[Diela]

Pornind de la un paragraf dintr-un roman, în familia Dieliţilor a avut loc o întreagă dezbatere cu pro şi contra la ce vârstă te afectează mai profund o dezamăgire din partea unui om.

Să spunem că e o dezamăgire în dragoste din partea iubitului/iubitei care te părăseşte sau înşeală când erai mai sigur că sunteţi suflete pereche sau constaţi că te-ai înşelat crezând că ai dat de persoana potrivită ţie şi că dragostea te-a făcut să nu vezi reala faţă a lui/ei..
Sau afli că persoana pe care o considerai cel mai bun prieten te vorbeşte pe la spate.
Sau descoperi că cineva pe care l-ai considerat un mentor şi un model în viaţă e departe de modul în care l-ai perceput ca moralitate şi caracter.

Sigur că dezamăgirile din dragoste dor de regulă mai tare decât altele, dar în acest topic le luăm la grămadă pt că întrebarea este când simţi că te dărâmă cel mai tare o dezamăgire - când eşti în decada 16-25 de ani şi acorzi mai mult credit celor din jur, iar dezamăgirea îţi striveşte corola de minuni a lumii sau când ai trecut de 40-45 de ani şi crezi că deja ai acumulat suficientă experienţă încât să poţi citi oamenii şi să-ţi alegi bine partenerul/prietenul/mentorul şi de fapt constaţi că experienţa nu ţi-a folosit la nimic şi ai luat iar ţeapă?

Oamenii sunt diferiţi şi de aceea nu cred că există un răspuns universal valabil corect sau incorect, dar, dacă tot discutăm dicuţii, cum consideraţi?

[VEMANS]

Dupa parerea mea la tinerete dezamagirile sunt mai mari pentru ca si asteptarile sunt "pe masura" dar trec mai repede.
La varste mai inaintate avand asteptari de mai mica anvergura riscul de a fi dezamagit este mai mic dar in caz ca se produc "rana" se vindeca mai greu.
Binenteles ca sunt si exceptii care intaresc regula.

Aceasta postare a fost editata de VEMANS: 16 December 2011 - 12:00 PM

[The Unknown]

Diela, la 16 December 2011 - 11:46 AM, a spus:

la ce vârstă te afectează mai profund o dezamăgire din partea unui om.

Depinde ce a reprezentat acel om pentru persoana dezamagita!!! varsta ramane constant!

[lynxul_negru]

Vad ca ai exclus din discutie perioada de varste 25 - 40. Ai vreo informatie ca intervalul ala este disappointment-free?

Pe mine exact in intervalul ala m-a durut cel mai tare cand am pierdut un prieten care in facultate imi fusese foarte apropiat. Invatasem si copiasem impreuna, fusesem la gagici impreuna, bausem la petreceri, ne batusem cu chelnerii intr-un restaurant ... Apoi, cand m-am mutat din Bucuresti, in cativa ani relatia s-a dizolvat. Eu il mai sunam, mai vorbeam la telefon, cand mai treceam pe la Bucuresti mai ieseam sa bem ceva sau il vizitam, am mai facut un revelion impreuna, apoi prietenia s-a racit. Il mai sunam de ziua lui sau a sotiei lui, pana cand intr-un an l-am sunat de onomastica, i-am zis ca l-am sunat sa-i spun la multi ani de ziua numelui si mi-a zis "ti se par importante chestiile astea"? Mi-am dat seama ca nu mai eram prietenii de alta data.

M-a durut foarte tare fiindca am senzatia ca prietenii cei mai buni ii capeti in intervalul ala - pana la 25 - 30 de ani. Mai tarziu, fara sa vreau, am fost mult mai prudent in a cataloga relatiile, mi s-a parut ca mi-am facut mai mult amici, decat prieteni.

[Diela]

lynxul_negru, la 16 December 2011 - 12:12 PM, a spus:

Vad ca ai exclus din discutie perioada de varste 25 - 40. Ai vreo informatie ca intervalul ala este disappointment-free?

nuuu, vroiam doar să pun în antiteză vârsta inocenţei şi încrederii vs. vârsta experienţei, deşi anii daţi sunt relativi

măcar din politeţe prietenul tău ar fi trebuit să-ţi mulţumească, chiar dacă distanţa şi mediile diferite în care aţi ajuns l-au făcut să se depărteze

[Strut]

cu cat inaintezi in varsta cu atat ai pielea mai tabacita

[lynxul_negru]

Diela, la 16 December 2011 - 12:35 PM, a spus:

măcar din politeţe prietenul tău ar fi trebuit să-ţi mulţumească, chiar dacă distanţa şi mediile diferite în care aţi ajuns l-au făcut să se depărteze

pai mi-a multumit, dar din reactia aia am inteles ca el nu se chinuia sa-si aminteasca datele de nastere, ca lucrurile care mentineau contactul n-aveau importanta, si in general mi-am amintit ca nu mai suna deloc sa mai spune un salut sau sa te f*t

Strut, la 16 December 2011 - 01:15 PM, a spus:

cu cat inaintezi in varsta cu atat ai pielea mai tabacita

bine-ar fi, dar nu exista tabaceala perfecta

[Naeema]

Privind in retrospect, dezamagirile pe care le-am avut in perioada adolescentei (amicitie, famile) mi se par triviale, iar cele traite acum la varsta asta mi se par mai dureroase, mai greu de depasit. Dar asta e o chestie perceputa la momentul actual. Sunt sigura ca in adolescenta si in perioada de 20+ de ani, orice dezamagire pe care am avut-o mi s-a parut colosala la vremea aceea.

Logic ar fi ca atunci cand inaintam in varsta si acumulam experienta de viata, sa trecem mai usor peste dezamagiri pentru ca se presupune ca am vazut si trait multe "la viata noastra" si nu mai suntem asa idealisti si naivi ca in tinerete. Dar logica asta nu functioneaza intotdeauna pentru ca omul si sentimentele sale nu este un sablon predeterminat sau o ecuatie matematica. Cateodata suntem daramati rau de vreo dezamagire, in ciuda faptului ca suntem mai trecuti prin viata.

Ceea ce cred eu insa este ca in tinerete avem capacitatea sa trecem mai repede peste dezamagiri si tristete, chiar daca nu ni se pare asa si nu ne dam seama. De ce nu stiu. Poate pentru ca avem multe idealuri, planuri, visuri, sarim de la unul la altul, vrem sa le facem pe toate, ne simtim invincibili si stapanii lumii, suntem in graba de a trai, de a experimenta, privim viata altfel, fericirea si supararea le simtim intens dar parca rapid si tranzitiile de la una la alta sunt multe si scurte. La maturitate se pierde ceva din inocenta aceea de gandire si mod de a privi viata si avem tendinta sa zabovim mai mult si mai adanc in sentimentele negative care ne incearca. Odata cu avansul anilor intra in joc si nostalgiile, amintirile care furnizeaza baze de comparatii a situatiilor prezente cu cele trecute, iar mai deplina cunoastere de sine lucreaza cateodata in devafoarea nostra. Suntem mai predispusi inflexibilitatii sentimentale. Parca devenim mai habotnici dpdv emotional. Poate ma insel, nu stiu, dar eu asa simt.

Despre diferenta intre dezamagire in dragoste si dezamagire in prietenie nu pot sa ma pronunt. Dezamagiri in prietenii am avut cu carul, in dragoste inca nu si sper din tot sufletul sa nu am.

Aceasta postare a fost editata de Naeema: 16 December 2011 - 07:17 PM

[Darianna]

Eu nu cred ca are legatura cu varsta, ci cu asteptarile pe care le ai.

[Fiero]

Darianna, la 16 December 2011 - 09:10 PM, a spus:

Eu nu cred ca are legatura cu varsta, ci cu asteptarile pe care le ai.

Pacat ca nu poti fi punctata, mare dreptate ai. Indiferent de varsta, toti oamenii au asteptari, bazate de cele mai multe ori pe temeiuri false, iar cand se izbesc de realitate e dureros, intr-adevar.