Cultura si globalizare

Detalii

CategoriiEducatie
TaguriReferate
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari16284

Voteaza & Distribuie

Descriere

Resimtim globalizarea tot mai mult in cotidian. Credintele noastre, scopurile noastre, principiile pe care le sustinem, toate acestea tind sa imbrace periculoasa ispita a gobalizarii. Ne intrebam de ce este periculoasa aceasta tentatie? Uniformizarea, lumea metropola ne malaxeaza pe toti pana la pierderea identitatii.Reprezinta ea oare o amenintare pentru interculturalitate?




Globalizarea, conform definitiei din dictionare, reprezinta considerearea, determinarea sau producerea la scara mondiala, reuniunea intr-un tot a elementelor disparate, judecarea unei probleme in ansamblu sau caracterul universal dat lucrurilor. Cultura, pe de alta parte, reprezinta totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire si a insitutiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.


Cultura uneste oamenii...

De mai bine de 10.000 de ani, Omenirea ne-a lasat o mostenire importanta. Daca o adaptam si o insufletim, vom putea beneficia de tezaurul ei de experiente. O cultura autentica duce la inflorirea adevaratelor valori interioare, cum ar fi, printre altele, ordinea, justitia, adevarul, egalitatea, onoarea si libertatea, valori de natura sa apropie indivizii intre ei.


Omul si-a asumat conditia umana in momentul in care a fost in stare sa vada dincolo de aparenta lucrurilor, sa dea dovada de imaginatie, sa compare si sa creeze simboluri. Confruntata cu criza de identitate pe care o traieste individul secolului nostru, cultura genereaza noi dimensiuni sociale, morale, filosofice si spirituale si pregateste tinere generatii sa cladeasca in mod constient si eficace ceea ce ar trebui sa fie secolul XXI. Cultura ingaduie ca oamenii sa se uneasca intre ei prin toleranta si solidaritate.


De la „visul" culturii totale, lumea se trezeste la realitatea multiculturalismului, a culturii globale fara nici o traditie culturala. Cind vorbim de cultura ne gindim la semnificatie, valoare, norma. Prin cultura se intelege totalitatea produselor activitatii omenesti in scopul traiului si perfectiunii.


Potrivit lui Lucian Blaga, omul este sortit creatiei, are un destin creator permanent, simbolic, care-l detaseaza de natura. Cultura este astfel, in conceptia lui Blaga, o „talmacire simbolica a lumii, o lectura a existentei, o interpretare a lumii, un mod de a traduce experienta in limbaje simbolice" (Lucian Blaga, Trilogia Culturii).


Constantin Radulescu Motru combate sensul de cultura, il pune in relatie cu cel de civilizatie, el intelegand prin cultura, originalitate, iar prin civilizatie, decadenta. Le trateaza in mod antagonic, spunand ca numai grecii au realizat, in antichitate, o cultura si o civilizatie armonioasa, iar in perioada moderna, germanii, „Civilizatia este moartea spiritualitatii, pe cand cultura este viata". (C. R. Motru, Cultura Romana si Politicianismul).


Despre globalizare

Concept periculos si subiect „inflamabil", lucru ce face ca abordarea lui sa fie foarte tentanta, globalizarea ii este potrivnica omului de rand si benefica statisticilor corporatiilor. In goana dupa profit, corporatiile s-au dezvoltat atat de mult incat planeta s-a transformat intr-o singura piata, iar consumatorii trebuie modelati si determinati sa cumpere de la globalizatori. Globalizarea este un fenomen inevitabil, ireversibil.


Ce inseamna globalizarea? Inseamna telecomunicatii, inseamna Internet, telefon mobil, televiziune prin satelit, zborul cu avionul. Pe de alta parte, globalizarea poate insemna si poluare, razboiul din Irak, atentatele de la 11 Septembrie, dependenta de droguri.


Globalizarea include exportul si aplicarea modelelor culturale socio–economice occidentale, reprezentind o situatie noua, de constructie a unui sistem planetar caracterizat printr-o uriasa capacitate de comunicare si schimburi informationale la scara mondiala. Se sustine ca fenomenul globalizarii are drept efect diversificarea culturilor nationale.


Astfel putem spune raspicat ca globalizarea are un impact decisiv asupra culturilor si identitatilor nationale. Acest proces nu implica mereu un nivel ridicat de comunicare sau de schimb intre diferite culturi. In mod special, exista tendinta ca o cultura dominanta sa se impuna asupra celorlalte, ducand la un proces de uniformizare culturala. Gradul de intensitate al acestui proces nu este dat de valoarea culturilor nationale, ci mai mult de forta economica a fiecarei tari in parte.


Este un lucru just faptul ca procesul globalizarii poate fi un lucru bun, daca diversele culturi si societati nationale iau parte la acest proces in mod echitabil, dar daca globalizarea este tratata ca un proces cu un anumit scop, o directie precisa si decis doar de societatile si culturile ce detin puterea economica, atunci omogenizarea culturilor nationale poate avea efecte negative, de unire a diferentelor ce reprezinta elemente definitorii ale identitatii culturale si nationale.


Diferente de principii si acceptari intre culturi

Granitele stricte dintre tari au facut acestea sa se defineasca numai in raport cu ele insele, fara a lua in calcul aspecte si notiuni de afara. Astfel, au aparut multe culturi inchise, intoarse doar spre ele insele. Mereu natiunile au avut o incapatanare de a-si pastra specificul, sau mai bine zis, „identitatea culturala". Aceasta devine tot mai amenintata de fenomenul variat al globalizarii, fenomen ce va duce la o uniformizare culturala. La inceput (secolul XX), uniformizarea culturala a avut loc doar la nivel continental, am auzit astfel vorbindu-se despre cultura europeana, cea orientala, cultura americana. Astazi, se tinde deja spre eliminarea acestor diferente, care se vor reuni pana la urma in conceptul de cultura globala.


Secolul XX este cel care pune pentru prima data in discutie canonul exclusivist european. Deschiderea Europei inspre alte culturi, mai ales inspre Orient, aduce cu sine o constientizare a faptului ca „batranul continent" este doar o parte a unei realitati globale largi. Samuel P. Huntington remarca foarte bine ca



Fiecare civilizatie se vede pe ea insasi ca fiind centrul lumii si isi scrie istoria ca pe drama centrala a istoriei umane. Acest lucru a fost poate mai adevarat in ceea ce priveste Occidentul decat pentru alte culturi...



Omul european se vede nevoit sa renunte la atitudinea de distantare superioara fata de semenii sai si mai mult, sa-si asume propriile defecte si neajunsuri. Imperfectiunile omului european sunt foarte bine scoase in evidenta de Andre Malraux in Ispita Occidentului, care infatiseaza un schimb epistolar dintre un chinez, pe lume Ling, care face o calatorie in Europa si francezul A.D. care viziteaza China; impresiile acestora arata diferentele de perceptie existente in Europa, respectiv Orient. Ling crede ca europeanul se defineste in primul rand printr-un individualism exacerbat, necunoscut insa omului oriental.


Daca omul occidental vrea sa domine lumea, cel oriental se vrea dominat. Omul european traieste un conflict continuu cu timpul si sacralitatea. El e obsedat sa-si subjuge timpul, intr-o credinta iluzorie ca astfel il poate opri, iar imposibilitatea de a face acest lucru ii provoaca suferinta si neliniste.


Europeanul nu stie sa traiasca viata ca ritm elementar, ci incearca sa guverneze totul prin intermediul ratiunii. Pentru el viata este inaintarea spre un scop determinat, este lupta pentru putere, actiune continua, pe cand pentru oriental existenta se identifica cu „posibilitatea de a aprecia totul fara gres, de a nu se lega de ce e trecator".


Spengler, in Declinul Occidentului denunta vederea mioapa a istoriei preponderenta in Occident, incapatanarea europeanului de a divide timpul in etape (veche, medievala, moderna), spunand ca trebuie sa inlocuim „plasmuirea goala a unei istorii lineare cu drama numarului culturilor grandioase". Imaginea cea mai dezolanta a incercarii europeanului de a invinge timpul este statuia; Ling observa ca europenii au o accentuata constiinta muzeala, care le da iluzia eternitatii.



Dintre cele mai tragice si mai vane gesturi ale oamenilor, niciodata, niciunul nu mi s-a parut mai tragic si mai van decat cel prin care interogati voi toate umbrele voastre ilustre.



Paradoxal e faptul ca europeanul, din dorinta de siguranta l-a creat pe Dumnezeu, cu care insa se afla intr-o eterna rivalitate. El nu-si poate gasi implinirea in sacralitate, tinzand sa ordoneze chiar si emotiile violente prin care li se reveleaza divinitatea. Prin urmare, in intregul sau, omul european se prezinta ca o fiinta sfasiata de contradictii, incapabila sa ajunga la o impacare cu sine, cu lumea si cu universul.


Am ales acest exemplu tocmai pentru a arata cum difera perceptiile si modul de gandire a domeniilor in doua dintre culturi, si a explica oarecum ca aceste deosebiri sunt destul de greu de anihilat. Pentru ca globalizarea culturala sa fie posibila trebuie sa se modifice chiar viziunea oamenilor asupra existentei, caci din aceasta viziune ia nastere cultura. Inainte de a arata care ar fi avantajele si dezavantajele unui astfel de fenomen trebuie sa explicam cum este globalizarea posibila.


Un prim factor care contribuie la acest proces este permeabilitatea teritoriala. Tot mai mult oamenii sunt liberi sa calatoraeasca in toate partile lumii, putand astfel sa imprumute si sa transmita fapte de cultura. Artistii, oamenii de stiinta, toti cei pe care ii numim oameni de cultura, au posibilitatea sa ajunga in diferite parti ale globului, sa tina conferinte oriunde in lume, facilitand astfel schimbul intercultural. si, cu toate ca apartin unei natiuni specifice, incep sa fie revendicati de cultura ca intreg.


Factorul care a contribuit decisiv la extinderea fenomenului de globalizare e fara indoiala mass-media. Mijloacele de informare in masa au luat in ultimul timp o amploare pe care nu au mai cunoscut-o inainte. Internetul, televiziunea, presa asigura accesul la informatie a tuturor oamenilor, indiferent in ce parte a globului s-ar afla, si cu o viteza uimitoare. Incepe sa se vorbeasca astazi tot mai mult de existenta unei culturi media, care a intrat in concurenta cu forma traditionala de cultura.


Fenomenul de globalizare asa cum este el perceput azi prezinta o serie de avantaje si dezavantaje. In primul rand, prin intermediul acestui fenomen, micilor civilizatii li se da sansa sa participe la marea cultura si sa se lase influentate de ea, in tentativa de a-si imbogati propria cultura. Mai apoi, globalizarea poate duce la inabusirea razboiului cultural, daca putem sa-i spunem asa, provocat de orgoliul marilor natiuni, care se credeau superioare din punct de vedere cultural.


Cel mai mare dezavantaj pe care il implica globalizarea este ca ea anihileaza insusi caracterul identitar al natiunilor. Ceea ce fusese perceput ca specific, caracteristic pentru fiecare popor e pe punctul de a disparea, iar toate culturile existente par pregatite sa se reuneasca sub scutul unei culturi unice. Se va produce, deci, inevitabil o sincronizare a tuturor culturilor pe toate palierele, intr-o incercare de a elimina toate discrepantele si contradictiile anterior existente.


Mai alarmant e faptul ca noua cultura de masa asa cum se intrevede ea nu mai are nimic din maretia vechii culturi. Valorile culturale autentice sunt abandonate in detrimentul unor non-valori, dar care sunt in concordanta cu specificul timpului nostru. Acest lucru e clar numai daca ne gandim ce extindere s-a dat dat termenului de cultura mai nou; se vorbeste tot mai des de „cultura Coca-Cola", „cultura hamburger", or aceasta alaturare de termeni este cu totul incompatibila. Oamenii par sa fi uitat ca cultura este cu totul altceva; ea presupune existenta unor valori spirituale create de o societate, a unui set de cunostinte si moduri de raportare la existenta, care sunt menite sa asigure desavarsirea fiintei umane.


Din pacate noi suntem tentati sa imprumutam mai degraba aceste aspecte ce tin de viata cotidiana imediata, sa le ridicam la rangul de cultura, chiar daca ele nu au nimic de a face cu aceasta. De aici, o serie de controverse, o serie de acuze aduse de oamenii de cultura mai ales impotriva culturii americane, care tinde sa-si impuna dominatia. Ei sustin, si pe buna dreptate, ca este nevoie de un fel de „filtru" in receptarea culturii, care ar avea rolul sa separe valorile de non-valori si sa protejeze popoarele de acestea din urma. Uniformizarea culturala sa se produca prin schimbul a ceea ce este mai bun si mai folositor in fiecare cultura.


Fenomenul de globalizare va mai dura, in conditiile in care el este privit cu reticenta de unele culturi. Exemplul cel mai concret ar fi cel al Orientului, care se desprinde foarte greu de vechile traditii si refuza inca sa se lase invadat de noua cultura. Tocmai de aceea, gandindu-ne la „coca-colanizarea culturala" ne intrebam de ce Coca Cola este simbolul globalizarii, iar ceaiul negru nu este considerat un exponent? Raspunsul la aceasta intrebare nu face decat sa arate directia din care vine globalizarea.


In conditiile in care globalizarea bate la usa, este foarte important sa constientizam ca acest fenomen trebuie controlat, daca nu vrem sa pierdem tocmai ceea ce ne defineste pe noi ca fiinte umane – cultura. Noi suntem singurii care putem sa nu acceptam ceea ce ni se ofera, ci sa fim mai selectivi, iar astfel putem contribui la stoparea caricaturizarii culturii si a valorii culturale romanesti, caci, chiar daca decide sa se integreze intr-o realitate globala, fiecare natie trebuie sa aiba puterea sa-si pastreze specificul, intr-o forma sau alta.