Categorii | Sanatate |
---|---|
Taguri | Medicina, Parkinson |
Ultima actualizare | Marti 5 august 2014 |
Vizualizari | 4330 |
Parkinson este o boala neurologica progresiva cauzata de pierderea unor anumite celule nervoase din creier care controleaza miscarea muschilor. Aceste celule, numite neuroni, produc o substanta chimica numita dopamina, care actioneaza ca un mesager sau neurotransmitator pentru transmiterea semnalelor dintr-o parte a creierului in alta, in scopul de a facilita circulatia corporala.
Prin urmare, in boala Parkinson, nivelurile de dopamina din creier scad considerabil, afectand miscarile musculare normale. Acest lucru duce, de asemenea, la modificari ale concentratiilor altor substante chimice cum ar fi acetilcolina din creier, care afecteaza miscarile bratelor si picioarelor, precum si expresiile faciale.
Boala Parkinson este intalnita cel mai frecvent la oameni in jurul varstei de 65 de ani, cei mai multi incepand sa dezvolte simptome timpurii ale bolii Parkinson inainte de varsta de 40 de ani. Cercetarile in domeniu arata ca in fiecare an, unul sau doi din 100 de pacienti sunt afectati de aceasta tulburare neurologica.
Desi cauzele exacte ale boli Parkinson sunt inca necunoscute, una dintre cele mai probabile cauze includ mutatiile genetice care pot fi fie ereditare fie de mediu, cum ar fi expunerea la toxine si substante chimice. Aceste mutatii sunt cauzate de faptul ca neuronii specifici din creier care produc dopamina mor sau devin depreciati.
Mai mult, persoanele care sufera de boala Parkinson dezvolta grupuri neobisnuite de proteine in creier, numite corpi Lewy, ale caror terminatii nervoase sunt deteriorate si care sunt responsabile pentru producerea altui mesager chimic esential numit noradrenalina, care reglementeaza sistemul nervos autonom si controleaza diverse functii automate in organism. De obicei nu exista simptome care sa apara la debutul acestei boli. Cu toate acestea, semnele si simptomele comune asociate cu boala Parkinson sunt:
Numai dupa efectuarea unui examen neurologic si cunoasterea istoricului medical, neurologul va va prescrie tratamentul medicamentos sau terapia pentru Parkinson. Din pacate nu exista nici un leac pentru aceasta „boala a mortii creierului", dar exista anumite medicamente si terapii care ajuta la controlarea considerabila a simptomelor bolii Parkinson, pur si simplu prin restabilirea nivelurilor de dopamina din creier.
In conditiile in care aceste medicamente nu sunt utile, pot fi efectuate tratamente chirurgicale cum sunt ablatia, stimularea cerebrala profunda si palidotomia, pentru a controla simptomele bolii Parkinson.
Ablatia este o procedura in care partea afectata a creierului care produce impulsuri chimice anormale sau electrice este distrusa. Aceasta procedura este mai putin frecventa in comparatie cu stimularea cerebrala profunda in care regiunea afectata este dezactivata prin implantarea unui electrod conectat la un fascicul stimulator in pieptul pacientului printr-un cablu care ruleaza sub piele.
Palidotomia este o procedura chirurgicala prin care o zona precisa a creierului este destinata sa controleze simptomele Parkinson. O sonda evalueaza activitatea electrica anormala si o alta sonda ofera socuri electrice de mici dimensiuni. Pacientul este treaz in timpul intregii interventii chirurgicale pentru a localiza zona pentru tratament in functie de efecte. Chirurgul arde apoi celulele la 80 de grade Celsius pentru aproximativ 60 de secunde.
Impreuna cu tratamentul medicamentos, terapia fizica si masajul pot ajuta, de asemenea, la fortifierea si tonifierea muschilor subutilizati si relaxarea muschilor rigizi. Logopedia pentru imbunatatirea vorbirii si inghitirii, yoga, meditatia, precum si unele activitati simple cum ar fi mersul pe jos sau inotul pot ajuta, de asemenea, la sporirea puterii corpului si imbunatatirea echilibrului.
O alimentatie echilibrata nutritional, care cuprinde fructe proaspete, legume, alimente bogate in fibre si vitamine poate fi benefica pentru un pacient afectat de Parkinson. Boala poate perturba echilibrul pacientului si capacitatea de gandire, astfel ca este esential ca cineva sa insoteasca intotdeauna pacientul.
Prin urmare, printr-o ingrijire adecvata si un tratament corespunzator orice bolnav de Parkinson poate duce o viata decenta.