Securitatea umana a individului si securitatea umana globala

In prezent, pe plan mondial, se raspandeste tot mai insistent conceptia potrivit careia piesa de rezistenta a securitatii nationale si a securitatii globale o reprezinta fiinta umana, ca parte intriseaca a unei comunitati. In acest context, accentul este pus pe individ, indiferent de statul al carui cetatean este, de etnia careia apartine, de religia pe care o impartaseste. O asemenea abordare si, bineinteles, optiune politica isi face simtita tot mai mult prezenta dupa incheierea razboiului rece, cand securitatea populatiei, respectiv a omului, ca fiinta umana, a devenit o preocupare sistematica si relativ constanta a comunitatii internationale.

Democratia si rolul societatii in democratie

Cuvantul democratie vine din grecescul demos care inseamna popor. Intr-o democratie, de la popor vine puterea suverana a legislativului si a guvernului. Desigur, se intalnesc diferente intre democratiile existente in lume, iar principiile si practicile de guvernare democratice se disting cu claritate de alte tipuri de guvernare.

Practic, democratia se caracterizeaza printr-un ansamblu coerent de trasaturi, printre care se afla si urmatoarele: este un mod de guvernare in care puterea si responsabilitatea civica apartin ansamblului de cetateni, care le exercita direct sau prin reprezentanti liber alesi; este un ansamblu de principii si de practici ce protejeaza libertatea; se sprijina pe principiul legii majoritatii echilibrata prin drepturile minoritatii si drepturile individuale; descentralizeaza puterile publice catre nivelurile locale; protejeaza drepturile fundamentale ale omului (libertatea cuvantului si a religiei, dreptul la o legala protectie a cetatenilor prin lege si libertatea de a se organiza si participa deplin la viata politica, economica, sociala si culturala a societatii); organizarea in mod sistematic de alegeri libere, deschise si cinstite pentru toti cetatenii; supune guvernul la regula de drept si asigura ca toti cetatenii sa fie deopotriva protejati prin lege si ca drepturile lor sa fie garantate prin legi si sistemul judiciar; cetatenii, intr-o democratie au drepturi dar si obligatii si responsabilitati.

O societate democratica este organizata si condusa in stricta conformitate cu o Constitutie scrisa care contine, pe de o parte, normele principale pe care cetatenii statului respectiv accepta sa le respecte si, pe de alta parte, stabileste structurile fundamentale ale guvernului. Totodata, intr-un stat de drept toate legile trebuie redactate in conformitate cu prevederile constitutiei sale. Intr-o democratie, o putere juridica independenta permite cetatenilor sa conteste legile pe care ei le apreciaza ca ilegale sau neconstitutionale. In acelasi timp, Constitutia stabileste cadrul exercitarii autoritatii guvernului, specificand intinderea acestei autoritati, mecanismele prin care ea se exercita si procedurile de promulgare a viitoarelor legi. De asemenea, Constitutia defineste ce inseamna a fi cetatean, stipuland care sunt drepturile , obligatiile si responsabilitatile acestuia dar si ale structurilor de autoritate din stat.

De asemenea, fiecare partid, indiferent de marimea lui sau daca se afla la guvernare sau nu, intr-o societate democratica, respecta valorile compromisului si ale tolerantei. Principiul opozitiei loiale este esential in orice democratie. El semnifica faptul ca toti participantii la dezbaterea politica - oricat de mari ar fi diferentele dintre ei - impartasesc valorile democratice fundamentale de libertate a cuvantului, credintei si egalitatii in fata legii. Partidele care pierd alegerile intra in opozitie, increzatoare ca sistemul politic le va proteja dreptul la organizare si la exprimare. Timpul trece si vin alegerile cand au posibilitatea ca, prin programele lor, sa atraga alegatori de partea lor pentru a obtine sufragiile populare. Evident ca intr-o democratie, lupta dintre partidele politice este o competitie pentru a servi mai bine poporul si nu interesele politicienilor si a clientelei politice.

Intr-o societate democratica, alegerile sunt libere si corecte permitand locuitorilor sa aleaga acel partid care cred ca le va reprezenta mai bine interesele daca ajunge la guvernare. Pentru ca alegerile sa fie libere si cinstite, trebuie sa fie indeplinite o serie de conditii, printre care se afla si urmatoarele: votul universal, in asa fel incat toti barbatii si toate femeile sa aiba drept de vot, indiferent de starea sociala, materiala sau studii; libertatea de a se inscrie pe listele de alegatori si de accede la functiile elective; libertatea de expresie pentru candidati si partidele politice; libertatea organizarii campaniei electorale; dreptul alegatorilor de a fi informati obiectiv asupra alegerilor; monotirzarea alegerilor de catre observatori straini si de catre reprezentanti ai societatii civile; votul secret.

Un astfel de tip de alegeri creste posibilitatea unui transfer pasnic al puterii si constituie o garantie ca cei care pierd vor accepta verdictul scrutinului si vor ceda puterea noului guvern.

Specific unei societati democratice este si existenta si transpunearea in practica a mai multor tipuri de libertati si anume: libertatea presei, libertatea cuvantului, libertatea credintei.

Intr-o democratie, cetatenii pe langa drepturi au si responsabilitati. In principal, acestea se refera la: respectul legilor tarii, plata impozitelor, respectul drepturilor celorlalti, recunoasterea autoritatii guvernului, asumarea obligatililor de catre societatea, implicarea activa in solutionarea treburilor publice, participarea la vot pe timpul alegerilor.

La randul sau, guvernul, intr-o democratie, are o serie de responsabilitati. Astfel, guvernul are obligatia de a da seama de actiunile si deciziile sale in fata cetatenilor. Statul se achita de aceasta datorie gratie multiplelor mecanisme - politice, juridice si administrative - puse in practica pentru a evita coruptia si a garanta ca toti functionarii raman aproape de popor si isi asuma responsabilitatea actiunilor lor. Alegerile libere si echitabile constituie principalul mecanism in materie de responsabilitate politica. Un mandat cu durata determinata si tinerea de alegeri obliga alesii la jusitificarea deciziilor lor si permite rivalilor politici sa propuna alte programe si politici. Daca alegatorii nu sunt satisfacuti de rezultatele obtinute de cel ales, ei pot, o data mandatul incheiat, sa voteze in favoarea unui adversar, care a venit cu un program politic mult mai atragator.

Gradul de responsabilitate politica al oricarui conducator este dependent de mai multe criterii, mai ales daca el a fost ales sau numit pe postul respectiv, lungimea mandatului sau si numarul de mandate succesive pe care le poate cumula.

Mecanismele juridice pe care se sprijina responsabilitatea cuprind Constitutia tarii, acte legislative, decrete, reguli, coduri si alte intrumente juridice care limiteaza puterile conducatorilor si precizeaza actiunile pe care cetatenii pot sa le ia impotriva acestora, daca conduita lor este apreciata ca nesatisfacatoare.

Responsabilitatea juridica a membrilor guvernului pretinde un aparat judiciar independent, abilitat sa permita cetatenilor sa angajeze urmarirea impotriva guvernului. Printre aceste mecanisme ce sustin responsabilitatea juridica figureaza: coduri etice si de conduita pentru functionarii publici; legi relative la conflite de interese si legi ce permit divulgarea de informatii asupra surselor veniturilor si bunurilor lor; legi ce dau cetatenilor si presei acces la documente oficiale ale guvernului; participarea cetatenilor obliga guvernul sa consulte opinia publica atunci cand vor sa adopte anumite decizii.