Ghidul tau pe internet
Edmund Hillary din Noua Zeelanda si Tenzing Norgay din Nepal
Detalii
| Categorii | Educatie |
|---|---|
| Taguri | |
| Ultima actualizare | Marti 5 august 2014 |
| Vizualizari | 14338 |
Voteaza & Distribuie
Descriere
La 29 mai 1953, la 11:30 a.m., Edmund Hillary din Noua Zeelanda si Tenzing Norgay din Nepal devin primii exploratori care au ajuns pe varful Muntelui Everest, cel mai inalt punct de pe Pamant, aflat la o inaltime de 8849 de metri deasupra nivelului marii. Cei doi, parte a unei expeditii britanice, au cucerit muntele dupa ce au petrecut o noapte dificila, la o inaltime de aproape 8500 de metri.Stirea cu privire la realizarea lor a facut inconjurul lumii la data de 2 iunie, ziua incoronarii Reginei Elisabeta a II-a, astfel ca britanicii au considerat-o drept un semn bun pentru viitorul tarii lor. Muntele Everest este situat in masivul Himalaya din Asia, la granita dintre Nepal si Tibet. Denumit de catre tibetani Chomo-Lungma, sau "Zeita-mama a Pamantului", englezii au numit la randul lor muntele dupa Sir George Everest, explorator britanic al Asiei de Sud.
Varful Everestului ajunge la doua treimi din atmosfera Pamantului cu aproximativ la altitudinea la care calatoresc avioanele cu reactie, astfel ca nivelul oxigenului este foarte scazut, temperaturile sunt foarte joase, iar vremea este imprevizibila si periculoasa. Prima incercare de a excalada Everestul a fost facuta in 1921 de o expeditie britanica, care a strabatut 400 de mile de-a lungul platoului tibetan, pentru a ajunge la poalele muntelui.
O furtuna naprasnica i-a obligat sa abandoneze incercarea, in ciuda faptului ca alpinistii, printre care se gasea George Leigh Mallory, au descoperit o ruta aparent practicabila catre varf. Cand ulterior Mallory a fost intrebat de un ziarist de ce a vrut sa escaladeze Everestul, acesta a replicat : "Pentru ca e acolo." O a doua expeditie britanica, din care facea parte si Mallory, s-a intors in 1922, iar alpinistii George Finch si Geoffrey Bruce au ajuns la o inaltime impresionanta de peste 8200 de metri.
Intr-o alta incercare facuta de Mallory in acel an, sapte hamali facand parte din tribul Sherpa au fost ucisi intr-o avalansa. (Tribul Sherpa, basatinasii din regiunea Khumbu, au jucat multa vreme un rol esential in escaladarea muntilor Himalaya, datorita fortei lor fizice si a abilitatii lor de a rezista la altitudini mari).
In 1924, a fost initiata de britanici o a treia expeditie pe Everest, iar alpinistul Edward Norton a ajuns la o inaltime de 8.573 de metri, la doar 276 de metri de varf, fara a utiliza oxigen artificial. Patru zile mai tarziu, Mallory si Andrew Irvine au pornit spre varf, dar nu au mai fost niciodata vazuti in viata. In 1999, cadavrul lui Mallory, in mare parte prezervat, a fost descoperit pe inaltimile Everestului. El a suferit numeroase fracturi in urma unei cazaturi.
Daca el sau Irvine au ajuns in varf ramane inca un mister. Ulterior au fost facute inca cateva incercari de a ajunge pe varf prin Tibet, incercari care nu avut succes, insa dupa al doilea razboi mondial, Tibetul si-a inchis granitele pentru straini. In 1949, Nepalul si-a deschis poarta catre lume, astfel ca in 1950 si 1951 cateva expeditii britanice au facut escaladari de explorare. In 1952, o expeditie elvetiana a facut prima incercare reala de a ajunge pe varf.
Doi alpinisti, Raymond Lambert si Tenzing Norgay, au ajuns la inaltimea de 8598 de metri, foarte aproape de varf, insa au trebuit sa se intoarca, din cauza lipsei proviziilor. Surprinsi de succesul partial al expeditiei elvetiene, britanicii au organizat in 1953 o imensa expeditie, sub comanda colonelului John Hunt. Pe langa faptul ca din expeditie faceau parte cei mai buni alpinisti britanici si bastinasi experimentati, asemenea lui Tenzing Norgay, expeditia a recrutat si talente din Commonwealthul britanic, cum ar fi neo-zeelandezii George Lowe si Edmund Hillary.
Hillary era de meserie apicultor, insa in timpul liber practica alpinismul. Membrii expeditiei au fost echipati cu cizme si haine bine captusite, echipament radio portabil si sisteme de oxigen cu circuit deschis si inchis. Asternand pe parcurs mai multe tabere, expeditia a strabatut muntele in aprilie si mai 1953. Ei au faurit un pasaj nou prin cascada Khumbu si au reusit sa ajunga la inaltimea de aproximativ 7925 de metri. La 26 mai, Charles Evans si Tom Bourdillon au incercat primii sa ajunga pe varf, ajungand la 92 de metri de varful Everestului, dar trebuind sa se intoarca deoarece sistemele lor de oxigen s-au defectat.
La 28 mai, Tensing si Hillary au campat la inaltimea de 8504 metri. Dupa o noapte de inghet si nesomn, cei doi au pornit din nou, ajungand pe varful sudic la ora 9 dimineata. O ora mai tarziu, au ajuns la un pas stancos, extrem de abrupt, aflat 12 metri mai sus. Agatandu-se de o crapatura, Hillary a inceput sa urce incet, strabatand pasul care ulterior avea sa poarte numele sau. Hillary a aruncat o franghie, iar Norgay l-a urmat. Aproximativ la ora 11:30 a.m., alpinistii au ajuns pe "acoperisul lumii".
Stirea succesului lor a ajuns prin intermediul unui mesager de la tabara expeditiei pana la un post de radio de la Namche Bazar, fiind ulterior transmisa codat catre Londra, unde regina Elisabeta a II-a a aflat despre realizarea lor la data de 1 iunie, in ajunul incoronarii sale. In ziua urmatoare, stirea a facut ocolul lumii. In acelasi an, Hillary si Hunt au fost facuti cavaleri de catre regina.
Norgay, pentru ca nu era cetatean al unei tari din Commonwealth, a primit Medalia Imperiului Britanic. De la ascensiunea istorica a lui Hillary si Norgay, numeroase expeditii au ajuns pe varful muntelui Everest. In 1960, o expeditie chineza a fost prima care a ajuns in varful muntelui din partea tibetana, iar in 1963 James Whittaker a devenit primul american care a reusit acest lucru. In 1975, Tabei Junko din Japonia a devenit prima femeie care a ajuns in varf.
Trei ani mai tarziu, Reinhold Messner din Italia si Peter Habeler din Austria au reusit ceea ce inainte parea imposibil: au ajuns in varf fara oxigen. Douazeci si patru de alpinisti au murit escaladand Everestul in secolul XX. O tragedie de proportii a avut loc in 1996, cand opt alpinisti din mai multe tari si-au pierdut viata dupa ce au fost prinsi de un viscol puternic.