Numele meu este Cocalarul cu galoşi roşii şi locuiesc într-un bloc din Militari, la parter, împreună cu Brioşă. Azi dimineaţă am ieşit ca de obicei la geam să-mi fumez ţigara şi să-mi beau cafeaua cu aromă de ciocolată. În timp ce scrutam strada plină de zăpadă şi maşini m-a izbit un miros plăcut de pâine caldă. Am încercat să identific de unde venea dar n-am reuşit, doar pe vecina satanistă cu părul roz am zărit-o cu coada ochiului ieşind din casa scării. Nu i-am dat atenţie pentru că este o fiinţă pe care nu o suport şi sunt convins că mă urmareşte şi are ceva cu mine. Nu de puţine ori am văzut-o urmărindu-mă la cumpărături iar într-o zi s-a urcat în acelaşi tramvai şi a coborât la aceeaşi staţie cu mine. Nu ştiu ce are cu mine dar nu-mi place deloc privirea ei încruntată iar felul cum se uită la Brioşă mă face să cred despre această fată că are nişte bube la cap.
Dar să revin la mirosul de pâine pe care l-am simţit dis de dimineaţă şi care m-a urmărit toată ziua. Mi s-a părut că il simt şi în metrou iar când am coborât la Unirii am decis să-mi cumpăr un covrig poate reuşesc să scap de mirosul cu pricina.
Mirosul a revenit şi la amiază când i-am dat de urmă în vestiarul de la sala de fitness unde merg zilnic. Ciudat loc în care să miroasă a pâine caldă. Dar surpriza a venit în această seară când în jurul orei 17 în timp ce mă îndreptam către mall şi mă despărţeau doar 10 metri de intrarea lui m-am trezit faţă în faţă cu vecina satanistă cu părul roz şi încă o dată miros puternic de pâine. Coincidenţa este prea mare din nou satanista şi mirosul.
saptamana trecuta am copt paini. multe paini, in fiecare zi cam 4-5 bucati. am plamadit aluaturi albe si negre, cu seminte si cu masline, am cantarit si masurat si am copt. dimineata la 7 mirosea a paine si era cald si bine in bucatarie... si liniste.
am plamadit paine sa-mi vindec sufletul. iar painea data in dar iti aduce o raza de bucurie iar cand ai un om cu care sa-ti imparti povestile despre paini e un fel de spovedanie.
e o terapie buna. apa, faina, sare si foc.
se intampla sa ma nasc musulman
in siria
se intampla sa existe isis
isis distruge siria si-mi omoara semenii
se intampla sa pot fugi in europa
isis omoara oameni si aici
vox populi spune: sa-i omoram pe toti musulmanii sau sa-i trimitem inapoi,
ei sunt cauza pentru care mor albii imaculati si crestini
imagine that!
14 zile decand numaram
tot atatea decand ma intreb in fiecare zi motivul pentru care nu am ajuns acolo in acea seara
am uitat de ce nu ne-am dus
14 zile decand plang in fiecare seara sau dimineata sau amiaza
decand recapitulez, decand incerc sa-mi amintesc chipuri de oameni asa cum ii cunosc
decand sunt furioasa si decand simt ca rabdarea nu mai este prietena mea
#colectiv
imi place sa merg pe strada si sa am urechile ciulite la oameni , ma rog la vorbele lor
am impresia ca vorba luata de vant, aruncata in strada, aruncata in oameni, postata in publicul indiferent,
are o valoare atat de mare incat nu ma pot abtine sa nu o adun
daca as putea le-as pastra pe toate, le-as aduna intr-un borcan si as scoate una cate una, aleatoriu, in
zilele ploioase, in zilele cu mult prea putine cuvinte ...
daca as putea le-as pastra in propozitii si fraze ... scurte si pline de greseli gramaticale
daca as putea le-as scrie, acolo pe loc, pe caietul cu linii albastre, cu stiloul din care mai curge din cand in cand cerneala
daca as putea le-as pune pe aripa pescarusului si l-as lasa pe el sa decida unde sa le arunce sau sa le scape
daca as putea vi le-as da si voua cu doua bomboane roz cu miros de zmeura
gata ! s-a intamplat :crazy:
ne-am mutat in sfarsit in casa noastra !
mi-am ales mobile dupa gustul meu si in sfarsit ma simt bine la MINE ACASA !
nici in visele mele cele mai frumoase nu imi imaginam sentimentul asta atat de linistitor si recomfortant !
multumesc lu mami si lu tati pt ajutor :crazy:
me happy now :haha:
balcon
lumina galbena, scena,cinema
siluete 3 alba, roz inchis si albastra
pitica, inaltuta si grasuta
balet de bucatarie
tavi albe si rotunde, plastic
cutite
intins crema pe foi de tort
ciocolata
lins cutit
umbre
copac in colt - verde, frunze mari aproape lucioase
balet
usi de dulap deschise
usi de frigider
deasupra
lumina bleu, rece
burtos la pielea goala
par alb
tuse de tebecist
usa trantita
aprinde tigara
tuseste
jos continua baletul
sus dizgratia
a trecut suficient timp decand n-am mai avut contact direct cu oamenii de pe strada, autobuz sau supermarchet si azi mi-am zis ca e momentul sa interactionez
asa ca mi-am separat matele, le-am pus mancare, le-am tinut predica mamei care pleaca de acasa si-si lasa plozii singuri ... sa fiti cuminti, sa nu miorlati ca nebunele, sa nu deschideti usile si sa va scoateti ochii ... mi-am luat traista la sub brat si am plecat ... in cora . m-am urcat in 336, am compostat biletu, a venit controlul si a inceput circu. io daca eram ratb nu angajam toti retarzii pe post de controlori, alegeam si eu fete mai de oameni nu de vite, ii imbracam ca niste oameni normali nu ca taranoii astia jegosi si imputiti si nu in ultimul rand le ceream macar cele 8 clase ... sa fie in stare sa faca o propozitie.
in fine ... doo vaci jegoase se jucau de-a controlul pe 336 azi dimineata la ora 8:45 ! una cu niste unghii roz fosforescent si o bluza mulata pe corpu-i rubensian dintr-un material sintetic a inceput un discurs vanghelian privind responsabilitatea pe care o are orice cetatean de a-si plati feerica calatorie cu mijloacele de transport in comun. nu m-am abtinut sa nu zambesc si in timp ce citeam un anunt frumos desenat in care eram educati cum sa ne purtam civilizat in autobuz: sa nu vorbim tare, sa nu ascultam muzica tare, sa nu mancam seminte ... d`astea... si concluzia: doar asa putem face din transportul in comun o placere ! wtf ???? doar atat ? ce simplu era dom`le !
revenind la vita cu unghii roz: pai se poate doamna ... acum trebuie sa platiti amenda: un milion juma ! :yahoo:
si imi fug iar ochii pe un alt anunt: amenda 50 ron pe loc sau 100 in 48 ore ! wtf ??? nu m-am abtinut si am tras vita de maneca (impropriu spus i-am batut cu aratatorul pe umar):
doamna ... amenda e 50 sau 100 ron nu 150 !!
vita : hahaha !
:yahoo: eu: am spus ceva amuzant ? :yahoo:
vita: pai don`soara ma inveti pe mine meserie ?
eu: doamne fereste ! da asa scrie acolo :doh:
vita: unde ? (se face verde) si-i arat ! a tacut, a facut semn soferului, a insfacat-o pe infractoare si a coborat la gorjului.
imi fac cumparaturile in liniste, fara incidente majore, magazinu destul de gol la ora aia ... incep de la cosmetice, detergenti, casc ochii la niste prosoape rosii ... ma abtin sa nu iau vro doo ma gandesc la criza, ma apuca dracii ... iau crapelnita la animale... ma abtin din nou sa nu mai cumpar inca un castron verde ... in fine, ajung la dulciuri ... iar ma abtin ... daca pana acum nu erau mai mult de 5-6 persoane la fiecare rand de prodususe cand am ajuns la beuturi alcoholice era plin ma strecor printre musterii sa-mi procur si eu o sticla de vin ca aveam de gand sa-mi fac niste bologneze ... si un dobitoc bineinteles ca ma loveste cu caruciorul. lovit impropriu ... ma calca pe degetul mare de la picior (care suferea deja din cauza nepriceprii manichiuristei ) cu roata caruciorului plin de bere !!!! urlu ca din gura de sarpe imi venea sa ma pis pe mine de durere ! la care musteriul foarte calm si insensibil imi spune cu un pronuntat accent moldovinesc: da si-ai cucoana di urli asia ? tu`ti mortii si ranitii tai de jegos betiv ! i-am spus doar atat : nene esti nesimtit !
la casa in timp ce ma scormoneam dupa bani suna maica-mea:
mama: oli !!! sa nu cumperi material de huse pt canapele ca are mama !!!
oli: da mama ! te sun eu in juma de ora !
mama: oli !!! sa nu cumperi material de huse pt canapele ca are mama !!!
eu: da mama ! te sun eu in juma de ora !
mama: oli !!! sa nu cumperi material de huse pt canapele ca are mama !!!
eu: da mama ! te sun eu in juma de ora ! la naiba femeie nu intelegi ce spun ?? nu pot vorbi acu` !!!
ies din cora si ma indrept spre statie ... pensionari cat cuprinde ... ma uit la ceas 9:45 - canicula de se topeste asfaltu ... imi indrept privirea toropita spre intersectie: nici urna de nici un autobuz sau troleibuz ... caldura mare coane ... poposeste in statie o pizti cu un plod de vro 4 ani ... copchilu ochios si vorbaret, ea topita de caldura, fata transpirata si rimelul curgand pe obraz
pustiu: nimeni nu se pune cu becali ! nimeni nu se pune cu becali !
pitzi: hai mami ca ajungem acu la tati sa luam bani ...
pustiu: nimeni nu se pune cu becali !
pitzi: nu te duce mama la parculetu cu masinute ca e prea cald
pustiu: nimeni nu se pune cu becali !
lu pitzi ii suna telefonu pe manele: da fata ! sunt in statie. e o caldura !!! margem la gicu ! da ... pai cum ? aha ...
pustiu : nimeni nu se pune cu becali !
pitzi: e mai bine, i-am dat pastilele alea ... ia-le fata si tu ! si ce daca ? ia-le tu nu fii proasta !
pustiu : nimeni nu se pune cu becali !
pitzi : .....
pustiu : nimeni nu se pune cu becali !
pitzi ....
si pentru ca unele lucruri nu se schimba nicioadata
si pentru ca alea, lucrurile revin cu o ciclicitate demna de merele inginer al universului
si pentru ca stiu ca asa trebuie sa fie ...
in consecinta am decis ... de fapt n-am decis nimic ca nu-s in stare
voi decide maine
pana atunci am chef de o tigara, o bere si de niste muzici
si cum pana sambata mai e un pic
sa facem incalzirea
n6YyU0rxPy4&feature=PlayList&p=D873600D8DBB58FE&playnext=1&playnext_from=PL&index=6
de ceva vreme e gata
http://playball2009.blogspot.com
autorul refuza postarea pi net ca sa-l vedeti
mi-s tare mandra de ei ca au facut treaba buna
asteptam si recompensa :yahoo:
m-am nascut si am crescut la bloc
intr-un orasel muncitoresc in constructie langa constanta.
primii pasi i-am facut pe betoane, prima julitura la genunchi a fost provocata de o cazatura in timp ce incercam sa-mi pastrez echilibrul pe scandura pusa peste un sant ... primele jocuri mi le amintesc in santierul unui bloc in constructie ... ne jucam de-a nazistii cu gornete si prastii.
mancam inchetata roz, semana cu un pachet de unt si era ambalata intr-o hartie atat de proasta care se inmuia si ajungeam sa o mancam odata cu inghetata si ne manjam ca porcii pe bot, maini si haine
cumparam seminte de la tigani ... acasa imi luam mustruluiala cuvenita: ce ti-am spus eu ca nu ai voie sa cumperi seminte ? nu stii ca le prajesc in oalele in care se spala ???
nu-mi placeau papusile ... aveam doar una, aproape cat mine de mare cu care nu m-am jucat nicioadata: era urata, avea un par rosu si o rochie albastra de catifea si palarie ... cred ca mi-era tare frica de ea ...
tata ma ducea la plaja. ma ducea in carca si incerca sa ma invete cu apa ... inca mi-e frica de apa si nu stiu sa inot.
stateam singura in casa zilnic pana la ora 2 cand venea tata ... o vecina venea sa-mi dea mancare, spunea ca sunt cuminte si ma port frumos
apoi ne-am mutat in constanta ... aveam 5 ani si nu stiam pe nimeni dar eram fericita ca stateam langa mamaie... si in peisaj a aparut si var-miu. un drac impielitat mai mare cu 6 luni, un mancacios si un bataius. el m-a calit pentru viata ...faceam baie despuiati, mergeam cu tataie la pescuit si prindeam broaste si raci, ne balaceam in noroi si ne faceam negri, aveam sabii din lemn si ne duelam ca muschetarii ... io-i povesteam despre portos si d`artagnan si el punea in practica tot.
intr-o dimineata le-am spus alor mei ca vreau un fratior, aveam 5 ani juma. s-a nacut frate-miu, o chestie mica si umflata care zbiera tot timpul. a fost papusa mea vie si frumoasa pe care de data asta am iubit-o.
la scoala nu mi-a placut defel. imi uram colegii si invatatoarea. niste mucosi care plangeau tot timpul dupa mami, plangeau ca luau note proste si ca nu le place scoala. nici mie nu-mi placea dar n-am plans nicioadata in public.
la revolutie aveam 8 ani si eram pionier de cateva luni. imi amintesc niste trasoare pe cer, pe unchi-meu care a baut de fericire vro 3 zile, tancul din fata ceasului de la dacia ... pe tata saracu care n-a putut pleca de la serviciu vro 3 zile si ma suna din 2 in 2 ore ... pe frate-miu care spunea ca el e generalul chitac, mama care cumpara ziare si era fericita... inca am toate ziarele de atunci ...
apoi mi se rupe filmul ... imi amintesc doar de clasa a 8-a si nu mai e nimic frumos ... sau cel putin totul de atunci e o chestie serioasa si reala.
oricat as incerca sa nu scriu despre mine simt ca nu reusesc
imi sunt straine orice senzatii care nu ma includ, orice eveniment, stare sau fapt in sine nu au substanta si nu prind forma atata timp cat nu sunt acolo
nu stiu. egoism pur. asta e.
prezentul prea putin importa. sau cel putin asa gandeam pana nu demult. obsedata de amintiri si in special de amintirea amintirii si a senzatiei brute simtite in momentul cu pricina uit de prezent si ma pierd. ma pierd in explicatii si reluari, in culpe si incurajari idioate.
m-am trezit dimineata cu aceeasi senzatie de deja-vu. des. prea des in ultimul timp
neuitata zi de inceput, sinistra zi in care toata masinaria si-a pornit motoarele... ma intreb atat de des a cui mana a fost cea care a complotat si ce minte diabolica a putut pune in acelasi loc si timp atatea destine
...........................................................................
te-ai uitat vreodata spre fereastra aia mica din colt ? uite, daca te misti un pic spre dreapta observi biblioteca ... e plina ochi. pare ciudat sa fiu atrasa intr-un mod atat de straniu de fereastra asta ... revad intr-o fractiune de secunda creanga teiului din fereastra, sclipirea razei de lumina in geam si coltul bibliotecii. mana mi-a inghetat pe telefon
teribila vara ...
inchipuieste-ti o adunatura de indivizi cam de douaj de ani, care mai decare mai cu nasu pe sus, narabdatori ca niste prescolari care asteapta autocaru sa-i duca la teatru de papusi ... rucsace si genti gramada, muzica zgomotoasa, bere si tigari ... atmosfera de vacanta caci e vacanta. prima dintr-un sir de vacante nevoiti de imprejurari a le petrece impreuna in cine stie ce locuri uitate de lume, prafuite si saracacioase ... plecam pe santier :tease: ca niste indiana jonnes inarmati cu palarii si spatule, bere si tigari de tot felu`, haine cat mai jerpelite si ochelari de hipioti... adunatura de golani cum bine a marait printre mustati batranelul in baston ce-a trecut acu pe langa noi. autocaru ce trebuie sa ne lase in siguranta la harsova e vai mama lui, o bestie ce abia se tine pe roti, zgomoatoasa si mirosind a gaze de esapament si-a motorina da semnalul de plecare: un claxon hodorogit ce face sa-si ia zboru si ultimii porumbei de pe terasa muzeului ! plecarea !! haideti don`soarelor ! miscati din bucile alea ! peste o luna n-o sa le mai aveti ! petreee !! unde m```` ma-tii esti ma ? mi-ai luat geanta ? hei !!! mai opreste un loc in spate !!!
si ne-am pornit ... in zgomotu monstrului de fier razbate alt zgomot ... pare a fi muzica ... ce zice ala ma ? sunt un frate tanar care crede in ... bai ! stinge draqu muzica aia si da sticla aia ca prea ti s-a lipit de mana ... si infernu asta a durat ceva ore ... caldura ne-a domolit la un moment dat ... muzica a incetat ... si nu mica ne-a fost mirarea sa ne vedem ajunsi si cazati intr-o casa ce apartinuse unui CAP ... casa ... in fine niste pereti si un acoperis, o dusumea pe jos, o priza si niste paturi de armata ... si cam atat. buda e in curte, ca asa-i la tara, dusuri n-avem, doar un robinet afata in curte fara canalizare ... apa se scurge in gradina, pentru dus improvizezi un furtun ce-l agati intr-un copac ... minunat nu frigider, nu dus, s-a-ndurat un coleg ce avea niste bunici aici sa ne-aduca un aragaz si-o butelie ... si ... cam atat ! de-ajuns ! liberi ... doar noi si vara fierbinte si visele din cap cu omu de gumelnita ... visam marea aventura facem aia si aia ... si mergem si la cetate ... si muncim pana dam de ... stii tu ce-am vorbit la seminaru ala ... si bem ... si ne distram si ...
si-am facut ... am stat in soarele arzator toata ziua, si ne-am ars pielea si jupuit nasu ... am razuit pamantul si l-am scormonit de tot ce-avea el acolo ascuns: i-am furat din oase si din lut, i-am simtit miroul de peste, i-am numarat straturile, i-am dibuit gropile ... dar pe ei nu i-am gasit ... oamenii nu mai erau. le-am gasit casele, vatra, oalele, mancarea, excrementele ... gardul ... uneltele si podoabele, am aflat ce mancau, cum dormeau, cati erau ... dar nu i-am gasit ...
in schimb ii vedeam dimineata cand rasarea soarele ... niste umbre ce alunecau cu barcile pe dunare ... erau negri, mici si inconvoiati ... nu i-am vazut razand, vorbeau o limba de neinteles si cantau ... seara la apus cantau ... cu un solz de peste ... si spuneau povesti despre pesti uriasi si monstri de dunare mari cat o barca.
si noi ne iubeam.
PECk9A-07Pw&feature=related
dedicat unei obsesii ... ucisa de uitare
neuitata zi de inceput, sinistra zi in care toata masinaria si-a pornit motoarele... ma intreb atat de des a cui a fost mana care a complotat si ce minte diabolica a putut pune in acelasi loc si timp atatea destine
ai aparut ca o umbra pe coridorul rece si intunecos, te-ai strecurat mangaind peretii albiciosi si te-ai postat in coltul din care cu greu te-ai dezlipit timp de 4 ani. proasta decizie ai luat asezandu-te acolo, profilul nu te-a avantajat niciodata, iti pune in evidenta nasul coroiat, ochii bulbucati par mai intunecosi ca niciodata, cercanele adanci si inchipuite iti brazdeaza fata prea palida.
tinuta pe care o afisezi striga in gura mare: sunt femeie ! tristetea pe care o arati in schimb e falsa, povestea ta spusa cu o nerusinare iesita din comun are un scop precis: acela de a te transforma intr-o victima (inchipuita bineinteles), de a cersi atentie, grija din partea celor din jur pe care ii minti la fiecare clipire din gene ...
esti fantastica ... si te invidiez
m-ai urat din prima clipa. ai vazut ca rad si m-ai urat ...
acum am vesti despre tine: te-ai ajuns ! asa a sunat sms-ul ce mi-a dat vestea ! bravo ! ai reusit ... felicitari
dar cum ramane cu sufletul acela pe care l-ai distrus ?
te-ai intrebat vreodata ? sper ca nu ... pentru ca daca ai putea afla raspunsul ai lua-o de la capat si chiar ar fi un dezastru atunci.
cu bine draga ...
diminetile ... ucigatoare de vise si somn.
le urasc. la fel cum urasc mirosul cartierului meu dimineata ... miroase a seminte prajite, alune si naut ... totul amestecat intr-o aroma palida de cafea. ucigator de respingator.
telefonul suna intermitent ... din 5 in 5 minute snoozul imi zgarie timpanul si intr-un final e timpul ... timpul sa ating cimentul rece din baie, sa simt curentii de aer de la gura de aerisire de sub chiuveta, apa rece care imi pute a balta si a broaste ... singurul lucru care imi place dimineata in baie este spalatul pe dinti. racoarea pe care o simt de la pasta super mentolata si de la apa de gura si fiorul de zgribulici pe care il simt din varful capului pana la degetele de la picioare ... urasc cand n-am apa calda pt dus ... in acele dimineti nu ma trezesc complet.
poate reusesc sa evit bucataria ... cum frigiderul este pe hol incerc sa iau asa-zisul mic dejun in timp ce-mi calc camasa, sau imi perii parul ... sau dau cu rimel ... sau in timp ce-mi caut cu disperare cheile ... nu le gasesc niciodata.
si ... plec. si stramb din nas cum ies pe usa ... Pulica iar a vomitat pe scara si baba-cloanta din fata iar a fumat si pute a tigari romanesti puturoase.
si ajung la parter si ies pe usa din dos ... e greoaie si e rece si e verde ... aleea post asfaltata ma face sa-mi aduc aminte ca iar nu am fost la stomatolog. primul pas imi zguduie maxilarul si simt raceala in masea.
vizita la magazin: un pachet de dunhill albasru lung, o bricheta si o sticla de cola ... multumesc !
pana la metrou mai avem de parcurs fix 7 minute ... nici in dimineata asta nu mergem pe jos pana la munci ... nu ! iar imi este lene si de ce pana la urma sa nu iau metroul pentru o statie ??
da. pute iar a canalizare si iar e apa la metrou si iar l-am pierdut. shit ! la fel in fiecare dimineata il pierd. nu-i nimic, e inca devreme imi mai permit inca 5 minute pana vine urmatorul ... indulgenta ii acord chiar si un ragaz suplimentar de pana la 9 minute intarziere. sunt in grafic
atentie se inchid usile si urmeaza statia ... a urmat si buluc toata lumea pe usi. e momentul adevarului: ne calcam in picioare, coate si pumni si iesim ... ba nu, inca ... ajungem la rulanta ... shit. iar si-a aprins unu tigara in fata mea si iar mi se face rau simtind fumul ala puturos amestecat cu aerul curat ce-mi intra direct in plamani. cred ca sunt verde la fata ... daca eu fumatoare ma simt asa nu vreau sa ma gandesc la ceilalti. va rog, fumatori ... nu va aprindeti tigara in timp ce iesiti pe scara rulanta de la metrou ... n-aveti idee cat e de groaznica e senzatia pe care o simte cel din spatele vostru.
intersectia nenorocita ... fi-mi-ar greata de toti bulangii si boschetarii si puslamalele si betivanii ordinari si smecherii imputiti ce bantuie prin zone d`astea ! fi-mi-ar rau de toti cretinii care nu stiu sa opreasca la semafor ! idiotilor ! cum poate sa puta in halul asta a pisat in statia aia de autobuz nu-mi pot explica. in fiecare dimineata trec pe langa ea, de cele mai multe ori e pustie ... si pute de-ti muta nasu`. iar mi se face rau!
gata ... inca cativa pasi si ma rup de mizeria asta ordinara de pe strada asta nenorocita ... am intrat. buna dimineata ! n-avem cafea la tonomat ! n-a venit baiatu de la nescafe ! mama lui de puturos... gata am ajuns la 2 ... intru pe prima usa ... apoi pe a doua ... uite si biroul... alinutza iar intarzie. calculatorul e deja pornit de dani matinalu` si ... avem cafea pe terasa ... frumos ... tigara ... una ... inca una ... hai mai sunt doar 5 minute. gata !
incepem
