Avancronica de concert @ Filarmonica Banatul

Avancronica de concert

Vineri, 1 iunie 2012

Concertul simfonic din 1 iunie, care va fi dirijat de maestrul Horia Andreescu, debuteaza cu o lucrare deosebit de interesanta a compozitorului Dan Dediu, unul dintre compozitorii apreciati ai generatiei actuale: „Hecatomba" pentru orchestra simfonica. Este mai usor accesul la continutul profund al lucrarii - desi muzica lui Dediu este in general accesibila ascultatorilor - daca cunoastem lumea povestirilor argentinianului Julio Cortázar, in special povestirea Menadele, pe care se bazeaza compozitia ce va deschide concertul de vineri. Cortázar cultiva un tip special de fantastic. El incepe cu desfasurarea unor lucruri comune, in cazul nostru un concert simfonic, cu un public fermecat de frumusetea a ceea ce asculta. Apare dintr-o data o bresa inexplicabila, precum in unele scenarii horor, asistam la o alienare a publicului : el devine treptat exasperat, metamorfoza ducand pana la carnagiu. Acelasi public ii devoreaza pe cei pe care i-a admirat, orchestra si dirijorul ei. Este posibil ca dupa savurarea acestei lucrari, sa devenim si mai mari admiratori ai compozitiilor lui Dan Dediu, dar si cititori ai cartilor lui Julio Cortázar.

Elisabeth Leonskaja ne face din nou o mare onoare concertand pe scena Filarmonicii „Banatul". Marea pianista va interpreta Concertul nr.18 in si bemol major, K.V. 456 pentru pian si orchestra de Wolfgang Amadeus Mozart. In insemnarile lui Mozart lucrarea este datata 30 septembrie 1784, si este al cincilea concert compus pentru pian in acel an. Cronicile spun ca a fost compus ca urmare a unei scrisori a tatalui sau adresata lui Nannerl, sora lui Wolfgang. Acolo se vorbea despre o pianista foarte buna, care era oarba, Maria Theresa von Paradis. Mozart a compus acest concert pentru ea, dar exista anumite neincrederi ale unor cercetatori care au descoperit ca in octombrie 1784 ea pleca spre Paris si compozitorul nu ar fi avut timpul necesar sa i-l ofere. Alti cercetatori au afirmat ca notele fusesera trimise spre Paris si de acolo la Londra, unde Theresa l-ar fi interpretat in martie 1785. Toate aceste date nesigure, presupuneri, au totusi darul de starni curiozitatea de a asculta acest concert compus de geniul muzicii si interpretat de o mare pianista.

Simfonia a II-a este un nou exemplu de neconcordanta intre starea psihica in care se gaseste compozitorul si starea emanata de lucrarea sa. Simfonia este plina de mandrie, de umor, are noblete si chiar un aer de fericire. In timp ce o compunea, Beethoven se destainuie unui prieten in legatura cu un secret tragic pe care nu-l spusese inca nimanui — incepea sa surzeasca si procesul se pare ca era ireversibil. La aproape un an, in timp ce incheia simfonia, scrie o scrisoare, ramasa netrimisa, fratilor sai in care-si exprima disperarea pentru boala sa si vorbeste despre ganduri de sinucidere. Este ceea ce a ramas in istorie drept „Heiligenstadt Testament". Mai apoi tot el scrie „imi este imposibil sa parasesc aceasta lume inainte de a crea tot ceea ce simt ca este in mine". Avea 31 de ani.

Mircea Tataru