Sa fii parinte nu e chiar floare la ureche. Copiii ne fascineaza in acceasi masura in care ne deruteaza. Reactii uneori excesive, comportamente violente, tulburari de limbaj ... Cum putem face fata acestor probleme psihologice mari sau mici? Cu ajutorul unor cunostinte de psihologie a copilului nu este neaparat nevoie sa consultati un psihiatru pentru copilul dvs.
Anumite etape ale vietii sale sunt greu de depasit, mai ales atunci cand nu inteleg tot ce se intampla in jurul lor.
Pentru a-si construi personalitatea si pentru a deveni autonom, copilul trece prin diferite etape. Mult timp neglijata, psihologia copilului este acum mult mai mult luata in considerare, mai ales in scopuri educationale.
Una dintre problemele pe care le studiaza psihologia copilului este frica. Si multi copii se confrunta cu mai mult de una.
Copilul si al fricile sale
Frica de intuneric, frica de animale, teama de a adormi, etc. Primele manifestari ale fricii apar la copii intre varsta de 2 si 5 ani. Avand origini diferite, acestea sunt destul de normale si fac parte din echilibrul sau psihic (cu exceptia cazului in care aceasta frica se traduce prin manifestari neobisnuite sau excesive).
Intr-adevar, prin dobandirea abilitatii de a gandi, constientizand a mediului in care traiesc, copiii sunt mai receptivi la schimbarile din jurul lui si la posibilele riscuri pe care acesta le implica. El nu stie cum sa-si gaseasca locul sau cum sa reactioneze; fricile sale sunt un strigat de ajutor pe care il cer parintilor. Prin stapanirea trepata a fricilor sale, parintii il ajuta pe copil sa creasca.
Adevarata provocare este cea de a-l ajuta sa-si imblanzeasca si sa-si cucereasca frica. Si acest lucru se poate rezolva prin intermediul dialogului. Ce puteti face: identificati stresului, luati frica in serios fara a face din ea o drama, incurajati-va copilul sa raspunda la diverse intrebari despre cauza ei.
Invitati-l sa descrie frica in scopul de a identifica toate aspectele. Aratati-i ca ii intelegeti suferinta, fara insa sa va implicati si dvs in ea, fara a-i spune ceva de genul: „Sa stii ca si mie mi-e frica de...". Nu faceti decat sa ii consolidati teama. Amintiti-i, totusi, una dintre nelinistile dvs din copilarie, pe care el n-o impartaseste. Se va simti mai in siguranta.
Ajutati-l sa-si amiteasca o teama pe care a avut-o si a fost capabil sa o depaseasca. De exemplu: frica de a dormi intr-o alta casa unde dvs nu erati prezent, sau intratul in mare in vacanta. Dati-i timp sa-si aminteasca victoria asupra lui insusi.
Apoi, ajutati-l sa identifice resursele care il pot ajuta, in caz de nevoie: de exemplu, daca ii este teama de intuneric, asezati o veioza aproape de el si spuneti-i ca daca ii e frica, sa o aprinda.
Nu veti obtine victoria imediat, acest proces este treptat, si isi va depasi fricile copilariei, avansand calm spre o viata de adult.
Psihologia copilului - copilul si fricile sale
