Marinel, la 16 December 2011 - 10:47 AM, a spus:
Un alt motiv al slabelor rezultate la testele PISA, este acela că aceste teste vizează modul în care elevii pot să aplice în mod concret cunoştinţele, iar învăţământul românesc este deficitar la acest capitol.
În urmă cu 12 ani s-a încercat o transformare în sens pozitiv prin introducerea sistemului de competenţe. Din ficare judeţ, pentru fiecare disciplină, au fost desemnaţi formatori, iar stagiul de pregătire, de două zile s-a desfăşurat la Braşov. Ni s-au spus atunci multe lucruri care ar fi putut duce la o creştere a performanţelor. De exemplu, s-a spus că doar formarea competenţelor este esenţială, nu cantitatea de cunoştinţe predată. S-a spus chiar că nu vor mai fi obligatorii conţinuturile, iar profesorul ar avea libertatea de a alege conţinuturile potrivite, şi cantitatea de materia predată, cu condiţia formării unor competenţe clare, măsurabile. În realitate, lucrurile nu au stat deloc aşa. Mai întâi, am observat că aproape niciun profesor nu a înţeles modul de formare al competenţelor, apoi faptul că nici măcar inspectorii nu prea ştiu nimic despre asta, şi în sfârşit, că subiectele de la examenele şi concursurile româneşti vizează în cea mai mare parte, tot cantitatea de informaţii ce poate fi reprodusă de elev. Astfel, de fapt, învăţământul a rămas la stadiul din 1999. S-a schimbat doar rubricatura planificărilor...

Nu trebuie să uităm, fireşte, că pentru formarea în bune condiţii a competenţelor, ar trebui îmbunătăţită baza materială, dar şi întreaga paradigmă a predării. Eu am formulat, în propunerile trimise ministerului următoarea paradigmă: clasele I-IV - învăţare prin joc; V-VIII - învăţare prin experienţe, IX-XII - prin aplicaţii practice. De aici să se plece la selectarea conţinuturilor propuse (nu obligatorii).
În ceea ce priveşte "inserţia pe piaţa muncii", aici sunt mai multe probleme. Sigur, părinţii ar dori ca urmaşii lor să obţină o slujbă cât mai bună. Sunt însă, şi aici, mai multe probleme.
Mai întâi, foarte puţini dintre absolvenţii de liceu se angajează în profilul în care s-au pregătit. Din aceştia şi mai puţini fac operaţiile învăţate în orele de practică. Lumea avansează foarte repede, apar noi tehnologii, noi instalaţii. Nu există posibilitatea ca liceele să cumpere în fiecare an cele mai noi maşini pentru ca elevii să înveţe să le manevreze. Ar fi şi bani aruncaţi, de fapt, în vânt. Desigur că patronii ar dori să beneficieze de muncitori foarte bine pregătiţi, fără să scoată vreun ban din buzunar pentru sponsorizări. Dar cele mai multe firme recurg, oricum, la pregătire specifică după angajare. Şi atunci, de fapt, liceul nu trebuie să ofere o pregătire de specialitate, ci mai degrabă trebuie să-l facă pe absolvent să se poată adapta uşor, să "înveţe cum să înveţe". De fapt, conferinţele UE pe probleme de educaţie (ex. Lisabona) s-au referit tocmai la acest aspect.
Dar interesul politicienilor ca şi al majorităţii firmelor este altul - acela de a beneficia de roboţi vii, ieftini, care să-şi facă treaba şi să tacă din gură. Puţini şefi din România chiar doresc ca subalterni persoane mai inteligente decât ei. Iar politicienii visează mase amorfe, uşor de controlat, oameni care să muncească cât mai mult, apoi să stea în fotolii şi să asculte tâmp manele sau să privească în gol la sitcomuri cu râsete înregistrate pe bandă.
Nu acesta este interesul general al societăţii. Şcoala trebuie să pregătească absolventul şi pentru celelalte 16 ore din zi, şi pentru zilele libere, să-l pregătească pentru o implicare mai activă în probleme comunităţii, pentru luarea deciziilor.
Acestea sunt doar câteva exemple din mocirla în care se găseşte învăţământul nostru în prezent.