E interesant cum, intr-o zi de iarna, mergand pe un drum nemaiumblat, sa ajungi la capatul lui. Nu, nu m-am exprimat bine... Adica, sa iei virajele ghidat de instinct si sa ajungi la capatul drumului. Iar acolo sa te afli in mijlocul unui cimitir.Una peste alta ieri a fost o zi plina. Iar pe la 2-3 noaptea cand toti prietenii dorm sau zac bolnavi sa o iei aiurea prin oras sau in afara lui. Adevarul e ca de cand am vazut Michelle Vaillant tot am vrut sa fac rally prin zapada, asa ca mi s-a indeplinit visul. Pe un lac inghetat n-am ajuns inca, dar daca tin bine minte el a ajuns acolo din greseala copilotului...pe care eu nu mi-o permit.Asa ca am mers fara directie pe strazi luminate, verificand rar acul tahometrului, cu o mana pe volan si una pe frana de mana. Fara busola, toate strazile aratau la fel: case ordonate, zapada pe margine si nici un om.In astfel de atmosfera sa nimeresti in mijlocul unui cimitir pare a fi de domeniul fantasticului - un fantastic morbid. Inseamna ca e adevarat ce scrie aici: sa nu alergi mai repede decat ingerul tau pazitor.Totusi, avand in vedere ca instinctul m-a ghidat bine in circuit pana la destinatie, probabil ca mai am o marja de acceleratie fata de el.