Allexandrra 8936 Raportează post Postat August 3, 2012 Pana de curand am considerat utila aceasta literatura pentru oamenii sanatosi psihic care se confrunta cu unele probleme si pentru cei cu usoare tulburari psihice. Credeam ca e scrisa in felul urmator: 1. se iau concluziile la care au ajuns psihologii dupa cercetari lungi si laborioase, care satisfac minimum de exigente stiintifice, si se formuleaza intr-un limbaj simplu, accesibil; 2. se folosesc cazuri individuale reprezentative pentru o anumita problema, cu conditia sa existe multe alte cazuri similare care prezinta aceleasi trasaturi. Acum ma confrunt cu doua mari intrebari: 1. cine scrie, de fapt, aceste carti? Nu cumva tocmai cei tentati de castiguri facile, care profita de pe urma muncii de zeci de ani a unora care scriu lucrari complet inaccesibile publicului larg, fiind foarte probabil in acest caz sa se arunce la concluzii si sa denatureze ideile originare? 2. chiar daca aceste carti sunt scrise de persoane cu autoritate stiintifica sau de unele a caror credibilitate nu poate fi pusa la indoiala, ne putem ajuta singuri folosindu-ne de ele? La urma urmei, e greu sa iti reperezi singur punctele slabe, sa stabilesti o identitate intre acestea si cele din carti si, mai ales, sa alegi solutia potrivita tie. Iarasi 1 si 2: 1. Voi cum priviti aceste chestiuni? 2. Puteti da exemple de carti de acest fel pe care le considerati utile? 5 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
soogee 2866 Raportează post Postat August 3, 2012 (editat) 1. Voi cum priviti aceste chestiuni? 2. Puteti da exemple de carti de acest fel pe care le considerati utile? Ce conteaza ca au dorit sa castige bani? Da, au dorit, si e ok, daca au scris din suflet si din experienta verificata. Banii calmeaza angoasa ontologica, ei asigura un confort, ei compenseaza anxietatea de viitor, ei fac chipul dizgratios sa fie placut vederii tuturor, fac ca barbatul nesigur sa fie vanat de femei care stiu ce vor, fac ca femeia sleampata sa para fermecatoare si sa prinda si ea un furnizor de servicii care sa ii asigure barlogul si puradeii. Dostoievski spunea in "Adolescentul" ca poti fi urat ca unu` tocmai scos din soba, prostanac ca opposumul, dar daca ai bani vei fi iubit de cele mai frumoase femei, adulat de cei mai sofisticati inteligenti. John Fowles spunea si el in "Aristos" ca banii reprezinta o a doua sansa pentru oricine: te-ai nascut urat sau tolomac, dar cu banii poti sa mai repari ceva, cat de cat. Viata e o loterie genetica nemiloasa la care poti primi o mana de carti infernala, dar banii reprezinta un loz castigator cu care compensezi asprimea Mamei Hazard. Acesti oameni care scriu carti de self help nu scriu dupa studii stiintifice, ci scriu din experienta lor vasta, si din experientele altora. Au antene cu care selecteaza doar ce e esential din povestile adevarate uimitoare ale lumii. Eu invat din cartile unui autodidact ca Jack London la fel de bine ca din cartile lui Salome. Ce conteaza, cata vreme e Viata, caleidoscopica si incantatoare, cea care pulseaza atat in carti de taraba cat si in carti academice? Fii sigura ca daca sunt carti scrise cu fundul nu cu inima, acestea sunt excluse din circuitul lecturii, printr-o binecuvantata selectie naturala. In general, ceea ce ajunge pe rafturile de top ale librariilor din SUA/Occident (mari consumatoare de self help) e de calitate, altfel nu s-ar vinde. Marketingul nu iarta. Iar ce se traduce la noi e spuma spumelor, doar ceea ce s-a vandut bine, deci nu a dezamagit publicul pretentios vestic. O carte ca si cea a Smiles, "Ajuta-te singur", este valoroasa pentru ca desi e veche a ajutat sute de mii de oameni sa se ridice din letargie, si sa isi repare viata, pofta de a trai, munci, bucura, iubi, crea. Pe o astfel de carte nu se depune praful in biblioteca. Oamenii si-o recomanda unul altuia. Cartile scrise doar pentru castig, fara suflet, le afli cu paginile netaiate in biblioteci. Asa se face diferenta intre o carte buna si una ne-buna. Si eu am avut reticente in citirea acestor carti, dar unele chiar mi-au schimbat viata, mai consistent decat nu stiu ce studiu din Atkinson. E bine sa te mai uiti si la cartile serioase de la Editura Trei (stiintifice), si la cartile de self help, ca sa vezi ce mai e in trend. Strica oare cartile de self help? Nu cred. Poate ca unele sunt incomplete, dar, daca provin din experienta si realitate, ceva ceva tot vor schimba. "La urma urmei, e greu sa iti reperezi singur punctele slabe, sa stabilesti o identitate intre acestea si cele din carti si, mai ales, sa alegi solutia potrivita tie." Nu e greu deloc. Trebuie doar sa fii sincer cu tine insuti, sa nu te minti singur (sa nu te flatezi, sa nu iti cocolosesti ego-ul), sa fii dispus spre schimbare, oricat te-ar costa, oricat te-ar obosi. Eu fac asta, si functioneaza. Carti de self help care m-au ajutat substantial, indeosebi in cumplita perioada a adolescentei mele zbuciumate: 1 Samuel Smiles - Ajuta-te singur! 2 Dale Carnegie - Lasă grijile, începe să trăieşti! 3 Norman Vincent Peale - Forta entuziasmului 4 Richard Carlson - Nu-ti face griji, fa bani! 5 John Gray - Cum sa obtii ceea ce vrei si sa vrei ceea ce ai 6 Timothy Miller - Bucura-te de ceea ce ai 7 Robin S. Sharma - Calugarul care si-a vandut Ferrari-ul Alexandra, citeste primele patru carti recomandate de mine, cele bolduite, in acest weekend si daca nu se schimba ceva in tine radical, daca nu o sa incepi sa vezi viata cu alti ochi, sa incepi sa dansezi si sa zburzi ca o copilita fara griji, sa vii pe forum sa imi spui "cutzu". Pasajul din "Adolescentul" de Dosto care vorbeste de bani e atat de delicios ca nu ma pot stapani sa nu il reproduc aici: "Tâlcul "ideii" mele, forţa ei stă tocmai în faptul că banii sunt singurul mijloc prin care şi o nulitate ajunge la loc de frunte. Poate că eu nu sunt chiar o nulitate, deşi ştiu, bunăoară, din oglindă, că înfăţişarea mă dezavantajează, deoarece am o figură foarte comună. Dacă aş fi însă bogat ca Rotschild, cine s-ar mai uita la înfăţişarea mea? Nu s-ar găsi oare mii de femei care la cel mai mic semn mi-ar pune la picioare toate farmecele lor? Mai mult, sunt convins că până la urmă mă vor socoti cu toată sinceritatea un bărbat chipeş. Poate că sunt şi inteligent. Dar chiar de-aş fi cu stea în frunte, tot s-ar găsi negreşit în societate altul mai grozav care să mă facă praf. Dacă aş fi însă un bogătaş ca Rotschild, ce-ar mai însemna pe lângă mine omul cel mai sclipitor din lume? Nici nu l-ar lăsa nimeni să deschidă gura în faţa mea! Poate că sunt şi spiritual. Dacă s-ar ivi însă în preajma mea Talleyrand sau Piron, aş trece cu totul neobservat, de-aş fi însă Rotschild, cine l-ar mai băga oare în seamă pe Piron sau chiar şi pe Talleyrand? Banii reprezintă desigur o putere absolută, despotică, dar în acelaşi timp şi suprema egalitate, căci au darul de a nivela orice inegalitate, şi în aceasta consta în primul rând forţa lor. Iată concluziile la care ajunsesem încă la Moscova. Oricine va vedea, fireşte, în acest raţionament numai cinism, porniri tiranice şi triumful nimicniciei asupra talentului. Recunosc că ideea e îndrăzneaţă (şi tocmai de aceea îmbătătoare). Nu-mi pasă ce s-ar putea crede! Vă închipuiţi oare că doream pe atunci puterea pentru a-i domina pe alţii, pentru a mă răzbuna? De bună seamă că asta ar fi urmărit un om banal. Mai mult, sunt convins că mii de oameni talentaţi şi inteligenţi, care se cred superiori, dacă s-ar trezi peste noapte cu milioanele lui Rotschid, n-ar rezista şi ar proceda în modul cel mai ordinar şi mai vulgar, asuprindu-i pe cei din jur mai rău ca oricine. Eu urmăream însă cu totul altceva. Eu nu mă tem de bani, căci nu m-aş lăsa dominat de ei, şi nici nu aş domina cu ajutorul lor pe alţii. Eu n-am nevoie de bani, mai bine zis de bani ca atare. Nici chiar de putere. Ceea ce-mi doresc, se poate obţine însă dacă eşti puternic, numai dacă eşti puternic; vreau să trăiesc izolat şi liniştit, având conştiinţa deplină a forţei mele! Iată cea mai completă definiţie a libertăţii, pe care lumea se străduieşte s-o formuleze de atâtă vreme! Libertatea! În sfârşit am aşternut pe hartie acest cuvânt măreţ... Da, conştiinţa intimă a forţei tale este un simţământ înălţător, minunat. Ce poate fi mai liniştitor decât convingerea că eşti puternic? Jupiter e stăpân pe tunete; totuşi e calm şi nu face uz de forţa lui decât foarte rar, atât de rar, încât un prost ar putea crede că doarme veşnic. Dacă însă în locul lui Jupiter s-ar găsi vreun scriitor sau vreo ţărancă toantă, atunci să te ţii, ar tuna zi şi noapte! Dacă aş ajunge foarte puternic, îmi spuneam eu, n-aş face niciodată uz de puterea mea, dimpotrivă, oriunde m-aş găsi, aş căuta să trec întotdeauna neobservat; dacă aş fi bogat ca Rotschild, aş umbla într-un palton ponosit şi cu umbrelă, nici nu m-aş sinchisi că lumea mă înghionteşte pe stradă, că trebuie să trec drumul în fugă, sărind peste băltoace, ca să nu mă calce vreo birjă. Conştiinţa că sunt Rotschild m-ar şi înveseli în asemenea clipe. Mi-ar fi destul să ştiu că aş putea avea cel mai bun bucătar din lume şi că aş putea mânca cele mai rare bunătăţi, ca să mă mulţumesc cu o bucată de pâine şi o felie de şuncă. Şi în ziua de azi gândesc la fel. Nu eu mă voi vârî în sufletul lumii bune, ci ea va da buzna peste mine; nu eu voi alerga după femei, ci ele se vor ţine scai de mine, oferindu-mi tot ce poate oferi o femeie. Cele vulgare vor fi atrase de bani, iar cele de soi, de curiozitatea pe care le-o va stârni firea mea atât de ciudată, închisă şi nepăsătoare la toate. Mă voi purta prietenos şi cu unele şi cu altele, poate că le voi da şi bani, dar nu voi primi nimic de la ele. Curiozitatea stârneşte pasiune, de aceea poate că şi eu voi inspira pasiuni. Nu vor obţine însă nimic, cel mult nişte daruri. Indiferenţa mea le va aţâţa şi mai mult curiozitate. Îmi e destul să ştiu că pot. Ciudat e că încă de la vârsta de şaptesprezece ani eram înaintat când îmi imaginam o asemenea scenă (de altfel, verosimilă). Nu înţeleg şi nici nu doresc să asupresc sau să chinuiesc vreodată pe cineva; sunt însă convins că dacă aş vrea să nenorocesc un om, pe vreun duşman, nimeni n-ar căuta să mă împiedice, dimpotrivă, toţi mi-ar sări, slugarnici, în ajutor. Convingerea aceasta mă satisface. Nici măcar nu m-aş răzbuna vreodată pe cineva. Mă miram întotdeauna cum de-a putut accepta James Rotschild titlul de baron! De ce a făcut-o, ce rost a avut, când în orice caz era mai presus de oricine? "Puţin îmi pasă că se va găsi un înfumurat de general să mă insulte la o staţie de poştă, în timp ce amândoi aşteptăm să ni se schimbe caii; de-ar şti cine sunt, ar da el singur fuga să-i înhame şi ar sări să mă ajute când m-aş urca în droşca mea sărăcăcioasă! Am citit undeva că în străinătate, într-un tren care mergea spre Viena, un conte sau un baron l-a ajutat în public pe un bancher să se încalţe şi că acela a fost destul de cinic ca să admită acest lucru. O, n-am să mă sinchisesc nici atunci când o fată îngrozitor de frumoasă (există şi o frumuseţe care te îngrozeşte), fiica unei aristocrate bogate şi simandicoase, întâlnindu-mă din întâmplare pe vapor sau în altă parte, mă va privi pieziş şi, strâmbând din nas cu dispreţ, se va mira cum de a îndrăznit să se aşeze la vedere, chiar lângă ea, un om de rând, şters şi prăpădit, veşnic cu o carte sau cu o gazetă în mână! De-ar şti însă cine este! Dar va afla, şi numaidecât va veni singură lângă mine, supusă, timidă şi prietenoasă, căutându-mi privirea, bucurându-se chiar şi numai de un zâmbet al meu..." Am redat dinadins aceste scene ticluite de mine încă din copilărie, pentru a-mi ilustra cât mai bine gândul; desigur aceste scene sunt neînsemnate, chiar triviale, numai realitatea care justifică totul le-ar da un tâlc. Mi se va spune că este absurd să trăieşti aşa: de ce să nu locuieşti într-un palat, să nu primeşti oaspeţi, să nu dai petreceri, să nu faci uz de influenţa ta în societate, să nu te căsătoreşti? Dacă trăieşti ca toată lumea, are vreun rost să mai fii Rothschild? Nu, căci ar dispărea tot farmecul "ideii", toată forţa ei morală. Încă din copilărie am învăţat pe de rost monologul Cavalerului avar; în ceea ce priveşte conţinutul, e tot ce-a scris Puşkin mai bun! Şi azi sunt încă de aceeaşi părere. — Bine, dar idealul dumitale e prea mărunt, mi se va spune cu dispreţ. Reduci totul la bani, la bogăţie! Dar interesele sociale, dar lupta eroică pentru binele omenirii pe seama cui le laşi? Cine ar putea să ştie cum mi-aşi folosi eu averea? În ce măsură ar fi imoral şi josnic faptul că aceste milioane s-ar scurge din mâinile a tot felul de cămătari, mâini lacome şi murdare, în mâinile unui ascet chibzuit şi dârz, care priveşte lumea cu o luciditate pătrunzătoare? În general, toate aceste visuri despre viitor, toate aceste prorociri nu sunt deocamdată decât un fel de roman pe care poate nici n-ar fi trebuit să-l aştern pe hârtie. Mai bine le păstram numai pentru mine. Mai ştiu că poate nimeni nu va citi aceste rânduri; dacă totuşi le-ar citi cineva, n-ar crede oare că nici n-aş fi poate în stare să suport milioanele lui Rotschild? Nu fiindcă m-ar copleşi, dimpotrivă. În visurile mele nu o dată m-am transpus în acel moment din viitor când conştiinţa mea va fi mai mult decât împăcată, iar puterea nu mă va mai mulţumi pe deplin. În clipa aceea — nu din plictiseală şi nici dintr-o pornire inexplicabilă, ci dintr-o năzuinţă nestăvilită spre un ţel mai înalt — îmi voi împărţi toată averea oamenilor; societatea n-are decât să dispună de bogăţia mea cum crede de cuviinţă, iar eu, eu voi reintra în rândul oamenilor fără căpătâi. Poate că voi deveni chiar un cerşetor ca acela care a murit pe vapor, cu singura deosebire că în zdrenţele mele nu se va găsi ascuns nimic. În această viaţă de pustnic m-ar susţine doar gândul că am avut cândva milioane şi că le-am azvârlit în noroi ca pe un lucru de prisos. Şi acum gândesc la fel. Da, "ideea" mea este o fortăreaţă în care mă pot ascunde de oameni, în orice clipă şi în orice împrejurare, chiar dacă ar fi să ajung ca cerşetorul care a murit pe vapor. Iată de ce "ideea" mea este un adevărat poem! Mai ţin să se ştie că mă las stăpânit în întregime de această idee monstruoasă numai şi numai pentru a-mi putea dovedi mie însumi că am destulă tărie pentru a renunţa la ea. Mi se va răspunde fără îndoială că am început să fac poezie şi că, dacă voi pune mâna pe milioane, nu le voi lăsa să-mi mai scape ca s-o apuc pe calea cerşetorului din Saratov. S-ar putea să fie aşa. Eu mi-am înfăţişat doar gândurile sub aspectul lor ideal. Totuşi vreau să adaug, şi de astă dată cu toată seriozitatea: dacă aş izbuti să adun o avere la fel de mare ca a lui Rotschild, atunci în adevăr s-ar putea ca în cele din urmă s-o azvârl în întregime societăţii. (De altfel, înainte de a atinge nivelul lui Rotschild, ar fi şi un lucru greu de realizat.) În nici un caz n-aş dărui jumătate din avere, fiindcă ar fi o soluţie meschină: aş deveni doar de două ori mai sărac, şi nimic mai mult: aş fi în stare să renunţ la tot, până la ultimul ban, fiindcă, în momentul când aş ajunge cerşetor, m-aş socoti de două ori mai bogat decât Rotschild. Dacă nu s-a înţeles ceea ce am spus, nu e vina mea; orice alte explicaţii ar fi de prisos."Astea-s scamatorii, poetizare a nulităţii şi a neputinţei! vor pretinde unii. Ar însemna să triumfe incapacitatea şi mediocritatea." Da, este adevărat, dar numai în parte. Recunosc că ar însemna să triumfe incapacitatea şi mediocritatea, dar în nici un caz neputinţa. Îmi plăcea grozav să-mi închipui o fiinţă cât se poate de incapabilă şi mediocră care să domine omenirea şi să-i spună cu un zâmbet dispreţuitor: "Voi, cei de talia lui Galilei şi Copernic, a lui Carol cel Mare şi a lui Napoleon, a lui Puşkin şi a lui Shakespeare, voi, generali şi demnitari, vedeţi că eu, o nulitate şi un bastard, sunt mai presus decât voi toţi, fiindcă voi înşivă aţi creat această situaţie şi o recunoaşteţi. Mărturisesc că mergeam atât de departe cu imaginaţia, încât dispreţuiam până şi cultura. Mi se părea că situaţia va fi cu atât mai frumoasă, cu cât omul care va domina lumea va fi mai necioplit şi mai incult. (Orice explicaţie e de prisos, dacă cititorul nu-i mărginit.)" Editat August 3, 2012 de Nemo! 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Allexandrra 8936 Raportează post Postat August 3, 2012 Acesti oameni care scriu carti de self help nu scriu dupa studii stiintifice, ci scriu din experienta lor vasta, si din experientele altora. Au antene cu care selecteaza doar ce e esential din povestile adevarate uimitoare ale lumii. Am citit de curand o carte din asta, Mind Power de James Borg. Nu continea nimic original. Poate fi considerata cu usurinta un plagiat. Singurul nume pe care il pomenea era cel al lui Albert Ellis, recunoscand ca se inspirase masiv din el si ca urmase si niste cursuri tinute de Ellis. Ar fi fost imposibil sa nu faca asa. Nici macar indemnurile nu erau originale. Antrenorii sportivilor sunt mult mai motivanti decat el. Mai bine ma duc la un meci de box si il urmaresc pe antrenor in timpul meciului - sunt sigura ca ar avea un efect mai puternic. Apropo de asta, mi-a povestit cineva cum la un meci de tenis intre 2 tipe, la scorul de 4-3, era clar ca cea care castigase 3 seturi va pierde, iar antrenorul i-a strigat `Nu vezi ca nu are cum sa te invinga`. Si-a revenit tipa si a castigat. Astfel de spectacole sunt mult mai motivante si nu cred ca trebuie sa se scrie carti cu pretentii despre ele. Pe o astfel de carte nu se depune praful in biblioteca. Oamenii si-o recomanda unul altuia. Cartile scrise doar pentru castig, fara suflet, le afli cu paginile netaiate in biblioteci. Asa se face diferenta intre o carte buna si una ne-buna. E un mare trend acum cu cartile de dragoste de calitate foarte proasta. Se vand ca painea calda. Nu sunt de calitate, deci nu cred ca vandabilitatea e un criteriu demn de a fi luat in seama. Strica oare cartile de self help? Nu cred. Poate ca unele sunt incomplete, dar, daca provin din experienta si realitate, ceva ceva tot vor schimba. Nu stiu inca daca strica. Inca reflectez. Faptul ca provin din experienta si din realitate e discutabil si, chiar daca ar fi astfel, modul in care e transpusa experienta in scris conteaza mai mult. Daca e transpusa prost, cartea nu valoreaza nimic. 1 Samuel Smiles - Ajuta-te singur! 2 Dale Carnegie - Lasă grijile, 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Allexandrra 8936 Raportează post Postat August 3, 2012 Mie mi-au fost de ajutor cartile lui Daniel Goleman. Nu stiu daca se incadreaza foarte bine la categoria self-help, dar eu le consider foarte utile. Multumesc. Se gaseste ceva pe scribd - tot de la tine stiu asta. Nu cred ca se incadreaza la self-help. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat August 3, 2012 (editat) Daca ai mintea deschisa si nu esti usor influentabil, orice carte iti poate fi utila, pentru ca poti invata din ea macar ce sa nu faci si cum sa nu fii. Mie mi-au fost de ajutor cartile lui Daniel Goleman. Nu stiu daca se incadreaza foarte bine la categoria self-help, dar eu le consider foarte utile. Editat August 3, 2012 de Fiero 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
soogee 2866 Raportează post Postat August 3, 2012 (editat) Desigur, e posibil sa existe si tampenii intre cartile de self help, ca in orice domeniu, de altfel. Referitor la bani, eram in Franta la Roche D Or la o retraite spirituelle, si pere Roger Robert a raspuns unor africani care au intrebat ce ii durea pe ei ca imigranti in Franta: cum poti impaca banul cu spiritualitatea? Roger a raspuns o compasiune pe care nu o pot uita: e firesc sa te ingrijorezi cand nu ai bani, pentru ca iti pui problema serviciilor medicale pentru tine si copiii tai, a transportului, adapostului, accesului la educatie, la confort. Uitati-va la orice om care nu e fericit, care are vreun dezechilibru, sau sufera, si vedeti daca nu cumva are o carenta in educatia financiara (pe care nu a primit-o deloc de la parinti, ori a primit-o deformat). Ce model financiar a avut in parintii sai? Au fost risipitori sau chibzuiti? Au fost darnici si generosi dar nu au prins cheag deloc? Sau au fost economi dar prea zgarciti, pierzand din vedere distractia cu banii stransi? Au investit in viitorul copiilor? Ori i-au lasat de izbeliste? Au invatat copiii sa tina un buget, o evidenta a cheltuielilor si veniturilor, sa isi asigure prin investitii un viitor sigur? Pentru ca, daca nu au ei facut asta, se trezeste acest copil fara educatie financiara ca devine un adult nesigur, expus angoaselor, temator de viitor, incapabil sa atraga si retina un partener de cursa lunga, vulnerabil, cu carente in relatiile cu propriii copii, cu complexe de inferioritate, tendinte spre depresie, paranoia (care e teama exacerbata), etc. Deci un subiect pentru terapie! Daca ar avea bani ar merge in concediu in Tunisia sau Maroc, in Zanzibar sau Thailanda, si s-ar relaxa la maxim. Si-ar permite sa isi scada nivelul de stres, si sa traiasca relaxat, ceea ce ofera automat o buna sanatate. Ar avea acces la cele mai bune servicii medicale, ceea ce i-ar prelungi viata (si nu una decrepita, ci una infloritoare). Relatiile sale cu partenerul si copiii ar fi destinse (asa cum am vazut in multe familii din Occident). Ar mai avea vreo problema? Si le-ar rezolva pe parcurs, echilibrat. Ar trai luminos si detensionat. Mai este si cazul in Romania dar si in alte tari, in care orice efort al omului de a construi un viitor sigur pentru el si familia sa e sabotat constient de vecini invidiosi (fie ca o fac pe fatza, fie ca o fac subtil, aproape de nedetectat). Citeam un articol in revista "Geo" despre invidia la africani, care e atat de mare incat isi dau cu magie neagra in cap unul altuia. Daca un african castiga ceva banisori in Europa de Vest, e amenintat cu moartea ca sa trimita acasa bani la toate rudele. Daca nu o face, i se explica detaliat cum vrajitorul local i-a facut dedicatii muzicale cu cocosi scalpati si artizanat cu papusele intepate. Efectul nocebo e atat de vajnic incat unii africani demolati de puterea subconstientului reprogramat de hackerii voodoo dau ortu popii rapid. Editat August 3, 2012 de Nemo! 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
