Despre papusari

In teatrul de animatie, taramul unde cei mai importanti oameni nu apar pe scena, marionetele tinute artistic in franghiile lor sunt cele care spun povesti. Papusarii sunt acele persoane cu o vechime de mii de ani si au aparut ca sa trasnforme in povesti niste intamplari ce nu puteau fi spuse in cuvinte.

Marioneta

Cum ne jucam cu umbrele noastre si, cu ajutorul unei imaginatiei le aranjam si indrumam, la fel reuseste un papusar sa opereze cu papusile sale, pe scena. Papusarii au avantajul ca raman cu gandurile lor, dar reusesc sa transmita spirite in trupurile unor papusi aparent moarte. Sa dai viata unui lucru complet lipsit de suflare, nu-i lucru usor.

Sa reusesti sa faci din asta o arta, e de admirat. Iar dincolo de scena, in banca spectatorilor, oamenii au impresia ca sunt niste fiinte reale cele care se joaca in fata lor. In timp ce ni se destainuie prin faptele manuite, papusarul se invaluie totodata in mister.

Ramane o umbra care prezinta povesti din viata de dupa o perdea intunecata. Fara sa vada ce se intampla, de parca si-ar fi prins retina de varful degetelor, papusarul ajunge sa-si arate atributele in imaginea unor papusi care mai de care mai simpatice.

Aflate undeva la limita dintre material si spiritual, insotite de virtutea papusarului, marionetele ajung sa exprime mai mult decat am crede. Pare usor sa tii o marioneta si e mult mai usor decat sa o manuiesti cu maiestrie, dar mai ales cu exactitate.

Marioneta, sfori

Cand incepe sa puna marioneta in scena, papusarul se retrage din tot ce credea pana atunci, trebuie sa aiba capacitatea de a-si ingropa mandria, dar nu si demnitatea. Insa atunci cand reuseste sa fie relativ inferior, dincolo de a deveni absurd, papusarul dispare si marionetele prind mai multa viata ca oricand. In fata acestui joc spectatorul se inchina.

Inferioritatea isi pierde din nuanta, iar papusarul ar trebui sa-si revina imediat dupa spectacol, insa de cele mai multe ori acest sentiment revine prea repede, ori la iesirea din teatru ori pe strada sau intr-o cafenea, unde se poate intalni cu un actor adevarat, un pilon in mintea celui din urma. Actorul pare mai real pentru ca apare, pentru ca e el papusa din mainile unui papusar invizibil, urias, ascuns dupa o cortina stravezie.

Si chiar daca arunca un aer de superioritate, de multe ori interpretat gresit de cel care manuieste marionetele, tot papusarul ar putea sa-i prevada urmatoarele gesturi si sa le inteleaga dintr-o simpla privire. Psihologia si limbajul trupului nu-i mai sunt demult straine.

Papusarii ca si papusile, se intampla sa rada printre lacrimi.

De cele mai multe ori spectatorii sunt doar copii, dar acestia sunt si cei mai sinceri dintre cei care calca pragul teatrelor. Si stiu sa spuna cand ii deranjeaza ceva sau daca nu mai au incredere in ceea ce vad. Unii inca mai cred ca acele marionete sunt vii si ca este din mintea lor toata povestea. Ceilalti se minuneaza si viseaza sa ajunga fie papusar, fie papusa vie.

Papusar

Marionetele devin de-a lungul timpului copiii de suflet ai papusarilor. Fara a face parte din repetitiile zilnice, acestia ajung sa le ingrijeasca, sa le vorbeasca si sa le manuiasca chiar si in singuratatea caselor lor. Acest lucru se intampla cu atat mai mult cu cat sunt chiar papusarii cei ce le dau viata, ei le cioplesc sau le cos, le imbraca si le scot apoi in lume.