un comentariu în Sunday Times, scris de lord Sumption, fost judecător la Curtea Suprema, reia, azi, mesajul lui Sunak." Autor Mircea Marian, care, uite ce spune cineva: " De la Dan Dima: Câți bani au încasat „jurnaliștii” de la Newsweek, inclusiv Mircea Marian, de la acționarul Newsweek și producătorul de teste Marius Vasilescu-Bostan, în perioada în care ne înjurau că suntem conspiraționiști și ne prezentau pericolele nemaiauzite ale bolii? Că uite, acum, că s-au cam vândut câte teste se puteau vinde, i-a apucat și pe lătrăi conspiraționismul, și nu se mai informează doar din sursele oficiale de prin buzunarele familiei Bostan. Remarcați și frazeologia mandarinului: bostăneii au voie cu critică, și chiar cu autocritică, dar important e să nu fie cât să iasă că Șoșoacă avea dreptate. Condeierii sunt în situația ălora care criticau „cultul lui Stalin”, dar nu până unde să-i întrebe asupriții „bă, dar voi, creaturile lui Stalin, voi de ce mai sunteți la putere?” Sper să plătească cu vârf și îndesat pentru propagandă, deja sunt multe procese pe rol și pentru malpraxis. Desigur, vor fi și din aia care s-au vaccinat de bună voie, care înțeleg știința greșit și și-au făcut din ea un alt Dumnezeu la care se închină, uitând ca știința e tot ceva ce ține de om, deci e supusă erorilor, ei nu vor recunoaște nici dacă vor crăpa că au greșit. Din partea mea, n-au decât, poate că singura consolare ce le-a mai rămas e să se mintă singuri în continuare, e și asta un sistem de autoapărare bazat pe credința magica, exact ceea ce ei înfierează, se gândesc că lor nu li se poate întâmpla ce li s-a întâmplat și li se întâmplă multor altora. Le urez baftă! Au nevoie, din nefericire.

Da, poate părea o tâmpenie celor care nu au experimentat singurătatea pentru vreme îndelungată și nu pot trăi fără a simți măcar prezența oamenilor în apropiere. Dar eu practic asta din copilărie, când nu aveam companion la țară, porneam singură la drum, faceam asta de pe la 4 ani. Colindam în lung și în lat satele, pădurile, grădinile, munții, poposeam, priveam peisajele. Și mă simțeam grozav. A trebuit doar să-mi reamintesc cum e și să reiau obiceiul. Sunt un om care adora mișcarea și natura, dar îmi place să și stau minute în șir și doar să privesc. Nu are rost să descriu în cuvinte cum mă simt atunci și după, înțeleg doar cei care fac asta, cum a înțeles băiatul din tren. Om mai cinic ca mine, mai rar, crede-mă, unii ma consideră rea și nesimțită din pricina asta și au ajuns să îmi poarte pică. Dar nu îmi mai pasă, pot sa fiu mobilă în prezența oamenilor.

Normal că te așteaptă. Și tot eu trebuie sa le rezolv, nimeni altcineva nu o face, dar asta nu înseamnă că trebuie să te gândești permanent la ele, dacă nu înveți să te detașezi, ajungi la nebuni. Eu ies și la serviciu cam din două în două ore afară și privesc cerul și tot ce ma înconjoară. Călătoria asta de una singură a fost extraordinara, am de gând să mai repet astfel de experiente. Am întâlnit în tren, la întoarcere, un tânăr care era fix ca mine, iar faptul că era tânăr m-a minunat, față de cei de vârsta lui, care-s cu nasul numai în telefoane, el mi s-a părut o adevărată minune. I-am și spus-o,. Privea peisajele cu un zâmbet larg și cu o încântare în priviri care nu poate fi descrisă în cuvinte. Și mi-a spus că el frecvent călătorește de unul singur, iar asta îi face fericit. Nici nu trebuia să spună, se vedea cu ochiul liber. :)

Ce să zic? Ți-aș ura să fii de 2 ori mai bogat decât mine și sa fii în aceeași proporție de exuberant pe cât sunt eu de plictisită, dar mi-e că ai spune că sunt rea și că te blestem. :)))

Mă bucur și eu că ești bine. :)

Editezi și ștergi foto.

Am uitat că pe-acilea sunt mulți deținători ai adevărului absolut. Pardon! Dacă tu vezi citatul ca pe o tâmpenie, ok, eu nu îl văd așa. Și nu sunt nici bogată, nici vreo plictisită.

Unii ies, altii intra. Azi viața m-a făcut să îl cunosc în carne și oase pe un om pe care îl știam de vreo 2 ani, însă nu îl întâlnisem niciodată. Omul ăsta m-a ajutat foarte mult cu niște sfaturi și cu sprijin moral. Am aflat de pe Facebook că e în aceeași stațiune cu mine. La 5 minute după era la ușa mea împreună cu soția. Camera lui e cu un etaj mai sus. :)))

Avea maică-mea o vorba: "Trimiți curul, din cur mănânci". Pe scurt, nu te baza pe oameni de nimic, chiar dacă sunt maeștri la vorbe. Așa și eu cu vară -mea, una promite, alta face Out of my life și ea. Definitiv.

Mai sunt, nu-s singurii. Și-apoi, în multe țări, chiar și la noi, se vor constitui fonduri care să fie destinate celor care au de suferit de pe urma efectelor negative ale vaccinului. Din banii noștri, evident. Eu sunt de acord ca banii să ajungă doar la cei care au fost obligați să se vaccineze, așa e corect. Ceilalți n-au decât să suporte din bugetul propriu orice li se întâmplă. Dar morții din groapă cine-i mai învie? :(

Nu îți mai pierde timpul cu explicații. Vor înțelege. Prea târziu.

https://www.westernstandard.news/news/danish-newspaper-apologizes-for-contributing-to-covid-hysteria/article_c9f55173-7ef2-51c8-a12f-fcf08cd63510.html

Eu la anul, tot în iarnă. Din păcate, e pentru revizia la o nară la care cartilajul nu s-a fixat ok. Dar măcar nu plătesc nimic, nimic. Nu o să pot colinda mult, dar merg tot în zona Fatih, unde e minunat. Și sper să merg însoțită de data asta. Dacă nu, aia e, tot singură merg și în concediu, la Geoagiu. Mai am puțin. Abia aștept.