Mini-sinningia

Mini-sinningia este o planta mai putin cunoscuta in Romania, insa pe cat de rara e la noi, pe atat de indragita este de cei care o au in colectie. Este o planta cu bulbisor de mici dimensiuni, una dintre cele mai mici plante din lume. Desi pare fragila din cauza dimensiunilor reduse, in realitate, este rezistenta si nu da mari batai de cap posesorilor. Este originara din America Centrala si de Sud, cu precadere din Brazilia.

Mini-sinningia Rio das Piedras

Mini-sinningia creste pana la maximum 6 centimetri inaltime, foarte rare fiind cazurile in care depaseste aceasta dimensiune (lipsa de lumina o face sa creasca excesiv). Florile sunt mici, asemeni plantei, tubulare si multicolore. Culorile variaza, in functie de specie si varietate. Unele sunt uni, altele au margini zimtate, stropi si pete.

Frunzele sunt de un verde mai inchis, cu nervuri vizibile si acoperite cu perisori fini. Fiind o gesneriaceae, mini-sinningia este inrudita cu violetele africane, cu kohleria, achimenesul, streptocarpusul sau episcia.

Floare tubulara de mini-sinningia

Mini-sinningia are un ritm de crestere, dezvoltare, inflorire si rapaus diferit de alte plante. Desi pare fragila, planta este mult mai rezistenta la canicula, spre deosebire de alte gesneriaceae sau chiar plante ce fac din alte genuri si familii (gardenia, de exemplu).

Se dezvolta excelent intre 22 si 40 de grade, deci un interval de temperatura extrem de mare, ceea ce o face o planta ideala atat pentru apartamentele orientate catre sud si vest, unde temperatura din camere creste simtitor pe parcursul zilei, dar si pentru casele racoroase cu curte.

Bulbisorii de mini-sinningia se planteaza intr-un fel anume. Nu se ingroapa in pamant, ci se lasa o treime din ei descoperita, loc de unde vor rasari lastarii noi. Alte specii epifite, spre exemplu, necesita expunerea totala a bulbisorului la lumina, intrucat contributia lui la fotosinteza este importanta.

Dupa aproximativ 3-4 zile, bulbisorul plantat va incepe sa vegeteze. Vor rasari lastari verzi daca bulbisorul a stat la lumina, sau albiciosi daca ghiveciul a fost asezat la intuneric. Aceleasi reguli se aplica si in momentul in care bulbii ies din perioada de repaus si intra in vegetatie. Lastarii cresc cu o rapiditate uimitoare imediat cum dau de lumina si produc la fel de repede si boboci. Dintr-un bulb poate creste fie un singur lastar, fie pot aparea mai multi, dar nu mai mult de 7-8.

Micro mini-sinningia muscicola

Perioada de inflorire dureaza, de regula, circa doua luni. Dupa uscarea ultimei flori de pe lastar, acesta poate fi tuns la o distanta de 2 centimetri fata de nivelul bulbisorului. Lastarul nu se arunca, ci se pune la inradacinat. Bulbisorul poate fi trecut in rapaus cam o saptamana sau doua, in vreme ce lastarul proaspat tuns se dezvolta. Dupa repaus, bulbisorul intra din nou in vegetatie si ciclul de dezvoltare si inflorire se reia.

Mini-sinningia iubeste pamantul acid si aerat. Un amestec de turba acida si perlit in proportie de 1:1 este ideal. Nu agreeaza umezeala in exces din sol, astfel ca perlitul va afana in mod optim pamantul. Substratul din ghiveci se mentine in permanenta usor umed si afanat, iar udarea se face cu o pipeta sau o lingurita. Atentie la udarea cu seringa, din care, uneori, tasneste apa cu putere. Se recomanda, de asemenea, o umiditate atmosferica de 50%.

Bulbisorii de mini-sinningia se planteaza in ghivece foarte mici, iar cantitatea de pamant trebuie sa fie minima. Doi-trei centimetri de substrat in inaltime sunt suficienti. Excesul de pamant sau ghivecele prea mari vor duce la acumularea de umiditate si la putrezirea inevitabila a bulbisorului. Se uda cu pipeta sau cu lingurita, crescand treptat cantitatea de apa, pe masura ce bulbisorul dezvolta lastarii.

Pentru aproximativ doua saptamani, se recomanda acoperirea ghivecelor in care sunt plantati bulbisorii cu o folie protectoare, pentru a se asigura efectul sera si pentru pastrarea umiditatii propice intrarii in vegetatie.

Asa cum am mai spus, mini-sinningia se inmulteste prin bulbisori, prin lastari inradacinati sau prin seminte. Daca primele doua metode sunt clare, ultima necesita putina atentie pentru ca lucrurile sa evolueze in conditii optime si sa puteti obtine plante viabile fara pierderi majore.

Lastari de mini-sinningia in palma, pentru evaluarea dimensiunilor plantutei

Un aspect foarte important este ca semintele de mini-sinningia sunt foarte mici, asemeni unei pulberi de culoare maro. De aceea, nu se planteaza direct in pamant, ci pe un strat subtire de cocopeat, care se presara la suprafata pamantului. Cocopeatul este, de fapt, fibra de cocos maruntita, care are proprietatea de a mentine semintele la suprafata, chiar daca va fi tasat de apa in timpul udarii.

Inainte de a fi asezat pe pamant, cocopeatul trebuie udat bine. Dupa turnarea apei, se va transforma intr-o pasta densa care se va intinde intr-un strat de circa o jumatate de centimetru pe suprafata pamantului. Ghiveciul se acopera cu o folie transparenta si se aseaza la lumina si la caldura. Semintele trebuie aerisite zilnic timp de cateva minute, pentru a preveni efectele nedorite ale umiditatii exagerate.