PUTEREA
Era o zi ploioasa de vara, cand toti cei imbracati subtire se inghesuiau in autobuze, calcand-se in picioare unii pe altii.
Scrasnind din dinti, schiopatand ( il calcase pe bataturi o grasana de cca.100 Kg.! ) se urca si el in autobuz avand in gand o sigura idee obsesiva : "cand o cobori grasana din autobuz, sa o calce masina!"
Si asa s-a intamplat, femeia a nimerit sub roti la coborare...
La inceput, a crezut ca este o simpla coincidenta, dar cand soferul a pus o frana brusca, s-a gandit din nou : " sa faca infarct!"
Si autobuzul s-a dus intr-un stalp, soferul cazand cu capul pe volan...
A coborat cu chiu cu vai si s-a asezat pe o banca, unde erau niste femei guralive care-l agasau cu vorbaria lor.
Si a gandit din nou: "sa-mi crape capul!"
SI I-A CRAPAT!
"Strainul" ( o varianta)
Cu un an inainte de a muri, tatal sau(aceasta se petrecea in 1981)i-a dat un plic mare galben,legat cu sfoara si i-a spus:''pastreaza-l, poate iti va fi de folos, cand se va da pamantul inapoi''.
Bineinteles ca el nu a aruncat plicul, dar l-a zvarlit enervat la subsolul blocului, in boxa sa.
In 1990, sa-si ia la bataie nevasta din pricina plicului pe care nu mai stia unde-l pusese( dupa doua zile de cautari l-au gasit nedeteriorat).
Ce continea plicul?
Registrul de rol funciar din 1941 al comunei(scris cu cerneala violeta) si titlul de proprietate al bunicului emis de Regele Ferdinand dupa primul razboi mondial.
Asa ca, si-a luat inima in dinti si a plecat in comuna argeseana unde traisera stramosii lui.
Aici a fost intampinat de o atmosfera ostila, era un ''STRAIN'' de satul lor, lucru ce l-a determinat sa se duca direct la preot la biserica, unde s-a facut inteles.
Apoi la Primarie, el, preotul, invatatorul si primarul au infiintat o comisie de retrocedare a pamanturilor, bazata pe registrul care zacuse zece ani la ''naftalina''.
De atunci, au trecut multi ani, se duce in sat la verisoarele lui( carora le-a cedat pamantul sau) si este primit ca un localnic, nu mai este un ''STRAIN"!
"Strainul"( alta varianta )
In anul 1998, societatea sa comerciala a fost preluata de un concern austriac, care a venit cu 4 oameni, dintre care unul seful lui direct.
Discutiile vreme de de vreo cinci ani s-au purtat prin intermediul secretarei( o sasoaica), deoarece a fost admonestat ca nu cunoaste germana, iar el a replicat:''suntem 3500 de oameni, ai putea sa inveti limba romana, din respect pentru ei si pentru faptul ca tu ai venit in Romania si nu invers!''.
Dupa cca. doi ani de zile, in care a rezolvat asa cum stia el mai bine sarcinile primite, conducandu-si seful austriac prin hatisurile birocratiei romane si invatandu-l ca este mai bine sa dai un comision(cititi cum vreti), pentru a recupera de la societati de stat sume importante, zic, a fost chemat dupa orele de program in biroul impozant si a fost pus in fata unui tanar, care ii lua locul si sfatuit sa-l invete in trei ani tot ce stia( ca parca pe el il invatase cineva).
Si asa au mai trecut trei ani de suferinte psihice, dupa care s-a pensionat(fiind sfatuit de toata lumea sa plece; cu tot mai ramasesera 500 de oameni)
Dar la plecare, nu si-a luat ramas bun decat de la romani, ''strainul'' a ramas nesalutat.
"Strainul"( ultima varianta )
Ploua marunt mocaneste afara, era o vreme sa nu dai un caine afara din casa.
Si totusi el iesise, ca sa se duca la Cafeneaua lui preferata, fara umbrela, fara sapca, doar cu gulerul trenciului ridicat.
Intr-un sfarsit a ajuns, Cafeneaua era luminata feeric pe dinauntru, se auzea muzica in surdina, peste care se suprapunea murmurul conversatiilor.
Si venea o aroma de cafea, prin geamurile intredeschise, de-ti lasa gura apa!
Nu erau locuri libere si nici vreun semn ca cineva va pleca devreme, desi cu bunavointa se mai putea gasi un loc.
Atunci, pentru ca erau si mese afara, a luat loc la una, dupa ce in prealabil a sters masa si scunul cu batista si a deschis umbrela de soare.
Chelnerul a venit plictisit, cu umbrela deschisa, i-a luat cam in scarba comanda si i-a adus-o intr-un tarziu.
El statea trist, cu apa siroindu-i pe par, privind cu jind la ceilalti care se veseleau inauntru.
Si atunci a inteles, ca nu era dat afara de acolo, dar nici primit inauntru,pentru ei el era STRAINUL de dincolo..........
BUSTEANUL HOTARATOR
Aflat in fata nodului gordian, Alexandru cel Mare a gasit imediat o solutie la care nu se gandise nimeni pana atunci: l-a taiat cu sabia.
Plutasii de pe Bistrita cunosc atunci cand bustenii lasati la apa se incurca si blocheaza albia raului, ca numai unul dintre ei stie exact care bustean trebuie inlaturat, ca apoi ceilalti sa revina toti in matca lor.
L-ati intalnit in viata pe omul acesta?
AM INCUIAT CU LACAT POARTA AMINTIRILOR
DA!DA!DA!
Le-am incuiat acolo bine pe toate, si amintirile bune si pe cele rele, si amintirile triste si pe cele vesele.....
Sa stea ele singure acolo, sa vedem ce se intampla...
Ce fac eu in acest timp?
Simplu! Caut sa nu ma mai gandesc la ele, sa nu-mi aduc aminte nimic!
Cateodata, ma mai cuprinde asa o melancolie, cau cheia si intredeschid un pic poarta si ele se inghesuie sa iasa si sa puna stapanire pe mintea mea, dar nu le las, le inchid la loc si imi umplu timpul cu altceva: o carte, un film, TV, Net, o tabla, un joc de carti...
Si totusi se creaza zi de zi alte amintiri care trebuie inchise si ele....
Ce pacat ca nu le putem sterge pe unele dintre ele cu un simplu "delete" din "Recycle Bin"!
VECINII MEI
Am plecat odata la o nunta, sambata dupa amiaza si am lasat in paza catelului, cu poarta incuiata, mai multe franghii cu rufe la uscat; a doua zi duminca dimineata, cainele bucuros tare si rufele ioc!
Pa aceeasi strada stateau si ai lui "Cutitaru" si ai lui "Argintaru" si m-am hotarat sa ma duc la Bulibasa Gheorghe, care ma cunostea( imi facuse un cazan de tuica de 10 galeti) sa-i spun cazul; asa am facut si Bulibasa m-a intrebat doar atat, daca m-am dus la Militie ( in acea vreme), eu i-am spus ca nu si ca nici nu am de gand, am venit la el sa-mi rezolve problema; mi-a recomandat sa stau linistit doua zile si intr-adevar a treia zi dimineata am gasit un pachet mare in curte cu toate rufele, nu lipsea nimic, ba erau si calcate!!!
Intre timp, ne-am mutat la bloc, acolo mai sta doar mama soacra de 87 ani (Alzheimer de grd.3), dar.....vecini avem o familie de romi si sa ma bata Dumnezeu, daca a mai lipsit ceva din curte vreodata, ba mai mult ma ajuta la gradina si la curatenie, fara probleme!
Asta am vrut sa relevez, exista o cinste a romilor( rom=om) pe care multi dintre noi n-o cunoastem!
CE FACI LA BATRANETE
Ai imbatranit atunci cand:
-ai mai multa mancare decat bere in frigider:
-6.00 este ora la care te trezesti si nu cea la care te culci;
-te uiti la "Meteo";
-ajungi de la 90 de zile de vacanta doar la 7;
-"blugii" si puloverul nu mai fac parte din gardeoba ta;
-iti hranesti cainele "stiintific" in loc sa-i dai resturi;
-MTV nu mai reprezinta prima ta sursa de informatie;
-te duci la farmacie pentru algocalmine si ulcerotrat, in loc de prezervative si teste de sarcina;
-mananci intr-adevar "breakfast food" la ora micului dejun;
-"N-o sa mai beau atat in viata mea!" este inlocuit cu "Nu mai rezist ca altadata!"
-timpul petrecut in fata calculatorului este intr-adevar munca.
CAZ REAL
S-a intamplat in Ploiesti pe vremea lui Ceasca, cred ca unii de acolo isi mai aduc aminte!
O familie de medici primari, sefi de sectie la Spitalul Predingher ( fara nume), casatoriti din facutate, cu doi copii majori, apartament de 4 camere in buricul targului, doua masini, o viata linistita si fericita.
Pericolul apare la orizont: una din asistenetele medicale il da in judecata pe doctor pentru stabilirea paternitatii unui minor nascut in afara casatoriei.
Rezlovare: toti, inclusiv sotia, sustin ca nu este adevarat si aduc la tribunal analizele si testele respective care infirma cererea petentei.
Postrezolvare: doctorul multumeste celor care l-au ajutat in particular; toti dau din umeri si spun ca si-au facut doar datoria , iar rezultatele indica clar ca spermatozoizii lui sunt ca pestii morti dintr-o balta in care s-a detonat dinamita de catre braconieri si asta din copilarie.
Acasa; sotia recunoaste ca a stiut situatia lui, dar ca l-a iubit, si-au dorit copii amandoi si ca l-a inselat doar de doua ori in viata si rezultatul a fost nasterea unui baiat si apoi a unei fete.
Final: cei doi se despart, parasesc Ploiestiul, si fiecare o apuca pe drumul lui, ce s-a mai intamplat cu ei nu mai stiu, oricum povestea nu are happy end.
FIECARE ISI DUCE CRUCEA
Ca fiecare isi duce crucea, mirean sau laic este scris in Biblie asa ca si crediciosii si ateii(zic eu)recunosc asta.
Ca unii nu vor sa creada acest lucru este numai si numai treaba lor!
Stiu si o mica parabola despre alesul crucii:
Cand au inceput sa se imparta in niste hangare imense, erau de mai multe feluri, incepand de la cele foarte mici, apoi normale, mai mari si unele chiar imense.
Bineinteles, ca marea majoritate s-a repezit sa le ia pe cele mai mici ( care odata luate nu mai puteau fi schimbate) si s-au pacalit: erau din plumb, iar cele imense din carton ,experienta nu se putea impartasi, deoarece intrau unul cate unul.
Si asa ne alegem cu crucea pe care o purtam toata viata in spinare, ba mai mult, unii au cate doua!
Sa-mi spuneti cum vreti: soarta, predestinare,fatalitate,etc.
Chiar daca mergi numai pe autostrada fericirii toata viata crucea pe care ai ales-o tot o duci in spinare!
DIXIT!
NEONUL
De cand se stia el angajat statea in acel birou care nu avea nici o fereastra, numai doua neoane care palpaiau zi si noapte.
Spatiul era cam de 3/4m, linoleum pe jos, un mare dulap cu dosare, un birou,un scaun un cuier,o chiuveta si o oglinda; ca sa ajunga la WC, trebuia sa iasa in hala de procuctie si apoi sa coteasca pe niste culoare dubioase.
Program 7-15, iar ca sarcina principala de serviciu primea zinic prin curier date, pe care le centarliza si curierul le ducea mai departe; odata pe luna i se cereau si niste grafice color.
Il cunostea numai pe seful lui, cand venea el la lucru sau cand pleca nu se suprapunea cu orele celorlalti.
Ii placea singuratatea, isi facea singur cafeluta, isi manca constiincios sandwichurile si isi vedea de treaba,rutina de zi cu zi.
Dupa vreo 20 de ani a primit o masina de scris electrica ca actele intocmite de el sa arate mai estetic si nu scrise de mana la indigo.
Singurul care il mai vizita era casierul care-i aducea avansul si lichidarea.
Dupa inca vreo 10 ani, i s-a repartizat si lui un calculator si o imprimanta, acum primea datele pe reteaua interna, le prelucra electronic si le trimitea mai departe, iar pentru bucuria ochilor lui le scotea si la imprimanta si le indosaria, iar graficele le facea color in EXCEL.
Vederea ii slabise si se simtea din ce in ce mai inutil si marginalizat, visa doar la pensie si la lumea exterioara, serviciul il asemuia cu o inchisoare.
Intr-o seara i-a venit rau si l-a gasit femeia de serviciu a doua zi dimineata, cu capul picat pe tastatura, in lumina alb-stravezie palpaitoare a neonului......
GICA CONTRA
asa s-a nascut si asa a murit el GICA CONTRA:
-toti veneau pe lume cu capul inainte, el a venit cu picioarele;
-toti sugeau la san, el bea numai cu biberonul, desi mama lui avea lapte;
-facea exact ce i se spunea ca nu are voie sa faca;
-la camin,nu avea nici un prieten, se certa cu toti, el vroia sa se joace numai in legea lui;
-la scoala, abia a trecut clasele, ajunsese de se certa cu profesorii care nu-l intelegeau;
-a venit si vremea armatei si a facut 3 luni in plus de batalion disciplinar tot pentru contre cu superiorii;
-la serviciu, vai de capul lui, mereu era sanctionat, ca indeplinea sarcinile, dar pe dos;
-in familie, sotia il lasa in voia lui, iar copii ii cantau in struna, ca sa-i lase in pace;
-nu avea prieteni, iar cel mai suparator lucru pentru el era faptul de a nu avea cu cine se contra;
-a murit si dupa ce l-au ingropat, s-a intors in cosciug cu fata in jos ( precum Canuta) ca atunci cand il vor gasi sau invia sa poata avea un subiect de cearta, pentru ca l-au intors sa discute cu el.
INFLUENTA EVOLUTIEI NEVERTEBRATELOR ASUPRA LINFVISTICII ROMANE
Intrucat nu pot sa va redau aici toata teza deoarece depaseste 5000 de caractere alfanumerice, va redau numai fraza de final:
Asa cum am aratat si in cealalta teza de doctorat ( Influenta razelor lunii asupra galustelor din supa ),congruenta infinitezimala a dus la tangentarea premeditata cu efecte surprinzator de acute si ireversibile a evolutiei nevertebratelor asupra lingvisticii romane, care de atunci ( noi studiem in continuare )da dovada unei recurente active, unipersonalizata si imposibil de urmarit.
Vom reveni.
PS1.Toata teza si lucrarea de licenta pot fi consultate la biblioteca Universitatii Particulare acreditata, situata in spatele blocului meu.
PS2. Sa nu copiati ceva fara a o mentina la Bibliografie.
PS3.Orice donatii sunt bine venite.
PS4. A se consulta si cartea autorului tezei:"Trei intr-o barca in canalul colector'"
PS5.Orice asemanare cu situatii din realitate o faceti dvs.,eu nu am zis nimic!
AZILUL SI ADAPOSTUL
In Parcul Marghiloman ( cca.20 ha.) al boierului cu acelasi nume donat Primariei se afla intr-o anexa a conacului ( aflat in reconstructie) azilul de batrani.
Si tot in acest Parc superb ( alei, pomi, locuri de joca pentru copii, lac cu barci,etc.) intr-un colt se gaseste si adapostul pentru animale.
Azilul este reconstruit si vopsit in culori ergonomice: alb, bleu , verde pal si dotat cu toate utilitatile: camere cu doua paturi, sala de cantina ( dar ti se poate aduce masa si la camera), sali de baie, sala comuna cu televizor, calculator, terasa minunata unde poti sa mai impletesti ceva sau sa joci o tabla.
Cei care stau aici, nu multi la numar, cca. 50 trebuie sa aiba o pensie de min.900RON, la unii carora li s-au vandut casele de catre copii, mai completeaza si acestia.
Toti batranii au un aer bland si cand stau pe terasa, li se scurg ochii dupa tati si mame cu copiii in carucioare, ce se plimba prin parc, ai lor vin foarte rar si pe fuga, aduc cate ceva si pleaca in graba.
La cca.1 Km. departare se afla adapostul pentru animale, un spatiu inchis cu garduri de plasa, pomi inauntru si custi; aici traiesc separati caa. 50 de caini ( nu toti vagabonzi, jumatate sunt batrani si de rasa, ai caror stapani nu mai aveau cu ce sa-i intretina) si aproximativ 30 de pisici, cam in aceeasi situatie.
Ingrijitorul vine de doua ori pe zi, de le face curat si le da de mancare si apa, in rest stau singuri, iar dincolo de gardul de plasa, trec oameni, la care se uita cu jind si dor.
**************************************************************
Si noaptea tarziu, cand se asterne somnul peste oras, daca ai urechea buna si te afli in parc pe o banca, poti auzi de la azil niste oftaturi si de la adapost niste scancete.
Cei dragi i-au parasit.................
La pensie(2)
Pe negandite s-a facut unsprezece.Porneste sa-si faca obisnuita miscare,se duce sa plimbe catelul si sa-si ia ziare.
S-a intors de la ziare si gafaie. E departe chioscul? Cam la 100 de metri, la capatul blocului si tot acolo s-a deschis si un
Cureaua de tramsmisie
Am fost o curea de transmisie...da, da!
Nu am fost nici motor , nici roata, nu am fost nici initiator, nici rezultat..
Si cand am fost uzata deajuns, a trebuit sa fiu schimbata pentru ca procesul sa nu sufere...
Si asa am ajuns in final la deseuri reciclabile...
Insa am avut o viata frumoasa si care nu imi punea mari probleme de gandire, primeam si dadeam mai departe, de cate ori am vrut sa intervin, ceva se strica si eram smotruit...
Insa trebuia sa fiu mereu acolo, zi si noapte, nu stiai cand angrenajul se pune in miscare si nu prea aveai pauze....
La inceout am mers mai greu, deoarece eram noua si nu ma potriveam exact in locasul predestinat( o mica eroare de fabricatie), apoi m-am rodat, iar in final angrenam cu scapari din cauza uzurii excesive...
Asta a fost viata mea de curea de transmisie, ce-ar fi fost daca........
Asa a fost viata lui BD!
Domnisoara Doctor
Domnisoara Doctor are 38 de ani, bruneta, ochi verzi, 1,75 m, 60 Kg., 90-60-90, poseda o garsoniera, un Matiz, o catea coolie=Pety si un papagal=Coco.
DD este doctor in medicina, chirurg specialist urolog.
Am intrebat-o de multe ori despre meseria ei care nu prea este potrivita pentru o femeie, iar ea mi-a raspuns:
-Unchiule, cele pe care le vezi tu la TV, le-am operat eu si au stat la rezerva ( opereaza numai femei), in plus trimeteau masina dupa mine cu soferul ca sa vin eu in Pipera sa le scot firele.
Pana aici toate bune, dar am si eu un of, niciodata nu ma vazut urma unui barbat in viata ei....
Si ca incheiere, dragi useri sa va spun in ce si-a dat doctoratul: un mod revolutionar de tratare a prostatelor si a cistitelor( cu excelente rezultate in tara si strainatate).
In rest sa nu ma intrebati mai mult ca nu va raspund!!!!
Fara titlu
Dan pierduse tot, fiind parasit de sotie si de familie.
Ultima lui masa la restaurant a fost cu singurul lui prieten, doctorul, care era si amantul sotiei si care l-a anuntat ca are un cancer generalizat.
Langa ei se afla un acvariu unde o langusta era masacrata de un homar.
Cand ospatarul a venit sa ia comanda, Dan a cerut langusta si a plecat cu ea.Acasa a instalat-o in cada, ingrijind-o zilnic.
Dupa ce langusta a facut pui, a devenit cel mai important lucru din viata lui: cada nu-i ma ajungea. Si atunci Dan a astupat toate gaurile, si-a inundat casa, a umplut-o cu alge si a inceput, incet, incet, sa traiasca printre languste.
La sfarsit, pentru ca boala il chinuia foarte tare, in semn de demnitate umana, si-a taiat venele in apa, pentru ca ele sa il manance, hotarand astfel stabilirea de relatii cu un crustaceu, pentru ca oamenii nu-l mai vroiau..................
Sisif
Perpetuu, cara bolovanul pana in varful muntelui, apoi il scapa si bolovanul venea rostogol pana la vale, de unde ii incepea iar calvarul la urcus.
Si asa mereu pe lunga carare a timpului necrutator...
Dar nimeni nu-i spusese sa fie atent ca la 1000 de ani, un simplu branci pe varful muntelui ar fi facut ca bolovanul sa cada pe partea cealalta....
Strabunica Pauna
Undeva, pe alt topic spuneam ca in satul tatei sunt cunoscut ca : Dan al lui Marin al lui Ion a Paunei!
Pauna a fost strabunica mea, nu am cunoscut-o dar va povestesc despre ea din relatarile bunicului Ion si ale tatei!
Pauna a facut un copil de fata mare, pe bunicul Ion, familia si satul au repudiat-o si a fost obligata sa-si gasesca un loc al ei , in afara satului, unde sa-si cresca copilul.
Acel loc era un gorgan ( un mic delusor) , pe care satul l-a ocolit in dezvoltarea lui si care astazi se numeste
Ce las eu mostenire( voi posta o replica de a mea de pe un alt forum, de pe un topic similar):
-Nimicnicia vietii duse, care acum se afla pe panta descendenta a vietii,
-Sperantele desarte si iluzorii in care am crezut,
-Biblioteca, pe care am s-o donez unui OM insetat de cunoastere,
-Un copil prin care am perpetuat specia( dar nu am salvat-o definitiv de la pieire)
-Toate rautatile savarsite, pe care le regret acum, dar este tardiv,
-Cateva amintiri fugare, luminite palide in intuneric,
-Constiinta neimplinirii, pe care daca as putea sa o iau de la capat.......
Confesiunea
In 1982 mama mea l-a omorat pe tatal meu( amandoi aveau cate 75 de ani) intr-o noapte cu 17 lovituri de ciocan in cap, imprastiindu-i creierii pe pereti si murind ulterior la 40 de zile, nebuna in Spitalul Sapoca, cu bale la gura si legata in camasa de forta! Tata avea cancer cu metastaze, deci era in stadiul terminal, nu am inteles gestul mamei, oricum nu mai avea mult de trait!
Atunci am albit, am stat cca.2 saptamani in cimitir langa mormantul tatei, plangandu-l, fara sa mananc sau sa beau apa( mentionez ca sunt copil unic al unor parinti batrani, care m-au conceput la 37 de ani).
Noroc cu familia care m-a inteles si mai cu binele, mai cu forta m-au dus la un Schit de maici de la Ratesti, o luna de zile de mi-am revenit sufleteste, iar apoi m-am aruncat cu inversunare asupra muncii de la serviciu, incat seara cand ajungeam acasa picam frant de oboseala. Nu va mai spun ca mi-am luat fata( 6 ani) si am plecat la Bucuresti, ca sa ne facem amandoi controalele psihologice si psihiatrice necesare, si ma tot intrebam, Doamne, cu ce am gresit eu ca sa port o cruce asa de mare si grea in spate?
In 2002( exact dupa 20 de ani, ca in Alexandre Dumas), mama-soacra(mamaia) sufera un accident vascular, cu semipareza pe partea stanga, o ducem urgent la Bucuresti, unde izbutim sa o punem pe picioare, fara urmari vizibile.A urmat tratament cca.2 ani de zile, dupa care l-a refuzat categoric, starea ei de sanatate mentala, deteriorandu-se incontinuu.
In Noiembrie 2005, a murit tata-socru( dupa al treilea accident vascular generalizat la cap), iar de atunci o pazim pe mamaia 24 din 24 ore pe zi cu randul, eu si sotia.A fost declarata dementa senila(Alzheimer gradul 3), este handicapata si ma are asistent personal pe mine. Acum trec prin filiera punerii sub interdictie le Tribunal( curator+tutela)=psiholog, comisie, medicina legala, comisie, martori, procuror, citatii, tribuna, infatisari,etc.
Si ceea ce este si mai grav, boala ei este ereditara pe descendenta feminina( si bunica si mama ei au trait 93 de ani, inchise intr-o camera, cu o oala de noapte, o galeata cu apa si mancare), iar sotia a ajuns in asa hal cu nervii, incat am ajuns sa o suspectez si pe ea, am consultat specialisti care mi-au indicat un tratament preventiv( sa nu fie tardiv).
Acum cred ca ma intelegeti ca viata bate telenovele, iar eu mi-am pus mereu intrebarea esentiala pentru credinta mea, unde am gresit sa fiu martirizat psihic pana voi muri? De aceea intru, cand am timp liber pe Forumuri sa mai pot spune si la altii durerea mea si sa-mi vars frustarea, refulandu-ma intr-un fel!
Scuze pentru aceasta confesiune!
Amintirile sunt structurate pe mai multe categorii:
-din serviciu;
-din copilarie;
-din Irak, si
-din Revolutie.
Ele se adreseaza in special generatiei in blogi ca sa nu uite!
