ANA MEA, ANA LEONTE

PORTRET PENTRU NEMURIRE

Când porneşti în viaţă de la nivelul pământului încerci să fii cât mai puternic. Ana lui Lenca din Coronini a fost o luptătoare puternică. Născută la 24 noiembrie 1939 ca fiind al doilea copil al soţilor Elena şi Nicolae MARTINOVICI a trebuit să lupte cu multe greutăţi într-un sat sărac cum erau la acea vreme multe în Clisura Dunării şi de ce nu în România. Nicolae MARTINOVICI împreună cu soţia sa Elena cunoscuta în satul Coronini ca Lenca lui Nicolae Niţu fierarul, a avut patru copii, prima fiind Elena născută la 17 aprilie 1937, a doua fiind Ana, urmată de Ioan MARTINOVICI, cunoscut ca Nelu, născut la 09 august 1943, iar cel mai mic fiind Alexandru născut la 02 ianuarie 1948 şi decedat în 1994.

Copilăria din acele vremuri se desfăşura în modul cel mai simplu, fiind una comună pentru acele vremuri. Din povestirile Anei am reţinut că era fericită să se joace cu zdrenţe şi cioburi de sticlă prin ogaşul din spatele casei părinteşti şi adesea pe malul marelui fluviu Dunărea privind vapoarele care treceau pe fluviu. În satul Coronini a început cursurile şcolii primare, adică cele patru clase primare sub îndrumarea familiei de învăţători PETROVICI. După terminarea claselor primare a urmat alte trei clase la Orşova unde era ocrotită de un frate al mamei Nicolae SCOBERCEA, pilot de Dunăre, meserie bună pentru acele vremuri şi desigur şi importantă.

Tatăl Anei, Nicolae MARTINOVICI pe lângă fierărie, a mai lucrat şi marinar pe remorcherele dunărene, dar avea să se stingă în anul 1951 în urma unei boli grele. Astfel că Lenca, mama Anei avea să rămână văduvă cu patru copii. Nu s-a mai recăsătorit şi a reuşit să ducă cu greutate o familie din care s-au ridicat patru vlăstare care au mers prin viaţă în continuare.

După terminarea celor şapte clase Ana avea să lucreze în comună având diverse servicii în cadrul primăriei sau şcolilor din sat. Astfel în anul 1967 când am cunoscut-o era bibliotecara comunei Pescarii pe atunci, redevenită Coronini după 1990.

Cunoştinţa mea cu Ana a fost în martie 1967 şi după cum s-a văzut a devenit o legătură stabilă chiar în acel an la 31 mai 1967 când ne-am căsătorit legitim. Primul nostru copil a fost Marius-Dan născut la 02 aprilie 1968, iar cel de al doilea copil a fost fiica noastră Amelia Elena născută la 11 mai 1969. Devenită soţia mea Ana LEONTE m-a sprijinit pentru a mă ridica profesional, urmând Şcoala Tehnică de Maiştri Minieri din Brad, iar mai apoi reuşind să-mi termin şi liceul la seral. Vremurile au fost aşa cum au fost, noi urmând cursul vieţii în condiţiile de atunci. După anul 1990 după ce am ieşit la pensie, soţia mea Ana LEONTE a început să lucreze din nou căci chiar cu o pensie destul de consistentă nu ne puteam descurca. Dar a trebuit ca împreună cu soţia mea să avem grijă şi de mama Anei, cunoscută de acum ca baba Lenca, care a decedat în anul 1995 la vârsta de 83 ani.

Între timp copii noştri s-au căsătorit întemeindu-şi fiecare familia sa. Marius-Dan s-a căsătorit chiar în anul 1990 cu CĂLINOIU Rodica având un băiat, pe Ovidiu acum student la Politehnica din Timişoara. Fiica noastră Amelia Elena a emigrat în Statele Unuite ale Americii unde şi-a întemeiat o familie stabilă, având la rândul lor un băiat pe Lucas Alexander.

Ana LEONTE a fost o fire sensibilă cu multe probleme de sănătate, care s-au accentuat după decesul mamei sale, deces care desigur a afectat-o foarte mult. Depistată ca fiind cu probleme cardiace din 1995 s-a luptat continuu cu alte boli adiacente, fiind depistată şi cu diabet zaharat, tensiune arterială care în final au dus la un final neaşteptat de rapid în 30 august 2013 în urma unui atac de cord care a culminat cu finalul vieţii sale.

Aşa cum Ana LEONTE s-a luptat să sprijine pe toţi cei din familie, şi noi am căutat să o ajutăm în suferinţa ei cum am putut mai bine, acordându-i un sprijin permanent cu tot ce ne-a stat în puterile noastre.

Pentru cei care veţi citi aceste rânduri Ana LEONTE a devenit o amintire pe care ne vom strădui să o păstrăm cât mai frumoasă. Viaţa îşi va urma cursul, iar noi vom continua lupta din care o fiinţă a plecat spre odihna veşnică.

Vom păstra de acum amintirea celei care a fost ANA LEONTE.

ODIHNĂ VEŞNICĂ FIINŢĂ IUBITA, SOŢIE, MAMĂ, SOACRĂ & BUNICĂ.

TE VOM PĂSTRA ÎN SUFLETELE NOASTRE MEREU.

http://en.calameo.com/books/000136769055627bf4207

http://confluente.ro/Orizonturi--Portret/Ana_mea_ana_leonte_mihai_leonte_1379651737.html