Typhon Titlul spune tot
#231
Scris 21 April 2012 - 10:32 PM
Frumoase ecuatii la semnatura. Sunt preferatele mele din fizica... dpdv estetic.
#232
Scris 01 May 2012 - 03:50 AM
Typhon , Abc , stupid_me
Elena Armenescu
Dictatura iubirii
De vrei sau de nu vrei
Văzutele şi nevăzutele toate
Încolţesc, răsar şi cresc
Sub blândeţea forţei
Sub duioşia înfricoşării
Îndurătoare-neîndurătoare
Linişte neliniştită
Veşnic în alergare
Sacra putere a iubirii
Sub care toate se desăvârşesc
Dar dumnezeiesc!
Uneori parcă sunt
tumultul
memoriei exilate
din muguri în flori
cu ochiul florii văd în fine
cum lumina
din adâncul florii vine
aerul ne caută şi
ne respiră
prin celeste-pământene grădini
vântul cosmic ne răsfiră
trecutele- viitoare iubiri
în jocul razei lui cu umbra
soarele ne dansează tandru
pe trupuri, pe gânduri
imperceptibil, perceptibil
amplu
contrariile se apropie, se depărtează
şi iarăşi seating
se sting
ca din nimic apoi se aprind
cum
nevăzutele şi văzutele toate
încolţesc, răsar şi cresc
sub sacra putere a iubirii
în care toate se desăvârşesc.
Viul
În puritate se alintă
Nemăsurat, măsurat
Patimă împătimită
Din începuturi plămădită.
Suntem ai Soarelui
Suntem fii ai Pământului
Unde o clipă
Opoziţiile se suspendă
Şi iarăşi se infiripă
Pentru că
Toate nevăzutele şi văzutele
Simt în adâncul lor
Cum încolţesc, răsar şi cresc
Sub sacra putere a iubirii
În care toate se desăvârşesc
Minunat dar dumnezeiesc.
Timpul nu ne-ar atinge
Binecuvântată fii iubire!
m-aş întoarce şi m-aş alătura
celor ce construiesc noul model
omenesc, neomenesc
cu tine, cu el.
Dictatura iubirii este posibilă
Oricând, oriunde
În lumea vizibilă, invizibilă...
Comunicarea
Tăcerea din miezul hohotului
Lumina
Triunghiul înţelepciunii
Izvoditorul razelor genunii
În care râde, râde nestăvilit
Ochiul
Pulsatoriu, aleatoriu
Tăinuit.
Destăinuit
Râde Cel ce Vede
Şi cunoaşte neîncetat
Cum se naşte puritatea din păcat
Cum grandioasele splendori
Micul mare şi marele mic
Nemanifestatul manifestat
Căutarea parcă îşi găsesc aflarea
Şi cum
Deodată ţâşnesc, se aruncă în mişcare
Mi întâi vgând şi vis
Adorareapoi rug aprins de neaflare.
Nevăzutele şi văzutele toate
Încolţesc, răsar, cresc şi dispar
În văile abisale
Pe crestele mitocondriale
Sub blândeţea forţei
Sub duioşia îndurării
Sub care toate se desăvârşesc, în
Sacra putere a Iubirii
Aseneth
Elena Armenescu
Râvnind mereu cerul
Cobor panta sacră a cerboaicei,
Spre rostogolirea râului
Părăsind piscul însingurat
Lăsându-l pradă trăznetului
Fulgerului
Cobor cu gândul întoarcerii
Jinduind, venind mereu după cer
Şi crucea păsării vii
Ce-mi puse pecetea zborului
La mari înălţimi.
Pe cărarea cerboaicei, în străluciea spectrală a văzduhului
Vreau să mă întorc
Depărtându-mi braţele
Cruce devenind, îmbrăţişare,
Pregătită de înălţare, de zbor...
Braţele, mâinile, aripile
Râvnind mereucerul.
Urc
În o
culta chemare
LikeThisPoppy
Scrisoare
Vezi, cum trece vremea,
Şi tu, tot departe,
M-am gândit acuma
Să-ţi trimit o carte.
A-nflorit muşcata
Din grădina noastră
Şi-i atât de roşu
Macul din fereastră... O.Goga
Elena Armenescu
Dictatura iubirii
De vrei sau de nu vrei
Văzutele şi nevăzutele toate
Încolţesc, răsar şi cresc
Sub blândeţea forţei
Sub duioşia înfricoşării
Îndurătoare-neîndurătoare
Linişte neliniştită
Veşnic în alergare
Sacra putere a iubirii
Sub care toate se desăvârşesc
Dar dumnezeiesc!
Uneori parcă sunt
tumultul
memoriei exilate
din muguri în flori
cu ochiul florii văd în fine
cum lumina
din adâncul florii vine
aerul ne caută şi
ne respiră
prin celeste-pământene grădini
vântul cosmic ne răsfiră
trecutele- viitoare iubiri
în jocul razei lui cu umbra
soarele ne dansează tandru
pe trupuri, pe gânduri
imperceptibil, perceptibil
amplu
contrariile se apropie, se depărtează
şi iarăşi seating
se sting
ca din nimic apoi se aprind
cum
nevăzutele şi văzutele toate
încolţesc, răsar şi cresc
sub sacra putere a iubirii
în care toate se desăvârşesc.
Viul
În puritate se alintă
Nemăsurat, măsurat
Patimă împătimită
Din începuturi plămădită.
Suntem ai Soarelui
Suntem fii ai Pământului
Unde o clipă
Opoziţiile se suspendă
Şi iarăşi se infiripă
Pentru că
Toate nevăzutele şi văzutele
Simt în adâncul lor
Cum încolţesc, răsar şi cresc
Sub sacra putere a iubirii
În care toate se desăvârşesc
Minunat dar dumnezeiesc.
Timpul nu ne-ar atinge
Binecuvântată fii iubire!
m-aş întoarce şi m-aş alătura
celor ce construiesc noul model
omenesc, neomenesc
cu tine, cu el.
Dictatura iubirii este posibilă
Oricând, oriunde
În lumea vizibilă, invizibilă...
Comunicarea
Tăcerea din miezul hohotului
Lumina
Triunghiul înţelepciunii
Izvoditorul razelor genunii
În care râde, râde nestăvilit
Ochiul
Pulsatoriu, aleatoriu
Tăinuit.
Destăinuit
Râde Cel ce Vede
Şi cunoaşte neîncetat
Cum se naşte puritatea din păcat
Cum grandioasele splendori
Micul mare şi marele mic
Nemanifestatul manifestat
Căutarea parcă îşi găsesc aflarea
Şi cum
Deodată ţâşnesc, se aruncă în mişcare
Mi întâi vgând şi vis
Adorareapoi rug aprins de neaflare.
Nevăzutele şi văzutele toate
Încolţesc, răsar, cresc şi dispar
În văile abisale
Pe crestele mitocondriale
Sub blândeţea forţei
Sub duioşia îndurării
Sub care toate se desăvârşesc, în
Sacra putere a Iubirii
Aseneth
Elena Armenescu
Râvnind mereu cerul
Cobor panta sacră a cerboaicei,
Spre rostogolirea râului
Părăsind piscul însingurat
Lăsându-l pradă trăznetului
Fulgerului
Cobor cu gândul întoarcerii
Jinduind, venind mereu după cer
Şi crucea păsării vii
Ce-mi puse pecetea zborului
La mari înălţimi.
Pe cărarea cerboaicei, în străluciea spectrală a văzduhului
Vreau să mă întorc
Depărtându-mi braţele
Cruce devenind, îmbrăţişare,
Pregătită de înălţare, de zbor...
Braţele, mâinile, aripile
Râvnind mereucerul.
Urc
În o
culta chemare
LikeThisPoppy
Scrisoare
Vezi, cum trece vremea,
Şi tu, tot departe,
M-am gândit acuma
Să-ţi trimit o carte.
A-nflorit muşcata
Din grădina noastră
Şi-i atât de roşu
Macul din fereastră... O.Goga
Aceasta postare a fost editata de Morgana.: 01 May 2012 - 03:51 AM
#234
Scris 20 May 2012 - 07:02 PM
Ea., la 01 May 2012 - 03:50 AM, a spus:
LikeThisPoppy
Scrisoare
Scrisoare
Scrisoare
Îti scriu, sa stii ca toate-s asa ca la plecare,
Ca n-an clintit un lucru de doua saptamîni, —
Pe masa o manusa, zvîrlita la-ntîmplare,
Pastreaza înca forma frumoasei tale mîni.
Si iata evantaiul si mica ta oglinda,
— Oglinda, cea mai buna prieten-a femeiei,
Ea cere poate-atîtea secrete sa surprinda
Cînd usile-s supt paza neîndurat-a cheiei. —
Si-afara de aceste, e-un miros blînd de floare
Ce rataceste, înca… sunt cei doi trandafiri,
Care-au murit pe-ncetul în apa din pahare,
Marindu-mi întristarea cu doua amintiri.
Asa e-n casa noastra, iar cel ce ti-le scrie
E-asa hursuz si jalnic, încît ma-ntreb de-s eu,
Sau am murit s-acuma traiesc iar, cine stie,
Si nu-s decît un paznic batrîn într-un muzeu…
Dimitrie Anghel.
Aceasta postare a fost editata de LikeThisPoppy: 20 May 2012 - 07:02 PM
#238
Scris 20 May 2012 - 07:40 PM
Prima imi place. A doua nu prea e pe gustul meu, dar merci oricum.
Impartaseste acest subiect:
Subiecte similare
| Topic | Deschis de | Replici | Vizualizari | |
|---|---|---|---|---|
|
Nu faceti ca mine. |
One women | 1.504 | 62.172 |
|
vorbiti si voi cu mine |
Lady Kapa | 191 | 17.151 |
|
Ma intreb daca ma veti intreba
si mai ales ce |
Sei Shonagon | 116 | 18.035 |
|
|
Victor Apostu | 18 | 4.818 |
|
Cristinick | Cristinick | 25 | 2.935 |
Contact
Facebook
Twitter
RSS















