582 SĂ NU PLÂNGI !

Sufletul mi-e zbuciumat,

Tăcere unde eşti să te ador,

În spaţiul tău nelimitat,

Eu voi veni când mor!

Nemurire, geniu, miracol?

E cel mai autentic real,

Dar în al vieţii spectacol,

Să ştii să-ţi alegi rolul ideal!

Muncă şi talent, sudoare,

Deci cu astea o să învingi,

Când durerea îţi e mare,

Tocmai atunci să nu plângi!

24 ianuarie 1966