[Lovedealer]

Buna.Probabil ca mai exista si alte topicuri cam cu acelasi subiect dar deja mi-am pus amprenta pe acesta.Cine nu se simte singur?As minti daca as spune ca nu.Dar uitema aici scriind despre o problema pe care o am;nici nu stiu de unde a apartu si cum a aparut.Dar cred ca stiu nu habar nu am cum naiba sa scap de ea.Ma simt singura si incapabila sa mai fac ceva.Odata,acum nu multa vreme,am venit acasa si am inceput sa planga ca nebuna in pat,gandindu-ma ca nimanui nu ii pasa si ca toti ma ignora.Nu intelegeam de ce?! Nu va ganditi ca mi-am revenit dar...deja ma gandesc ce o sa mai urmeze.Ignorata de toti si de toate,am crezut ca e ceva in neregula cu mine.Oare spun ceva gresit?Nu reactionez bine?Si totusi ma gandesc la cum eram inainte si nu pot sa fac sa fiu la fel.Mi-e rusine ca sunt singura...ca nu am pe nimeni.Si totusi incerc sa mai diminuez din stare sa nu se observe.Tin foarte mult la ceea ce cred altii despre mine si de asta imi e foarte teama.Mi-e teama sa nu fiu exclusa,singura si fara nimeni aproape.Stiu ca trebuie sa fac ceva in privinta asta dar ce?Psihoterapia.Din cate am auzit asta ar fii solutia.Dar oare foloseste la ceva?Am inceput chiar si eu sa ma consider incapabila de mai face ceva.Ma inchid in mine si raman aici pana...pana cand o fii.Parca sunt in transa si nimeni nu ma poate scapa.Nimeni nu stie si nimeni nu observa.Noroc cu mine care mi-am dat seama ca ceva nu e in regula.Ce m-as face fara mine?Va multumesc pentru timpul acordat.Nu ma criticati,oricine ar putea fii in locul meu

[Renaissance'91]

Poate ca nu ar trebui sa te mai ingrijoreze atat ce spun cei din jur, si sa accepti singuratatea ca pe o conditie normala. Nu esti singura in situatia asta, plus ca ai toata viata inainte. Nimanui nu-i pasa de tine, daca nici macar tie nu-ti pasa.

[Athmy]

Stim cum e, incearca sa iti imbunatatesti existenta putin cate putin, incepand cu gandurile, sa te accepti.

[Nemo!]

Du-te maine la un orfelinat si fa baloane de sapun cu copilasii, ofera-le cate o bomboana.
Poti face atatea...
Doar fa, nu sta... Cine sta, incepe sa putrezeasca.

Aceasta postare a fost editata de Hyohko: 08 December 2011 - 10:28 PM

[Lovedealer]

nu am zis ca nu-mi pasa de mine.IMI PASA si deaia vreau sa scap cat mai repede.Nu-mi place starea asta.deaia am si zis ca tin la ceea ce spun altii...sa pot scapa mai rpede.Si da poate nu ma accept asa cum sunt dar e loc si pentru mai bine.

[Athmy]

Nu incepe nimeni sa putrezeasca, ce oroare, de speriat copii cu baloane..

[Nemo!]

Athmy, la 08 December 2011 - 10:47 PM, a spus:

Nu incepe nimeni sa putrezeasca, ce oroare, de speriat copii cu baloane..

Era o exprimare metaforica.
Uneori ma exprim mai liric, sorry.

[Ruaraidh]

Lovedealer, la 08 December 2011 - 09:41 PM, a spus:

Iti pot spune din experienta ca situatia are si o latura pozitiva, si anume ca ai liniste si nu iti sacaie nimeni existenta. Am trecut prin starea despre care vorbesti, acum cativa ani, am detestat-o candva pana la disperare, iat acum as da orice sa ma intorc la conditia respectiva. E bine ca iti poti organiza timpul cum vrei, ca poti reflecta, ca ai liniste sa iti auzi propriile ganduri, sa ti le dezvolti.
Presupun ca gradul de depresie depinde de cat esti de sociabila. Daca ai nevoie de oameni ca de aer imi inchipui ca e greu. Daca iti e teama de oameni, observa-i cand ai ocazia, studiaza-i, asa vei dezvolta mecanisme de a interactiona cu ei mai bine, fara sa iti fie frica.

Nu iti pretuiesti linistea si timpul pana nu ramai fara ele. Inainte nu stiam ce sa fac cu timpul iar acum ca nu il am imi vin 3 idei pe minut de ocupatii alternative.
Informeaza-te, urmareste documentare, citeste, invata despre lume. Poti avansa inclusiv spiritual largindu-ti sfera de cunostinte.

Alta idee este sa schimbi, in masura in care poti, ce te nemultumeste la tine sau la lucrurile din jurul tau. Mobilizeaza-te, asta iti va da o ocupatie.
Mai toata lumea are lucruri in casa care trebuie reparate, organizate etc si uneori amana cu anii. Termina tot ce ai de terminat, sterge totul de pe lista cu lucruri amanate la nesfarsit. Ordinea in ganduri si in viata incepe cu lucrurile mici.
Schimba ceva, inconjoara-te de NOU, redecoreaza daca poti. Siguratatea, depresia, sentimentul de inutilitate pot fi accentuate de faptul ca te inconjoara mereu acelasi mediu, aceiasi 4 pereti care arata la fel si te apasa. Am trecut prin asta.

Ai spus ca iti pasa ce spun altii, ce rol au ei in viata ta? Poate unul negativ? Poate exista persoane care lucreaza sistematic sa iti diminueze increderea in tine? Daca e asa poate ar fi cazul sa nu iti mai pese ce spun ei, sa nu te mai consumi. Verific asta in fiecare zi si se aplica 100%, nu are rost sa te consumi pentru parerea altuia decat daca iti ameninta existenta sau stilul de viata (de pilda daca iti e sef si se gandeste sa te dea afara). E mai usor de zis decat de facut si ar fi bine daca mi-as asculta si eu sfaturile. Dar cert este ca atunci cand parerile altora devin toxice pentru tine, trebuie sa iti dezvolti imunitatea ori te vor devora.
Daca te straduiesti prea tare sa placi, ceilalti ori vor profita ori vor fugi de tine, simtind ca esti sensibila si speriindu-se de complicatiile emotionale ale unei relatii cu tine. Fii naturala, cauta sa te placi si sa te accepti si restul va urma de la sine.

Aceasta postare a fost editata de Finnian: 09 December 2011 - 12:14 AM

[nu vreau]

@Lovedealer, sunt doua aspecte diferite: singuratatea, si fobia de singuratate. Poti sa o ai pe oricare dintre ele si sa nu o ai pe cealalta. Poti suferi de acea fobie si daca ai pe cineva langa tine. Cele doua trebuiesc tratate separat. Aaa... abordate separat, sa zic, mai bine. Nimeni nu te poate ajuta mai mult decat tine insati. Cand te apuca stari din astea, iesi la aer curat, aerul asta rece de iarna e cel mai bun, fa o plimbare, si fa tot ce se poate ca sa invingi starea. Chiar profita cat inca nu ai pe nimeni, si gaseste toate motivele valide pentru tine, pentru care sa te bucuri de clipa prezenta, chiar daca esti singura. Vezi sa nu ajungi sa te bucuri asta tare, incat sa nu mai vrei pe nimeni langa tine!

Cealalta treaba, fa ceva ca sa ajungi sa ii pese cuiva de tine. Asta nu e chiar asa de greu, tine in mare masura de tonusul tau interior, dar pe asta l-ai rezolvat deja la punctul 1. Aici, iti recomand sa vizionezi ceva filme cu femei cu caractere puternice, ca sa vezi ce usor poti face sa bondareasca barbatii in jurul tau, daca inveti cum s-o faci! Iti doresc succes!

[Equilibrium Girl]

1. Sa nu-ti mai pese de ce cred altii despre tine,e greseala numarul unu care te face nefericit toata viata, nu e ca si cum le-ar pasa la toti de tine si ti-ar vrea si binele in acelasi timp......fii tu insati iar ceilalti te vor accepta asa cum esti chiar daca la inceput vor fi sceptici si poate zeflemitori....gandeste-te ca e viata ta si nu a lor, numai tu iti stii slabiciunile, necazurile...ei te judeca doar la suprafata necunoscand toate astea (fireste ma refer la oameni in general....asta nu inseamna ca nu trebuie sa ai incredere in prietenii apropriati)

2. Mediteaza si gaseste cauzele pentru care esti singura (numai tu le poti descoperi) si metode prin care situatia ar putea sa se schimbe.

3. Fa lucruri care iti plac, asta te va apropia si de alti oameni care au aceleasi pasiuni, hobby-uri ca si tine si te vei simti mai putin singura....daca te-ai luat cu altele si ai uitat ce-ti place, redescopera-te.

4. Gandeste pozitiv, in orice situatie, e un siretlic care te scoate din toate impasurile

5. Fa sport, sportul te binedispune, poti merge la o sala de aerobic/fitness...te vei simti mai bine, vei cunoaste oameni noi, vei arata mai bine

6. Imagineaza-ti ca ai 80 de ani si incearca sa-ti dai seama care sunt lucrurile pe care le-ai regreta daca nu le-ai fi facut in viata.....stiu ca suna a aiureala dar la mine functioneaza


- nu am inteles cum adica "inainte" erai altfel......altfel cum? inainte de ce?

PS: Cum zicea si Finnian, exista si o parte buna in a fi singur/a...dar ca sa intelegi asta iti trebuie ceva experienta si intelepciune......mai depinde si de cat de dependenta de ceilalti oameni esti in general....de exemplu eu daca aflu o gluma noua si nu o impartasesc cu cineva simt ca explodez, la fel daca am o suparare banala...


hmmm...17 ani, de abia acum m-am uitat la varsta de la profil, e o criza adolescentina, aproape toti am trecut prin asa ceva, vestea buna e ca o sa treaca

Aceasta postare a fost editata de dizzy_girl: 09 December 2011 - 12:29 AM