Mihai Eminescu (1850 - 1889)

Nascut la Botosani in 15 ianuarie 1850, Mihai Eminescu s-a stins din viata la doar 39 de ani in 15 iunie 1889 la Bucuresti. Tatal sau, Gheorge Eminovici, a facut parte dintr-o familie de tarani romani din nordul Moldovei iar mama, Raluca Eminovici, a fost fiica unui stolnic din Joldesti.



Cel mai mare poet din literatura romana copilareste la Botosani si Ipotesti, bucurandu-se de libertate de miscare si interactionand strans cu oamenii si natura. Copilaria sa e evocata mai tarziu cu profunda tristete in poeziile sale "Fiind baiet" sau "O, ramai".



Eminescu face scoala la Cernauti intre anii 1858 si 1866, cu intermitente dar obtinand rezultate memorabile si intre timp se angajeaza ca functionar la tribunalul si primaria din Botosani.



Primele manifestari literare ale lui Eminescu sunt publicate in 1866. Atunci cand profesorul de limba romana Aron Pumnul se stinge din viata apare poezia "La mormantul lui Aron Pumnul", sub semnatura M. Eminovici, iar la 25 februarie/9 martie poetul debuteaza in revista "Familia", a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-as avea". Acesta isi schimba numele in Mihai Eminescu, adoptat ulterior de poet.



Incepand din 1866 si continuand pana in 1869, Eminescu isi aprofundeaza cunoastintele interactionand cu poporul, limba si obiceiurile si traditiile romanesti. Desi are intentia de a-si continua studiile, nu reuseste si lucreaza ca sufleor si copist de roluri in trupa lui Iorgu Caragiale apoi ajunge sufleor si copist la Teatrul National unde il intalneste pe Ion Luca Caragiale.



Publicatiile continua in revista "Familia", ocupandu-se si cu traduceri din germana. Studiile continua la Viena intre 1869 si 1872. Frecventeaza cursurile Facultatii de Filozofie si Drept si a altor facultati. In socializarea studentesteasca il cunoaste pe Ioan Slavici, iar la Viena o intalneste pe Veronica Micle, de care se va si indragosti. Tot atunci demareaza colaborarea la "Convorbiri Literare" si debuteaza ca publicist in ziarul "Albina" din Pesta. In acele vremuri se manifesta si primele semne de boala.



Eminescu isi continua studiile la Berlin intre 1872 si 1874. Obitnerea doctoratului in filozofie ii asigura o bursa din partea Junimii. Desi frecventeaza cursurile, nu reuseste sa-si dea examenele. Revenit in tara, se stabileste la Iasi intre 1874 si 1877. Ajunge director la Biblioteca Centrala, profesor suplinitor, revizor scolar in judetele Iasi si Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iasi", continuand si colaborarea cu "Convorbiri Literare". Intre timp se imprieteneste cu Ion Creanga pe care il promoveaza la Junimea. Situatia lui materiala se inrautateste si apar probleme in familia sa.



Anul 1877 marcheaza in viata lui Mihai Eminescu mutarea la Bucuresti, unde activeaza ca redactor, iar apoi devine redactor-sef la ziarul "Timpul" coordonand publicatii exceptionale, care din nefericire ii afecteaza grav sanatatea. Aceasta e perioada in care compune marile lui poeme (Scrisorile, Luceafarul etc.).



In iunie 1883, boala il doboara pe marele poet, care e internat la spitalul doctorului Sutu, apoi la un institut pe langa Viena. In luna decembrie a aceluiasi an e publicat volumul " Poezii" , cu o prefata si cu texte selectate de Titu Maiorescu. Acesta e unicul volum tiparit in timpul vietii lui Eminescu. Urmeaza 3 ani de boala grea, care il impiedica sa scrie. Eminescu paraseste lumea in casa doctorului Sutu si e inmormantat la Bucuresti, in cimitirul Bellu.



George Calinescu scrie cuvinte memorabile despre moartea poetului in volumul "Viata lui Mihai Eminescu" publicat in 1932, cel ce e considerat de cititorii romani si de critica literara cea mai mareata voce poetica din literatura romana.