Am obiceiul să mă uit de zeci de ori la filmele care mă impresionează, noroc că nu-s ușor de impresionat și pe deasupra sunt ignorant, așa că evit filmele cu substrat psihologic prea pronunțat, prefer cărțile (mai ales dacă sunt ale mele, pentru că le pot măslui mai eficient).
Am revăzut, cât am stat în (Tentin) Quarantino:
A noua poartă. Bă, Johnny Depp e rupt de pe dracu'! Nu mi se pare un actor expresiv, când se bucură, când se miră sau când se cacă are aproape aceeași expresie facială, dar îi ies cam toate rolurile! Și gagica a jucat foarte bine în filmul ăsta, avea un aer misterios, așea, perverșilor.
Vânătorul de recompense 2049. Oi fi eu snob, dar mi se pare un film extraordinar. De câte ori îl revăd mă încui în coteț (am televizor în coteț, color, da?) și intru în atmosfera filmului de la cap la coadă. Coloana sonoră e fantastică, iar actorul din rolul principal e magistral. Nu mă întrebați nume, că în afară de Florin Piersic și Mărioara Murărescu nu mai știu altele.
Reveniciul (The Revenant) Tehnici de filmare plagiate din Tarkovski, săracul di Caprio a mâncat pe bune ficat crud de cal și s-a aruncat în apele reci ale Vancouver Island (localitate unde trebuia să ajung în iunie anno domini, dar borâtul de virus mi-a tăiat aripile avionului), doar să primească Oscarul Cred că i l-au dat din milă. Tom Hardy însă a fost, ca de obicei, excelent. Ca un parantez, am văzut și Venom, pe sărite și niciodată dintr-un foc. Tom Hardy merită roluri grele, nu gen Omul Păiangăn.
Interstellar. Un film puternic și fascinant, pe alocuri greu de privit, pentru că am o sechea (o sechea, două sechele) când vine vorba de copii părăsiți de părinți, fie și în scopul nobil de a salva lumea. Păi bă, barabulă, lumea mea sunt copiii mei! Să meargă cu racheta ăia care nu au copii! Fucking hell, că m-am enervat.
The Rite. Anthony Hopkins... Ce să mai zici de canibalul ăsta? E unul dintre cei mai marcanți actori ever. Chestia tristă e că, atunci când unul dintre actorii ăștia dă colțu', e cam ca în pădurile din România: copacii se taie și asta e, rămân locuri goale. Filmul bine închegat, din păcate primit cam rău de către critici. Apropos, trebuie neapărat să revăd Jacob's Ladder. Ce rol frumos face Tim Robbins! Ce film interesant, pus în umbră din cauza lansării, în aceeași perioadă, a unui alt film, cu priză mult mai mare la public. Coloana sonoră este de vis, scenele absurde se integrează perfect în firul narațiunii. Minunat.
The Nun. Oi fi eu amator de filme de groază, da' prost e ăla care se mai uită la The Nun la miezul nopții și după aia trebuie să meargă să pună lemne pe foc la centrală, că la mine în sat încă nu s-a inventat gazul! Invidioșilor!
Casa de sticlă. Un thriller ca la carte, bestial. Father Merrin (din Exorcistul) a jucat rol negativ și i-a ieșit magistral.
Șapte ani în Tibet. Cât de subapreciat poate fi Brad Pitt! Este un actor colosal, dar este, în continuare, văzut ca un tip superficial, cred că din cauza felului în care își exprimă trăirile în filme. Are uneori un zâmbet de ștrengar care i-a adus grave prejudicii în carieră, deși a prins roluri mari fără nici un efort. Șapte ani în Tibet este un film care e tatuat direct în sufletul meu mic și negru.
usw*
*und so weiter, în limba germană în text