[Angie]

Nici nu stiu exact ce vreau sa spun.... am sa incerc totusi. De fapt, nu prea exista cuvinte care ar putea exprima durerea pe care o simt.
In urma cu 3 sapt. mi-a murit sotul intr-un accident. Am fost impreuna 10 ani, iar de 2 ani am fost casatoriti. Am fost ca 2 jumatati ce formau un intreg. Am avut planuri, vise, am vrut sa intemeiem o familie. El s-a dus, eu am ramas... o jumatate de om.
Nu mai exista viitor, doar trecut, si totusi eu mai traiesc... asta ma doare cel mai mult. Viata merge inainte, dar ce rost mai are?
De ce?

[LikeThisPoppy]

N-ai ce sa-i faci durerii. Traieste pur si simplu si timpul iti va oferi alinare.
Accepta!

[Angie]

LikeThisPoppy, la 18 December 2011 - 10:41 PM, a spus:

N-ai ce sa-i faci durerii. Traieste pur si simplu si timpul iti va oferi alinare.
Accepta!

Incerc sa traiesc pentru altii, care au nevoie de mine.

[LikeThisPoppy]

Angie, la 18 December 2011 - 10:43 PM, a spus:

Incerc sa traiesc pentru altii, care au nevoie de mine.

E o idee foarte buna. Uita un pic de tine pana-ti reintri in mana si te obisnuiesti cu noua viata.

[Fiero]

Angie, la 18 December 2011 - 10:43 PM, a spus:

Incerc sa traiesc pentru altii, care au nevoie de mine.

Cu timpul durerea se estompeaza si ai sa reusesti sa traiesti si pt. tine.

[Nemo!]

Angie, iti recomand filmul "P.S. I love you".
Fa ce spune filmul.

[Naeema]

Condoleante sincere Angie. Asa e, acum ti se pare ca nimic nu mai are sens, dar ai incredere ca cu timpul vei invata sa traiesti mai usor cu durerea si cu dorul. Nu va dispare complet niciodata si asta e normal, dar va fi oarecum alinata de trecerea timpului. Usor de vorbit, greu sa fie cineva in papucii tai. Eu cel putin nici nu-mi pot imagina prin ce treci. Cauta si te inconjoara cu persoane dragi din familie sau prieteni la care tii si care tin la tine si dupa cum ai spus si tu, concentreaza-ti energia si gandurile asupra altor persoane care au nevoie de tine. E o portita mica de scapare temporara zilnica si zi cu zi se aduna, ceas cu ceas si trece timpul.

Mult m-a intristat sa citesc ce ti s-a intamplat, cu toate ca nici nu te cunosc.

E o femeie aici, o userita pe nick name Dida James, care nu prea mai posteaza public dar inca mai intra pe forum si care a trecut (acum vreo 2 ani mi se pare), prin ceea ce treci tu. Contacteaz-o pe PM si poate te va ajuta cu ceva sprijin moral si sfaturi folositoare din experienta ei...cum i-a fost, ce a facut sa-si amelioreze suferinta, cum i-au trecut zilele, samd...

Aceasta postare a fost editata de Naeema: 18 December 2011 - 11:14 PM

[Angie]

Mi-e frica de uitare, nu vreau sa uit. Vreau sa il simt mereu aproape. Eram obisnuita sa fie plecat de acasa mai multe zile in deplasare. Vorbeam la telefon, era ok, stiam ca vine acasa... dar acum nu mai vine. Cateodata ma simt ca si cand nu ar fi acasa pur si simplu. Apoi ma loveste realitatea... a murit, nu il mai vad niciodata. Mereu mi-a fost frica atunci cand pleca... ma gandeam ca poate e ultima data. Am vorbit cu el la telefon la 5.17 dimineata, cu o ora inainte de accident. A pornit din Bucuresti seara, l-am sunat dimineata cand m-am trezit,sa fiu sigura ca e ok...eram ingrijorata, ca intotdeauna, dar incercam sa alung sentimentul acela. Si felul in care a murit.... groaznic... sa scapi dintr-un accident si sa fii calcat de un camion pe marginea drumului... cum? de ce? de ce?

[Fiero]

Angie, la 18 December 2011 - 11:16 PM, a spus:

Mi-e frica de uitare, nu vreau sa uit. Vreau sa il simt mereu aproape. Eram obisnuita sa fie plecat de acasa mai multe zile in deplasare. Vorbeam la telefon, era ok, stiam ca vine acasa... dar acum nu mai vine. Cateodata ma simt ca si cand nu ar fi acasa pur si simplu. Apoi ma loveste realitatea... a murit, nu il mai vad niciodata. Mereu mi-a fost frica atunci cand pleca... ma gandeam ca poate e ultima data. Am vorbit cu el la telefon la 5.17 dimineata, cu o ora inainte de accident. A pornit din Bucuresti seara, l-am sunat dimineata cand m-am trezit,sa fiu sigura ca e ok...eram ingrijorata, ca intotdeauna, dar incercam sa alung sentimentul acela. Si felul in care a murit.... groaznic... sa scapi dintr-un accident si sa fii calcat de un camion pe marginea drumului... cum? de ce? de ce?

Hazardul. N-ai sa gasesti un raspuns logic la intrebare, nu te mai framanta. Pastreaza-ti resursele pt. a merge inainte, la inceput mai greu, apoi, pe masura ce timpul trece, cu mai multa putere.

[Equilibrium Girl]

Imi imaginez ca e foarte dureros prin ce treci tu, cel mai daunator lucru este sa te inchizi in tine, e bine ca te-ai gandit sa incerci sa-ti revii pentru persoanele din jur.....incearca sa-ti descarci sufletul cat mai mult persoanelor apropiate, noua...intr-o zi o sa vezi ca viata iti va surade din nou.

Angie, la 18 December 2011 - 11:16 PM, a spus:

Si felul in care a murit.... groaznic... sa scapi dintr-un accident si sa fii calcat de un camion pe marginea drumului... cum? de ce? de ce?

Incearca sa nu te mai gandesti la felul in care a murit, iti faci mult rau asa....pastreaza amintirile frumoase in suflet.