604 MISTERE DEZLEGATE

Încerc mereu ca să dezleg,

A lumii largi mistere,

Nu pot peste ceva să trec,

Ea sacrificiu îmi cere!

Dacă încerc să fiu cum sunt,

Căci nu pot să mă prefac,

Mă aruncă iar în vânt,

Vraja dorului pribeag!

De mă doare când suspin,

Coarda inimi cea fină,

Se scufundă în declin,

Şi nu poate să-şi revină!

Iar când am gânduri sublime,

Despre fiinţa ce mi-e dragă,

Mă cuprind visări senine,

Lumea mi se pare largă!

Universul mi se pare mic,

Când doar tu eşti lângă mine,

Nu ascult de nimeni şi nimic,

Gândurile îmi devin senine!

Ianuarie 1966