Crestinism si spiritualitate la romani

Detalii

CategoriiReligie
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari5634

Voteaza & Distribuie

Descriere

Valorile credintei si valorile neamului, mai ales cele culturale, sunt cea mai mare mostenire lasata de strabuni. Istoria crestinismului si trecutul romanilor ne privesc pe fiecare, ba chiar mai mult, ne revendica!

Poporul roman este purtatorul aliajului dintre spiritualitatea invierii crestine si aceea a Nemuririi zamolxiene, este compatibilitatea roditoare in timp dintre cele doua spiritualitati. Din acest arbore primenit a iesit crestinismul daco-getic, vlah, valah si romanesc.




Rugaciune


Rugaciune



Faptul ca romanii au fost botezati in primele zile ale devenirii lor intru fiinta, ca l-au primit pe Hristos, plasandu-se de la inceput intr-o perspectiva de adevarata viata crestina, este dovedit de foarte multe marturii.


Fenomenul instaurarii imparatiei lui Dumnezeu pe pamantul romanesc are continuitate, se transmite din generatie in generatie, repercusiunile lui nefiind izolate, ci vesnice. Astfel, evenimentul increstinarii unui neam marcheaza existenta acestuia in vesnicie.



Traditia sustine ca inceputurile crestinismului in Romania se datoreaza venirii in Scythia Minor a Sf. Apostol Andrei. O alta varianta ar putea fi reprezentata de colonistii romani adusi aici de pe intreg cuprinsul imperiului sau osardia de mai tarziu a misionarilor sositi sa propovaduiasca aici, ca peste tot. Ce e sigur e ca exista documente datate inca dinainte de secolul al IV-lea ce atesta prezenta simbolurilor si riturilor crestine.


Samanta crestina a rodit in ciuda tuturor dificultatilor, chiar daca nu si-a pastrat complet puritatea apostolica. Crestinismul a patruns atat de usor in Dacia, datorita asemanarilor nucleului sau sacramental cu vechile mistere zamolxiene practicate timp indelungat de autohtoni in sanctuarele lor situate pe inaltimile muntilor.




lumina


lumina



Viata religioasa se desfasura sub toleranta preotilor satesti care, in cele mai multe cazuri, nu se deosebeau cu nimic de restul locuitorilor, purtau straie taranesti, lucrau la camp, nu aveau vreo invatatura insusita temeinic si metodic in scoli, poate doar o minte mai patrunzatoare si o memorie mai activa.



Erau hirotoniti de obicei prin "punerea mainilor" de catre preoti mai batrani sau de catre caslugari. Dar acesti preoti, alaturi de juzii si sfatul batranilor, sub indrumarea staretilor de manastiri care-si luau si rangul de episcope, au mentinut prin veac nu doar "legea", credinta stramoseasca, ci si fiinta nationala a romanilor. Asa cum atesta documentele vremii, legea crestina era atat de impregnata de credinte, practice si superstitii pagane, incat vreun mitropolit era nevoit din cand in cand sa trimita scrisori cu "indreptaturi" pentru preoti.



In Ardeal, preotii romani erau solicitati cu regularitate pentru practicare exorcismului si de catre unguri sau sasi, fapt pentru care, uneori intrau in conflict cu stapanirea. Magia, alta practica, nu era considerata un pacat decat atunci cand tinea sa faca rau, iar daca vreun preot zelos se inversuna contra vrajitorilor, risca sa nu aiba pace cu satenii.



Crestinismul romanesc
nu este decat reelaborarea in paradigma crestina a unor credinte religioase ale caror origini se pierd in istoria timpului. Nu exista niciun fel de atestari ale unor eventuale treceri dinspre o religie naturala de tip animist, animatist, fetisist, totemic sau altele spre un stadium superior de organizare sacerdotala a mitului si cu atat mai putin ale unor convertiri spectaculoase in masa la religia crestina.





Scythia Minor


Scythia Minor



Trairea religioasa este jalonata de obiceiuri si datini cu esenta mitico-magica adanc inradacinate pana si in spiritualitatea slujitorilor Bisericii.



Nu de putine ori se gasesc transcrise chiar pe marginile albe ale cartilor de cult descantece, credinte si practice magice, plus alte insemnari care fac relatia dintre polul sacru si cel profan al existentei, prin disjunctie si reunificare.