In 06 iunie 1933, Richard Hollingshead a deschis primul cinematograf drive-in, la Camden, New Jersey. Hollingshead era agent de vanzari al magazinului Whiz Auto Products din Camden in momentul in care i-a venit ideea acestui cinematograf. In 1933, mersul la cinematograf nu era o activitate de familie, deoarece foarte putine cupluri erau dispuse sa-si ia copiii la film. Astfel, pentru a merge la film, cuplul trebuia sa se imbrace elegant, sa gaseasca un babysitter si apoi sa gaseasca un loc intr-o parcare aglomerata. Hollingshead a considerat ca un cinematograf drive-in avea sa solutioneze aceste probleme: cei care mergeau la film nu mai trebuiau sa parcheze masina sau sa se imbrace elegant, iar copiii puteau sa-si insoteasca parintii. Hollingshead a inceput sa experimenteze ideea sa in parcarea din fata casei lui. El a montat un proiector de film pe capota masinii sale, filmul fiind proiectat pe un ecran pe care il prinsese de doi copaci din gradina sa. Pentru sunet, a plasat un radio in spatele ecranului. Hollingstead a facut si teste in conditii de ploaie simulata, dand drumul la instalatia de udat iarba in timp ce se uita la filme. Pentru cazul unui cinematograf aglomerat, a prevazut rampe, astfel ca ecranul sa poata fi vazut din toate masinile. Hollingstead a brevetat inventia sa la data de 6 august 1932, iar la 16 mai a obtinut drepturile exclusive pentru ideea lui. O instanta din Delaware a anulat brevetul in 1950, insa Hollingstead facuse deja avere. In primul sau cinematograf, Hollingstead a investit 30.000 de dolari. Pretul unui bilet era de 25 de centi de persoana, pretul maxim la o masina fiind de un dolar.
