Calciul este un mineral prezent în corpul uman, stocat în principal în oase și dinți, dar care se regăsește și în mușchi și sânge. Prezența unei cantități adecvate de calciu este vitală pentru buna funcționare a organismului. Mai multe funcții corporale depind de nivelul de calciu din corp, din acest motiv, o deficiență poate avea repercursiuni pe mai multe nivele, respectiv la nivelul oaselor dinților, mușchilor, dar și asupra sănătății mintale. Pe termen lung, deficiența de calciu poate duce la osteopenie (densitate osoasă scăzută). Dacă această afecțiune nu este tratată corespunzător, rezultatul este osteoporoza sau oasele fragile.
Deficitul de calciu este cunoscut și sub numele de hipocalcemie și apare atunci când nivelul de calciu din sânge este foarte scăzut. Deși dacă este diagnosticată din timp, hipocalcemia poate fi tratată ușor cu suplimente nutritive naturale și o dietă adecvată, atunci când este neglijată poate pune viața în pericol. Deficiența de calciu se întâmplă atunci când prea puțin calciu intră în organism sau când prea mari cantități de calciu se elimină prin urină. Printre cele mai frecvente cauzele ale deficienței de calciu se numără:
Un aport mic de calciu pentru o perioadă prelungită de timp, în special la vârste fragede
Tratamentul cu anumite medicamente, care afectează absorbția calciului în organism
Intoleranță la alimentele bogate în calciu (în special lactatele)
În cazul femeilor - modificările hormonale
Factori genetici
Hipoparatiroidismul. Paratiroidele sunt situate în apropierea glandei tiroide și produc un hormon (PTH) care reglează cantitatea de calciu din organism. Dereglarea producției de PTH duce la apariția hipocalcemiei.
Pseudohipoparatidoidism. Este o dereglare genetică ce afectează reacția organismului la PTH.
Nivel scăzut de magneziu în sânge. Atunci când magneziul este într-o cantitate insuficientă în sânge rezultatul este reducerea producției de PTH.
Deficitul de vitamina D. Un nivel normal de calciu are nevoie de vitamina D; un steroid care influențează absorbția calciului din organism. Deficitul de vitamina D poate apărea în condițiile unei alimentații defectuoase sau expunere insuficientă la lumina soarelui.
Tratamente medicale care produc hipocalcemie. Fenitoina sau fenobarbitalul, precum și tratamentele administrate în cazul cancerului osos, au o strânsă legătură cu hipocalcemia.
Insuficiența renală
Veganismul. Deoarece din alimentație lipsesc cu desăvârșire produsele de origine animală bogate în calciu, respectiv lactatele, veganismul poate fi una dintre cauzele apariției deficitului de calciu.
Consum ridicat de alcool sau cafea
Perioade în care organismul este solicitat suplimentar (Adolescență, sarcină. etc. )
Tulburări digestive
Practicarea unui sport de performanță care implică eliminarea unei cantități mari de apă prin transpirație
Specialiștii recomandă creșterea aportului de calciu, în special în cazul femeilor, începând cu vârsta mijlocie. Odată cu apropierea de menopauză, cantitatea de calciu este cu atât mai importantă, pentru a reduce riscul de osteoporoză. Deoarece în timpul menopauzei estrogenul este produs în cantități mai mici, oasele femeilor se subțiază rapid.
Este important de reținut că deficitul de calciu nu prezintă simptome imediat, deoarece organismul încearcă să remedieze această problemă extrăgând calciul din oase. Pe termen lung însă, efectele sunt foarte grave. Necesarul de calciu are niște valori bine stabilite de specialiști, iar recomandările lor ar trebui respectate ca atare.
Sugari 0-6 luni: 200 mg
Sugari 7-12 luni: 260 mg
Copii 1-3 ani: 700 mg
Copii 4-8 ani: 1.000 mg
Adolescenți 9-18 ani: 1.300 mg
Adulți 19-50 de ani: 1.000 mg
Bărbați 50-70 de ani: 1.000 mg
Femeile peste 50 de ani: 1.200 mg
Adulți peste 71 de ani: 1.200 mg
Principalele simptome ale deficitului de calciu în organism sunt:
Pierderea memoriei și stări de confuzie
Spasme și crampe musculare
Depresie
Unghii fragile
Fracturi frecvente datorate oaselor subțiate
Amorțeală și furnicături la extremități (mâini, picioare, față)