'Ai grija mama, sa nu vorbesti prea mult, ca astea-s treburi de oameni mari.Nu sta tu in gura noastra sa vezi ce vorbim.'
'Nu mai arata cu degetul, ca rade lumea de tine.'
Si cu multe alte replici usturatoare isi educa cei mai multi parinti copiii, care sunt cele mai mari comori ale lor.
Un bun "prieten" de-al meu( care acum nu mai e:)) ), imi descria cuvintele mamei ce l-au insotit in copilarie, cuvinte care nu se deosebeau prea mult de cele de mai sus.Nu isi aminteste decat critica, rautate, raceala din partea parintilor.Iar acum statea in fata mea si ma critica din secunda in secunda.Nimic din ceea ce spuneam si faceam, nu era corect.Eram total gresita in ochii lui.'Critica e constructiva.Asa trebuie sa evoluam, prin critica.'
Ce spuneti dragii mei?Sunteti de acord cu el?As vrea sa-mi spuneti cum a fost copilaria voastra, inainte de a comenta atitudinea lui.Cum s-au purtat parintii vostri cu voi?V-au facut sa va simtiti importanti sau inferiori celorlalti ,ca in exemplul baiatului de mai sus?
Rog sa isi dea cu parerea cei care intr-adevar considera ca au ceva de spus.Cei care au de transmis ceva valoros.
Contact
Facebook
Twitter
RSS















