De la inceput vreau sa mentionez ca nu are legatura cu cineva de pe forum ceea ce voi scrie.
In urma cu ceva timp, va spuneam intr-un topic ca inceputurile relatiei cu prietena mea n-au fost tocmai bazate pe sinceritate.Nu-i o certitudine dar, intrucat nu-mi poate infirma...o iau ca atare.
Mai simplu spus, eu cred ca ea continuat sa joace la doua capete, o perioada...asa... ca masura de siguranta.
In momentul in care am aflat, m-am considerat iarasi eliberat de obligatii.
Ceea ce vreau sa aflu eu e parerea voastra, referitoare la cum ar trebui sa ma comport cu ea.
Pana acum am adopat pozitia orgoliosului, am evitat-o, am legat prietenii pe chat-uri, cu alte femei,am fost distant... dar timpul trece si rabdarea ei o avea si ea limite...
Problema mea e ca nu pot sa ma duc sa-i spun nici sa plece...dar nici sa ramana.
Pursisimplu ma doboara orgoliul (ala asociat cu prostia).
Si mai e ceva important: m-am atasat foarte tare de fetita ei.Suntem prieteni si petrec mult timp cu ea.Mai mult chiar decat prietena mea, ea avand servici...eu,acum nu.Dar parca si sa inaintez intr-un compromis...
Deci ce ma framanta am intarit (bold-at) si in sensul acesta as dori sa orientam discutiile.
Multumesc
Aceasta postare a fost editata de InPing: 26 January 2012 - 07:41 PM
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis

















