Aţi auzit probabil vorbindu-se de multe ori despre servere în IT sau în viaţa de zi cu zi. Serverele sunt programe sau dispozitive care oferă un serviciu unui alt program şi unui client. În centrele de date, computerul fizic pe care rulează un program server poartă şi el denumirea de server. Aici putem avea un server dedicat sau poate fi folosit pentru alte scopuri. Un program server aşteaptă şi îndeplineşte toate cerinţele pe care le primeşte de la programele client, care pot rula în acelaşi calculator sau în calculatoare separate. O aplicaţie dintr-un computer poate să funcţioneze ca un client cu cereri de servicii de la alte programe sau ca un server de cereri de la alte programe.
Serverul, pe înţelesul tău
În termeni mai simpli, un server, fie el nou sau server refurbished, colecţionează şi trimite informaţii într-o reţea. Poate fi vorba despre o reţea locală, dar şi de o reţea ceva mai mare, care cuprinde mai multe locaţii şi reţele locale. Orice fel de computer care rulează un program special, dedicat, poate fi un server. Totuşi, computerele trebuie să fie foarte puternice şi rezistente pentru a putea asigura circulaţia datelor de-a lungul webului.
De fiecare dată când foloseşti internetul accesezi un server. Când introduci URL-ul în bară de căutare din browserul favorit computerul tău comunica imediat cu serverul pe care sunt găzduite fişierele site-ului şi „aduce” datele în calculatorul tău, o copie a acestora, iar browserul afişează toate informaţiile şi poţi intra pe site. Cererile vin din partea browserului, softul care îţi permite să navighezi pe Internet, se cere URL-ul întreg al site-ului care urmează să fie afişat, informaţia ajunge la server şi el răspunde imediat, căutând informaţiile solicitate şi datele asociate de afişat când ajung în browser. Odată ce datele au fost primite şi nu există erori site-ul e afişat corect şi poţi citi informaţia prezentată.
Tipuri de servere şi servere virtuale
Serverele fizice şi virtuale nu sunt la fel. Un server virtual este o reprezentare virtuală a serverului fizic. Are propriul sistem de operare, propriile aplicaţii, dar sunt ţinute separate de alte servere virtuale care ar putea rula pe acelaşi server fizic. Virtualizarea este simplă, se instalează un soft special pe serverul fizic, serverul devine host de virtualizare şi resursele hardware ale computerului devin accesibile în serverul virtual. Ca să poată funcţiona un server avem nevoie de două componente software, OS, sistem de operare şi aplicaţii.
Sistemul de operare e o platformă pentru aplicaţiile de pe server, oferind acces la resurse şi servicii. Clienţii comunica prin intermediul OS-ului cu aplicaţiile server. La ora actuală există mai multe tipuri de servere. Avem servere web, un browser care poate fi un client, cum am văzut deja, aplicaţii server, servere proxy, un fel de intermediari între computere şi alte servere la care se fac mereu diverse cereri, servere e-mail, aplicaţii care primesc e-mail-uri de la useril locali şi expeditori remote şi trimite mai departe. Mai sunt servere fişier, de stocare, database server şi print server, servere pentru baza de date şi imprimante în reţea, unde imprimantele şi datele, bazele de date sunt accesibile.
Aşadar, funcţiile principale ale serverului sunt cele de acces, de stocare şi transfer de fişiere şi date de la un computer la altul. Reţeaua locală e folosită pentru conexiune. Altă funcţionalitate a serverului: toate dispozitivele sunt configurate ca să asculte imediat ce vin cereri de la clienţi via conexiuni de reţea.