Francesco Petrarca

Francesco Petrarca, poet si umanist italian s-a nascut in Arezzo, in 1304 si a murit in Arqua, langa Padova, in 1374. Conflictul sau cu factiunea Guelfilor este motivul care impinge familia lui Petrarca sa fuga din Florenta in Provence. Ajung la Avignon in 1311, dar se confrunta cu problema gasirii unei locuinte – la momentul respectiv, prezenta papei a atras o populatie mare in acea zona – drept pentru care se muta la Carpentras.



Petrarca studiaza dreptul la Montpellier si Bologna, unde se "intoxica" cu textele autorilor antici si ale poetilor contemporani. In 1325, se intoarce la Avignon, atras de curtea papala, isi abandonaeaza studiile la drept si intra in ordinul minor.



Se invarte in cercul unor personaje eminente, pe langa care cultura sa facea impresie. Desi le reprosa Papilor ca au parasit Roma, curtea lor il atragea. A trait la Avignon multi ani, si tot acolo a intalnit-o pe Laura de Noves, pentru care a dezvoltat o pasiune violenta, dar fara speranta. Ei ii va dedica gandurile lui cele mai patrunzatoare si pe ea o imortalizeaza in sonete. Se va retrage in casa sa de langa Fantana din Vaucluse in 1341, acolo unde locuia Laura. Moartea Laurei, in 1348, ii inspira cele mai frumoase sonete, in care canta frumusetea fizica a Laurei si puritatea gandurilor ei. Descrie melancolia despartirilor lor succesive si, de asemenea, natura Vaucluse-ului, unde locuia iubita lui. Printre numeroasele sale lucrari, doua culegeri in limba italiana au fost suficiente pentru a-i da lui Petrarca titlul de poet, prin excelenta, al frumusetii si sufletului femeii.



In 1341 a fost incoronat Poetul poetilor la Capitoliu in Roma, iar la Paris i s-a oferit aceeasi distinctie prin care i se multumea ca a contribuit la renasterea textelor antice uitate si redescoperite, pregatind calea pentru umanisti.



In 1347, Cola di Rienzo, care se afla in exil in cetatea papilor a fost ales Tribun. Petrarca, sustinator al guvernelor populare si al lui di Rienzo, l-a parasit pe Cardinalul Colonna pentru a pleca la Roma sa-l sprijine. Moartea lui di Rienzo in timpul unei revolta ii intrerupe calatoria in 1354. Petrarca se stabileste la Milano pana cand ciuma il forteaza sa fuga. Se va intoarce la Venetia, la Padova si, in final, la Arqua, unde moare in 1374.



Petrarca a fost, de asemenea, un umanist si un om de stiinta, istoric, arheolog, cercetator al manuscriselor antice. A fost primul mare umanist al Renasterii. Faima sa i se trage, mai ales, din poemele sale, din sonetele compuse in amintirea Laurei De Noves, adunate in volumul "Canzoniere". Opera sa a dus in Italia Latina la miscarea Renasterii, cu un secol inaintea celorlalte natiuni ale Europei.