[Ea.]

@ Yasmi multumirea de sine nu ajunge mereu pentru ca pot trai in narcisism si sa ma mint singura

[Icbiuliana]

YasmiSL, la 31 January 2012 - 01:12 PM, a spus:

Nu stiu cit e de valoros, dar cred ca suntem destui care am avut parinti de felul asta.
Probabil a foat moda generatiei.

Ceea ce stiu sigur, este ca m-a deranjat asa rau, incit am ales sa invat din asta ,"asa nu".
Rezultatul e ca ma vad prea intelegatoare/toleranta , probabil pt ca am simtim nevoia sa fiu inteleasa.
Si caut sa ma explic prea mult, uneori insist mai mult decit e cazul, tocmai pt ca sa fiu sigura ca s-a inteles.

Cu critica, da, sunt pretentioasa cu mine si pt ca eu pot, sunt destul de pretentioasa cu cei apropiati.
Cam critic, cam bag de vina , desi mai blind decit mi s-a facut mie, si inca ceva care resimt...nu stiu sa laud si nu stiu sa primesc complimente/laude. Minimalizez asta, pt ca nu e confortabil pt mine.

"Daca nu suntem aroganti, suntem prea sensibili.Si daca nu suntem prea sensibili , suntem prea ironici, sau prea critici."Putem fi fi prea urati pentru unii sau prea frumosi pentru altii.Intodeauna exista un 'prea', un 'poate', 'n-ar fi tebuit sa/ar fi trebuit sa..','daca as fi fost mai asa...' etc.

Aroganti, nesiguri, imperfecti, critici, timizi sau ironici cred ca suntem perfecti asa cum suntem!

[YasmiSL]

Ea., la 31 January 2012 - 11:26 PM, a spus:

@ Yasmi multumirea de sine nu ajunge mereu pentru ca pot trai in narcisism si sa ma mint singura

toti avem nevoie si de apreciere, dar asa per ansamblu, nu punctat neaparat pe fiecare lucru ce-l faci.
adica eu cred ca si noi ne putem autoaprecia si nu e nevoie de o permanenta validare din partea celorlalti.

Icbiuliana, la 31 January 2012 - 11:26 PM, a spus:

Aroganti, nesiguri, imperfecti, critici, timizi sau ironici cred ca suntem perfecti asa cum suntem!

mie nu-mi plac autosuficientii.
nici nu ma dau in vint dupa expresia "cine ma iubeste , ma iubeste si-asa".
in general nu ma dau in vint dupa oameni carora le e lene sa evolueze si gasesc scuze filozofice pt asta.

[S.R.]

Nu putem toti fi prieteni.

[Dzidzean]

Cuvintele voastre e foarte grele... asa, ca observatiune.
Folositi niste termeni cu atata usurinta, incat v-as considera niste persoane lipsite de inhibitii.

[YasmiSL]

adica nu caut in cornitze.
da.

[Andrei Stinga]

Când mă gândesc la întrebarea „Mă simt important în lumea asta mare?” nu pot să nu realizez faptul că trei alte întrebări îmi solicită neîntârziat atenția.
1. Există posibilitatea ca eu să nu fiu important în „lumea asta mare”?
2. Care este diferența între a te simți important și a fi important?
3. Ce este această lume în care omul simte nevoia de a fi important?

Dincolo, însă, de aceste trei întrebări... este sămânța care a dat naștere întrebării inițiale. Ea spune mai multe despre omul care pune întrebarea decât chiar toate răspunsurile la un loc... dar asta o știe doar cel care pune primul întrebarea.

În loc de un răspuns am oferit încă și mai multe întrebări... Iertare, vă rog!

Mulțumesc!