Sint in Bucuresti, intr-un internet micut si cu o tastatura prietenoasa. Am ajuns dimineata, cu trenul de Chisinau. Hurducaita de sinele trenului, gindurile mi-au zburat iar la el, la Cezar. Ma gindeam ca primul lucru pe care o sa-l fac e sa-i scriu un mail. Si iata-ma, scriind un blog. Pe care sper sa il citeasca intr-o zi (las destinul sa se ocupe de asta), sa-si dea cu palma peste cap si sa-si spuna ca a fost un prost ca a piedut o asa femeie...
Ieri Franta a reusit in cele din urma sa se califice pentru sferturile de finala ale grupei sale. Insa urmatorul meci il va juca impotriva Spaniei si tare ma tem ca va lua bataie. Iar asta datorita fatului ca media de varsta a echipei este foarte inaintata.
Groupe G
Un roman ramane un roman oriunde ar trai. Este ca un fel de blestem, ceea ce numim "radacinile" noastre, care nu sunt altceva decat toti acei ani ai copilariei cand personalitatea noastra s-a nascut, aceste "radacini" le purtam in realitate in spinare. Asta nu inseamna ca ar fii ceva rau, ci doar ineluctrabil, inconturnabil. Cum ai putea sa-ti scapi tie insuti, iata o intrebare demna de un tratat de filozofie. Acest "trecut" care ne-a format nu mai poate fii schimbat iar el devine cu atat mai evident cu cat el intra in conflict cu lumea "straina" in care traiesti. In Franta, unui roman care duce aici o viata linistita, aceasta perpetua stare de conflict, il obliga a se afla intr-o stare de cautare a motivelor acestei diferente. Iar singurul meu raspuns a fost : ceea ce difera este perioada de "dresaj", perioada in care am invatat sa devenim oameni, sa respectam anumite principii morale, sa tocim paragrafe dupa paragrafe din cartile inutile ale scolilor, sa ne futem intr-un mod sau intr-un altul, sa ne limitam la ceea ce am "devenit"... Exista insa unele lucruri care sunt invariabile, cel putin in occident, din care facem parte. Anumite tradittii morale, sexuale, si chiar economice. Exista un "numitor comun" evident intre un roman si un francez.... ceea ce ii diferentiaza ar fi in special traditiile la care EI au impresia ca ar apartine.
VR Brasov 2.0 a fost lansat oficial!
Va oferim frumusetea Brasovului si a locurilor unde puteti alege sa va petreceti timpul liber.
Ceea ce face ca VR Brasov sa fie unic este faptul ca vizitatorii nostri au ocazia
de a calatori prin Brasov prin intermediul mediului virtual oferit de fotografia imersiva.
VR Brasov doreste a crea o noua harta a Brasovului,
prin intermediul fotografiilor imersive de tip panoramic.
Noutati
Harta Brasov optimizata
Sectiunea Panorame
Plugin DevalVR
locatii tururi virtuale:
Brasov (67)
Castelul Bran (3)
Bucegi (8.)
Cetatea Fagaras (2)
Manastirea Sambata (5)
Sighisoara (5)
nu ezitati sa ne adresati sugestii, critici, comentarii ..
Mergeam la o anume frizerie!Imi placea pentru ca: au brici, castronele in care se face spuma pentru ras, pamatufe, chiuvete in care te apleci in fatza sa te spele pe cap, tetiera sa te dai pe spate cind te rade, after shave, prosoape, lotiuni, masaj, frectie, prosop fierbinte, sampoane, pomezi, foarfeci, piepteni, mult metal
Deci.. e vara lui 2006 si lumea e ingrijorata. Mor gaini sau le omorim noi.Eu? ma trezesc dimineata de dimineata si ... ma rad regulamentar. Vaccinul perfect impotriva oricarei aviarei de ieri.Dupa care, noi barbatii plecam fiecare pe la treburile noastre.Ce-mi mai place viata! Si sexul ... meu..:)Oare femeile cum fac? Asa dimineata de dimineata..?
Ajung la banca!
Responsabila contului meu mai are probabil 7 ani pina la pensie. Altfel e aranjata mereu, cu multe bratari, cercei, inele... samd. Daca te uiti la ea trec 10 minute doar sa numeri accesoriile; asta fac cind e coada. Sa nu ma uit in decolteul care contine sinii maica-mii!
In ultimul timp ... banca se schimba, a fost achizitionata de o banca vestica. Schimbarea se numeste in bine din punctul lor de vedere. Din al meu NU!
Saptamina aceasta se schimba sistemul electronic ... drept pentru care nu mai functioneaza nimic, in interiorul bancii. Nici macar zimbetul responsabilei mele de cont. L-au sters porbabil aia de la Informatica in timp ce inlocuiau cine stie ce fisiere.
Ajung sa fac o plata. Completez ordinul de plata. Nu mai stiu ultimul numar al ultimului ordin de plata. (CInd faci o plata acest lucru ti se cere, pentru ca banca functioneaza riguros si ordonat).
Spun:
- Nu il stiu pe dinafara! Uitati-va dvs in calculator, ca il aveti pe ultimul!
- Nu am cum sa ma uit ca au schimbat programul si e pe alt calculator si ma grabesc!
Noroc ca imi aduce aminte de mama. Ii spun: Nu am ce va fac! Nu il stiu si plata tb facuta! va descurcati dvs.
Si plec inainte de a izbucni in urlete.
Ies din banca. Imi doresc sa imi iasa cineva in fatza care sa greseasca. Sa pot izbucni. Poate cind intru in trafic... sa am sansa sa ma stropsesc la vreun taximetrist... smecher care imi taie calea.
Urc in masina, pornesc, trebuie sa ies din parcare...
O tipa cu ochelari, delicata ca un iris (vreau sa cred ca si ochii aveau culoarea aceea), intr-un renault, imi face semn ca pot iesi. Si se pregateste sa se uite intr-o oglinda mica.
Zimbesc... Mi-a trecut ... ii multumesc. Habar nu are ea pentru cite lucruri.:)
Uneori avem mare noroc cu femeile.
Alta zi in care vad la toate persoanele pe care le cunosc o privire nedumerita care pare sa intrebe"Si azi te-ai trezit cu fata la cearsaf?!".Ii privesc si ma infurii si mai tare.Aveti dreptate toti.DA.Si azi m-am trezit cu fundu'n sus.Si ce credeti,ca daca ma agasati toti cu asta, o sa-mi treaca mai repede sau nu o sa mi se mai intample?! Pe de alta parte imi cam pun si eu niste semne de intrebare:ce naiba-i cu mine de mi-a pierit zambetul ala tamp,pe care il purtam cu consecventa de cand ma trezeam pana noaptea tarziu, unde mi-e optimismul si puterea de a trece peste probleme ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, unde mi-e dorinta de a citi, unde mi-e dragostea pentru matematica? Oare s-au dus toate asa repede? Oare m-am schimbat asa mult dintr-o data? imi vine greu sa cred ca tot ce eram,ca cea pe care o numeam EU, nu mai exista si ca persoana asta plictisita,obosita si fara chef i-a luat locul pentru totdeauna. Ar mai fi o explicatie: visez si toata situatia asta nu e decat un cosmar care o sa se termine pana dimineata si pe care o sa-l uit privind spre fereastra.
Acum 4 ani A. si cu mine eram cele mai bune prietene. Sau cel putin asa ne placea sa credem.Eram la inceput. Eram prea tinere amandoua si ne legau timpul petrecut impreuna, peripetiile prin care am trecut. A fost frumos. We had our fun togheter. Insa pana azi situatia s-a schimbat.Ne-am indepartat.Nu ma mai duc cu aceeasi placere s-o vizitez.Nu mai avem interese comune.Nu mai avem acelesi dorinte,nu ne mai plac de mult aceleasi lucruri.Ne-am schimbat.Prietenia noastra, daca pot s-o numesc asa, s-a stins. Multa vreme am incercat sa ma mint singura crezand ca inca mai este ceea ce a fost, insa azi am obosit. Imi face mai mult rau decat bine sa incerc sa pastrez prietenia asta.Si mai ales ma doare ca mi se pare cateodata ca sunt singura care isi mai doreste ca lucrurile sa mearga din nou. Mi-am dat seama ca nu are rost. Undeva pe drum, prietenia noastra a disparut, s-a evaporat, lasand in urma amintiri placute, insa numai atat-amintiri.Nimic mai mult. Si orice as face nu pot sa mai innod firul asta care s-a rupt. Azi nici macar nu mai incerc sa gasesc vinovati pentru asta. La inceput o invinuiam pe ea ca nu mai are timp si pentru mine, apoi m-am invinuit pe mine ca nu m-am zbatut suficient, dar nu mai are rost.Nu pot spune ca nu ma doare ca am pierdut-o, insa acum nu mai pot face altceva decat sa sper ca ei ii e bine si ca-i va fi si de acum inainte, ca va avea parte de tot ce are viata mai frumos sa-i ofere. Azi spun adio unei prietenii si nu mi-e deloc usor...
ieri l-am revazut pe Adi.stranie intalnirea; cu atat mai stranie cu cat il visasem acum cateva zile.nu ne mai intalniseram de 2 ani,sau poate mai mult si visul mi-a lasat o senzatie ciudata, de frica.din nefericire,mi-am dat seama ca nici dupa atata timp eu nu trecusem peste, k amintirile pe care le credem de mult uitate erau acolo si sentimentul de vina la fel.nu mi-au folosit la nimic tentativele de autosogestie:there was nothing I could do! totul s-a schimbat cand l-am vazut.s-a schimbat mult.am vazut din nou in el baiatul pe care l-am cunoscut:vesel, exuberant, glumet, mereu pus pe sotii; mai cizelat, mai matur.cand am ajuns acasa mi-am dat seama cat de mult il admir pentru cata vointa a avut sa renunte la un viciu de care ce-i mai multi nu pot scapa niciodata.si cu toate astea, nu stiu dc nu pot sa nu fiu putin sceptica...
Azi ca de obicei tata mi-a facut morala cum sa fiu la scoala si era sa "moara" cand i-am zis sa ma lase in pace ca diseara sunt cu fetele in club....asa ajunsesem la scoala totul era OK colegul meu m-a intampinat inca de la usa cu o castana ca cica a observat ca mi-am luat adidasi noi , e super de treaba colegul meu....
Alina cea mai buna prietena a mea nici bine nu am pus mapa in banca ca deja m-a intrebat ce am mai facut? daca am fost la majoratul lu Adi cestii deastea si pana a venit profa eu eram cu zambetul pe buze si discutam cu fetele despre subiectul "baieti" pe hol
Dupa ceva timp vine si profa....care incerca sa calmeze spiritele :) ....asa a inceput sa zica profa de un concurs de dans si daca avem printre noi fete care vor sa participe, liniste totala, deodata eu ma ridic si spun "eu vreau!....cine mai e cu mine?" dupa care se ridicase 6 fete eram destule....acum putem incepe.. :) si era o fericire pe noi...si deodata se aude voce lu profa"Stati jos si scrieti ca va dau test...scoateti o foaie!" Ete'na numai de asta nu imi faceam eu probleme ....si ma uitam la foaie si ea la mine....si colegul meu a vazut ca nu stiam mi-a dat foaia lui si am scris....Tttrrrrr s-a sunat!! Profesorii imi faceau observatie si imi spuneau sa ma las de glume si sa dau jos cercelu din buric....vezi sa nu sunt exact cum mi-am dorit.....si cam atat.
Dupa ore ne-am adunat toate la Andreea sa vorbim si sa alegem melodia pt dans...dupa 30 min. ne-am adunat toate si am iesit cu rolele prin cartier..... ;)
Lumina diminetii imi bate puternic in geam ,iar eu nu am putut sa dorm aproape toata noaptea.Inca vdeam cum a trecut acel vis si deodata cosmarul lovise ...
Pierdut in intuneric,am incercat incet sa inchid ochii...i-am inchis.....
Am avut si un vis parca eram un inger cu aripile taiate, tremuram si inghetasem de frig in zapada.....in intuneric zapada era atat de alba dar asta nu ma facea mai fericita pentru ca eu aveam aripile taiate nu mai puteam sa zbor si parca de departe auzeam cum bat daltile...si simteam cum mor incet cate incet atunci, am auzit o femeie care canta...un cantec de copil si canta atat de frumos.Ma indreptam cu ultimele puteri spre ea i-am cerut sa mai cante odata cantecul pentru a muri "cantand in zapada".....
...e deja tarziu...clopotele au batut demult miezul noptii ..nu chiar.. .este doar 12:20 iar eu nu am somn parca tristetea imi patrunde in suflet si imi ucide inima....si eu inca visez ,inca v i s e z.Cuvantul acesta "vis" parca e ceva de neatins ceva trist as putea spune.Azi am invatat ca chiar daca multi ma privesc cu ura si dispret, sunt si foarte multi care ma iubesc....maine este o alta zi, dimineata se apropie iar eu adorm dinou ingandurata ,si inchizand ochii ma gandesc la ce se va intampla maine...v-a fi oare mai rau?
Am baut o cafea. Am ras. Ti-am spus din nou toate nimicurile importante ale zilei de azi. Am ras si am mai baut o gura de cafea. Si avea gust de cafea bauta cu tine, gust de rasul tau, si aroma de privirea ta care ma linisteste.
Azi am baut o cafea. La noi, pe colt. Si nu stiu daca ce am simtit a fost caldura soarelui de primavara pe fata, sau a cestii de cafea in palma, sau a ta in fiinta mea, dar placerea ei m-a facut sa zambesc. Si am zambit tot drumul spre casa...
Am baut o cafea. Cu zahar.
Vrei sa ne jucam? Mereu, mereu, de-a tot ce e viata? Sa ne plimbam in intuneric?
Sa ne simtim importanti dar cu inima de copil? sa ne asezam in capul mesei si sa bem apa si vin cu masura, sa aruncam cu margele, sa ne bucuram de nimicuri si oftand sa ne carpim hainele rupte?
Vrei sa ne jucam? de-a iarna cu zapezi mari, de-a seri de toamna fara sfarsit? Oare tu stii cum se bea ceaiul cel aromat, de culoare aurie in tacere cu mine? Vrei sa traiesti cu sufletul curat, sa asculti indelung si sa-ti fie frica din cand in cand ca pe strada deja e noiembrie?
Vrei sa ne jucam de-a sarpele si pasarea, de-a calatoriile lungi, de-a trenul si vapoarele, de-a Craciunul si de-a tot ce e bun?
Vrei sa ne jucam de-a iubitii fericiti mereu, mereu? Vrei sa traiesti in realitate un joc: al nostru?
Si la sfarsit sa ne culcam pe pamant, printre flori si sa ne jucam...de-a moartea?
El si cu mine...Tocmai cand din nou (nu mai stiu a cata oara) am luat decizia sa raman indiferenta, iar mi-a dat ziua peste cap. Cu o simpla intrebare, desigur inocenta. Si mie iar mi-a aparut zambetul tamp pe fata, asa ca am iesit afara sa ma plimb, sa fumez, sa ma plesneasca viscolul in fata, poate imi revin. Nu mi-am revenit; senzatia de bine pe care mi-o produce simpla lui prezenta e ca un drog, si nici logica, nici vointa par sa nu aiba efect. Nimic, nici macar constientizarea in permanenta a faptului ca daca am deveni mai apropiati m-as plictisi repede de el...As cauta urmatorul drog...Pana cand? Pana cand?
Sunt la mijloc, prins intotdeauna la mijloc. Un alt tu, un alt tu, care sa ma surprinzi si sa ma faci sa zambesc, cand eu tot ce vreau e sa pot fi eu insumi. Nu vreau sa gresec pentru ca de greseli e plina lumea si mi-e plin bagajul. Daca vei fi tu, am sa incerc sa fiu eu. Suna rezonabil poate. Nu vreau sa te iubesc desi acum te doresc.
Si stiu ca tu ma doresti mai mult. Ai sa vii?
