[Ruaraidh]

Am incercat cu disperare in ultima vreme sa ma mint in legatura cu unele lucruri si cu puterea psihica de a trece peste ele. Dupa cateva episoade de depresie extrema pe care le-am avut (scrisesem altceva la care ma gandeam dar nu era corect), alternand cu perioade normale si chiar momente de euforie provenite din auto-iluzionare, am ajuns la concluzia ca de unele probleme nu se poate fugi decat pentru scurta vreme, iar cand revin, revin cu forte proaspete.

Asadar, as vrea sa intreb pe cine se pricepe daca un caz cunoscut de mine indeaproape, de vorbit constant, poate fi diagnosticat drept logoree. Din cate am citit nu corespunde decat partial. Daca este altceva, poate cineva m-ar putea lamuri asupra diagnosticului exact, pentru ca ceva normal nu este cu siguranta.

Problema se manifesta in modul urmator - persoana vorbeste aproape constant. Ar dori sa vorbeasca intruna dar aceasta dorinta nu ii este intampinata de cei din jur. Asa ca se manifesta in alte moduri pentru a vocifera totusi, justificand ca nu incearca sa intretina o conversatie, deci teoretic nu vrea sa deranjeze pe nimeni.

Mereu trebuie sa vocalizeze ceva, orice. Ori sa vorbeasca, ori sa cante, ori sa scoata sunete pentru a amuza copiii, dar in realitate pentru a nu inchide gura. Ar fi chiar comic daca nu ar fi atat de exasperant. Intr-o casa cu 2 copii mici, onomatopeele sa le scoata un adult. Pana si cand citeste o carte sopteste. Pana si cand formeaza numere de telefon.

Nici un moment nu ii pare nepotrivit pentru inceperea unei conversatii agasante si inutile, nici daca abia te-ai trezit sau pici de somn. Nu conteaza ce faci in momentul respectiv, de pilda activitatile enumerate in chestionar.
Ca sa taca 5 sau 10 minute trebuie sa i se atraga atentia, pentru ca apoi oricum incepe iarasi.

- Repeta mereu subiectele de conversatie, uneori de la o zi la alta, cu saptamanile.
Are preocupari de dezvoltare a propriilor aptitudini, doar cele profesionale, dar sunt foarte restranse ca sfera semantica. Discutiile despre ele devin rapid extrem de obositoare.

- Pune intrebari al caror raspuns il cunoaste foarte bine, de genul ai spus mai devreme ca ...., nu?.

- Justifica lucrurile ilogice spuse prin am zis ca sa nu tac din gura, am zis si eu ca sa zic ceva, care deja te lasa fara replica, putand teoretic justifica asa absolut orice fel si mai ales orice volum de vorbe.

- Cand i se atrage atentia, replica este dar CHIAR nu pot sa scot si eu doua vorbe? Doua vorbe inseamna sa vorbeasca intruna, toata ziua si uneori si noaptea, cand se scoala ocazional sa mearga la baie, apoi se aseaza pe scaun si incepe sa vorbeasca. Acum mai rar dar inainte o facea de 2-3 ori pe noapte, desi stateam noaptea expres pt ca ziua nu ma puteam concentra de gura ei.

- Daca vede ca cineva nu are chef de vorba, ca intreba ceva si i se raspunde in doi peri cu un mormait, insista.
Nu-mi raspunzi? Nu vrei sa vorbesti cu mine?

- Vorbeste singura dar in compania altora. Sa pun asta in frigider, sa curat cartofi, ma duc pana sus sa pun ceva pe umeras, actiuni care in mod normal sunt facute fara a fi anuntate.

- Cand ramane fara subiecte de conversatie incepe sa faca observatii asupra mediului inconjurator, se gandeste la ce s-a intamplat in ultima perioada, cauta. Nu ARE ceva de spus ci CAUTA in permanenta.

- Daca vede ca nu i se raspunde, gaseste un alt mod de a agasa si anume ''da-mi si mie cutare lucru'', ''adu-mi si mie aia'', ''cauta-mi te rog aia, e in cutare punga pe nu-stiu-unde'', chiar daca evident poate singura sa caute acele lucruri, dar trebuie sa intrerupa pe altcineva la fiecare 10 minute pentru ele. Asa capata mai multa atentie in lipsa conversatiei constante. (Asta este o trasatura a obsesionalului care incearca inconstient sa stabileasca programul altuila - nu faci ce vrei tu si cand vrei tu ci ce vreau eu cand vreau eu, vei intrerupe orice la comanda mea, iti dirijez viata. Inconstient o face. Deseori, cum te vede, nestiind ce ai de facut in acel moment, iti da directive din prima secunda, cand termini fa aia, apoi fa aia, apoi fa aia, si nici nu te-ai apucat bine de prima ca insira o lista de 5 pana sa te dezmeticesti.

- Isi manifesta permananent ipohondria pentru a avea un subiect de conversatie. Am avut o crampa aici, un junghi aici, imi curge nasul, ma doare capul etc. Intra chiar in intimitati care il fac pe celalalt sa se simta foarte incomod (observatii scatologice, observatii asupra unor secretii sau mucozitati samd, lucruri care eventual se discuta cu medicul daca e cazul sau se cerceteaza in privat, dar atat).

- Isi analizeaza fiecare senzatie dpdv al superstitiilor (ma mananca nasul, ma mananca palma, se intampla nu-stiu-ce).

- Cauta probleme acolo unde nu sunt (e frig, miroase a nu-stiu-ce), totul in imaginatia ei.

- Se baga in sufletul omului cand e trist sau deprimat dar numai cand e vesela, nu pentru ca ar interesa-o cu adevrat ci pentru ca momentan vrea rolul de confident si este avida de vorba. Asa ca incearca timp de o jumatate de ora sa ii scoata aluia vorbele cu clestele, hai spune-mi, vreau sa te ajut, de ce ai fata aia etc. Altminteri cand omul are o problema si simte nevoia sa se descarce iar ea nu are chef, il expediaza rapid, il desconsidera, il eticheteaza drept bolnav psihic si ii gaseste 100 de vini imaginare pentru care se simte asa (traducere, lasa-ma in pace cu prostiile tale, atitudinea parintelui agresor fata de problemele sufletesti ale copilului sau adolescentului). Daca rolul de confident de ocazie ii este acceptat si pe moment pare sa asculte cu inima deschisa, peste 2 zile, ca sa isi descarce proprii nervi, va ridiculiza lucrurile spuse de celalalt etichetandu-l drept nebun. Va folosi acele lucruri impotriva lui, il va umili pentru slabiciunea si fragilitatea de care a dat dovada, slabiciune pe care initial l-a pacalit sa o manifeste.

Asadar, din cauza faptului ca trebuie in permanenta sa scoata sunete, este un soi de logoree?

Aceasta postare a fost editata de Finnian: 30 November 2011 - 09:35 PM

[Nemo!]

 Finnian, la 30 November 2011 - 09:31 PM, a spus:

Da, este logoree.

In SUA sau Occident, astfel de persoane in varsta ar fi duse de familie la un azil de batrani.
Acolo pot sa isi desfasoare apetitul de vorba. Ar avea multe persoane asemenea lor dornice sa le asculte: batrani. S-a plimba pe alei, ar comenta emisiunile TV in compania celorlati.

Si-ar face prieteni. Si cand unul se satura de ascultat, ar merge la altul si tot asa.

Asistentele ar asculta-o cu rabdare.

Dar cel mai important e ca nu ar distruge viata celor din familie cu logoreea ei.
Finnian, tu stai noaptea pt ca ziua nu te poti concentra din cauza ei.
Asta inseamna stres, oboseala, slabirea sistemului imunitar, somn prost.
Multe probleme ale tale (iritare parca spuneai) pot sa vina de la somnul dereglat.
Daca vei cadea bolnava, ce va fi de aceasta persoana?
Dar de copiii tai (daca ai)?

Dar daca aceasta logoreica nu lasa copiii sa se dezvolte firesc (concentrarea la teme, de ex, sau monologul interior important la copil)?

O americanca, in momentul in care pacea familiei ar fi disturbata si ar afecta echilibrul psihic al tuturor, mai ales al copiilor, ar duce-o la azilul de batrani fara mustrari de constiinta.
Acolo logoreica s-ar simti chiar mai bine, avand cu cine sa povesteasca nonstop (alti batrani ca ea, care alta treaba nu au decat sa depene povesti sau sa asculte).

Si poate fi vizitata des, saptamanal, bilunar.

E greu in Romania sa iei o astfel de decizie, pentru ca mentalitatile sunt contra (vai, nu iti iubesti parintele?). Dar pe termen lung eu nu te vad bine, daca vei continua cu surmenajul o sa te prabusesti psihic si fizic (stres-dereglari endocrine).

[Aseneth]

Lipseste all of the above din chestionar

Da, am intrebat si eu cam acelasi lucru pe topicul cu mania. Azi ma gandeam, avand in vedere ca am observat o explozie a logoreei la mai multi oameni, unii chiar introvertiti inainte, daca nu cumva o fi un rezultat al campaniilor feroce initiate de companiile de televiziune cu sloganuri repetate demential de multe ori prin toate mijloacele massmedia:

VORBESTE MAI MULT!
VORBESTE CAT VREI!
VORBESTE TOATA ZIUA!
VORBESTE CU TOATA LUMEA!
POTI VORBI ORICAT CU FAMILIA TA!

si alte stergatoare de minti de genul asta.

[Athmy]

Logoreea este o dereglare psihica, probabil persoana in cauza nu a fost mereu asa, dar ceva s-a intamplat pe parcurs si nu isi poate controla pornirile. Este doar un simptom, gandirea rationala este in primul rand afectata. In cazul acesta intentiile bune nu mai ajuta, ea se simte bine cand defuleaza, si nimic altceva, restul e pe plan secundar. Nu stiu sa existe cale de intoarcere, doar daca si-ar dezvolta singura gandirea rationala. Altfel toate incercarile celorlalti vin in contradictie cu refugiul si starea de "bine" pe care si-a creat-o ca reactie la la evenimente din trecut.

Sunt si persoane vorbarete, insa ele tin cont de reactiile asupra interlocutorului si astfel dezvolta relatii constructive, bazate pe comunicare. Cand vorbesti ca sa nu taci, asta ar fi logoree, un impuls irezistibil si chiar destructiv.

[Ruaraidh]

 Athmy, la 01 December 2011 - 10:23 AM, a spus:

Atunci poate ca nu e logoree, am citit despre asta si simptomele corespund cu starea in care intru eu de la prea multa cofeina - vorbire accelerata, saritul de la o idee la alta (se intampla rar si trece repede, si oricum o constientizez deci nu agasaez pe nimeni).
La ea nu e vorba de o stare din asta, pur si simplu ii face placere sa vorbeasca/ cante intruna si mereu gaseste un motiv sa o faca. Poate nu ar fi prea grav daca nu ar ridica tonul extrem de des, vorbeste si foarte tare. Tipa des, din tampenii, ii trece repede, dar nu conteaza, peste 5 minute va gasi un nou motiv, la fel de stupid. Repetata, chestia asta creeaza un fond sonor foarte enervant.In general repeta cuvintele sau frazele scurte de cateva ori.

 downtempo, la 30 November 2011 - 09:58 PM, a spus:

A, nu, nu e cazul aici.
Nu e o persoana care sa spuna lucruri complet aiurea, pentru ea are o logica sa le spuna la momentul respectiv.
Nici nu se manifesta asa decat unde se simte confortabil (uneori are de lucru si cu clientii nu face asta, numai cu mine). Deci poate controla asta, nu o manifesta oricand si cu oricine.
M-am gandit ca poate vine dintr-o copilarie si adolescenta in care nu a primit atentie.

Aceasta postare a fost editata de Finnian: 01 December 2011 - 10:10 PM

[Athmy]

Eu nu stiu ce e logoreea, imi dau cu parerea din ce am cunoscut mai indeaproape. Dar daca are idei fixe nu e de bine. Si de obicei se pare ca logoreea este insotita si de tulburari comportamentale. Daca ea se comporta bine cu clientii, poate e o metoda de descatusare controlata, sau poate efectele sunt intarziate. Adica deocamdata se abtine in prezenta clientilor, oarecum se pliaza pe ce este social benefic, iar acasa isi descarca naduful.

E interesant ca tu care traiesti cu ea pari ca nu o cunosti, si ba ii iei apararea pentru partile pozitive, ba esti in pragul disperarii pentru lipsa de comunicare si intelegere, pari oarecum depasita de aceste eforturi de a te lamuri ce e cu ea si cum sa o tratezi si sa te raportezi la ea. Posibil sa te si invinovatesti pe alocuri, e ceva ambivalent.

[Ruaraidh]

 downtempo, la 30 November 2011 - 09:58 PM, a spus:

Finnian, tu stai noaptea pt ca ziua nu te poti concentra din cauza ei.
Asta inseamna stres, oboseala, slabirea sistemului imunitar, somn prost.
Multe probleme ale tale (iritare parca spuneai) pot sa vina de la somnul dereglat.
Daca vei cadea bolnava, ce va fi de aceasta persoana?
Dar de copiii tai (daca ai)?
Dar daca aceasta logoreica nu lasa copiii sa se dezvolte firesc (concentrarea la teme, de ex, sau monologul interior important la copil)?

Stiu, dar adevarul e ca oricum noaptea e cel mai liniste pentru ca si copiii dorm.
Deocamdata nu e cazul de teme, astea vor veni mai tarziu. Cand am senzatia ca imi agaseaza copilul (si o am destul de des pentru ca incearca sa o oblige sa manance cand nu ii este foame) intervin rapid. Chiar daca nu ar fi ea aici tot noaptea as fi dat mai mult randament, diferenta ar fi ca ar lipsi nervii, cicalelile, obsesiile samd. Sunt obisnuita cu multitasking-ul, atata vreme cat tot ce fac este cu adevarat necesar nu ma deranjeaza, pot trai in armonie asa. Dar cand stiu ca nu e necesar sa ma intrerupa pentru ceva, ca e adult si nu copil, si totusi o face repetat, ma enervez.

De fapt comportamentul seamana intrucatva cu al unui copil.
Fata mea spune mamai, mami, uite papusa. Ea spune uite, uite, fata mananca mere, uita-te la ea (pentru ca fructele ii fac bine). Diferenta e ca una are 3 ani si alta peste 50. Se foloseste de copii pentru a imi atrage atentia. Ma consulta in ''probleme'' de genul cati cartofi sa fierb, cata sare sa pun, de parca i-as putea indica o cantitate exacta, doar ca sa nu ma lase in pace.

Da, e foarte adevarat, am fost cu nervii intinsi ca un elastic in ultimele 3 luni. Fiecare zi e o lupta acerba pentru mentinerea sanatatii pshice. In unele zile clachez si ma incearca ganduri foarte negre cu privire la viitor, dar este de vina doar lipsa de somn, situatia in sine nu e chiar rea, s-a ameliorat considrabil fata de acum o vreme.

De ajutat ma ajuta, se mai ocupa cu menajul (rar) sau cu gtitul (lucru deloc indicat),si cel mai important, mai sta cu copiii cateva ore ziua ca sa pot dormi un pic. Intentiile sunt foarte bune dar ii lipseste cu desavarsire inteligenta emotionala si nu intelege cat de obositor ii este comportamentul.

 downtempo, la 30 November 2011 - 09:58 PM, a spus:

E greu in Romania sa iei o astfel de decizie, pentru ca mentalitatile sunt contra (vai, nu iti iubesti parintele?). Dar pe termen lung eu nu te vad bine, daca vei continua cu surmenajul o sa te prabusesti psihic si fizic (stres-dereglari endocrine).

Stiu, nu e o solutie pe termen lung dar deocamdata nu am de ales. Am mai avut un stil de viata asemanator intr-o perioada si m-am descurcat cu brio, am tinut-o cam o jumatate de an asa. Diferenta era ca atunci nu ma cicalea nimeni, eram linistita si lucram foarte mult fara sa ma oboseasca. Imi dadea o foarte mare satisfactie faptul ca puteam.

Dar daca adaugi la asta obsesiile cuiva, este foarte dificil. De pilda, are o obsesie mare cu frigul, pentru ca este friguroasa, si exagereaza foarte mult. Cand schimb scutecul fetitei mai mici, uneori, dupa ce o sterg, ma intorc pentru 2 secunde sa iau un scutec curat din sertar. Cand ma intorc in secunda urmatoare sa i-l pun, o vad acoperita cu patura pana la gat. Intreb, de ce o acoperi cand eu tocmai o schimbam? Ca dureaza cateva secunde punerea unui scutec. Raspuns, ca sa nu raceasca. La fel face daca i se ridica bluzita cand o iau in brate, pentru 2 secunde, si inainte sa apuc sa i-o asez, sare cu gura : uite cum o tii, cu burta goala, sa raceasca! Nici in mod normal cineva nu poate trece usor de lucrurile astea, d-apoi cand e nedormit de cateva zile.

 Athmy, la 01 December 2011 - 10:49 PM, a spus:

E interesant ca tu care traiesti cu ea pari ca nu o cunosti, si ba ii iei apararea pentru partile pozitive, ba esti in pragul disperarii pentru lipsa de comunicare si intelegere, pari oarecum depasita de aceste eforturi de a te lamuri ce e cu ea si cum sa o tratezi si sa te raportezi la ea. Posibil sa te si invinovatesti pe alocuri, e ceva ambivalent.

Asa este, am atitudini atat de opuse de la o zi la alta incat ma tem sa nu dau naibii in tulburare bipolara, daca nu cumva am ajuns deja in acest stadiu.
Nu imi explic decat ca exista o parte din mine care se incapataneaza sa incerce sa creeze armonie completa in jur, pentru mine fiind mediul cel mai prielnic, deci tot un lucru egoist pana la urma. Si in aceasta dorinta de a elimina conflictele, ma mint uneori ca se poate.
Partile ei pozitive sunt cat se poate de reale; cele negative la fel.
Poate le dau prea multa importanta amandurora.

Daca as sti ce e in capul meu, as fi un om fericit.
Daca as fi intreaga la minte catusi de putin, nu m-as apuca sa povestesc pe forum detalii din viata privata. Anticipand faptul ca voi regreta asta. Dar pesemne ca nu sunt.

Aceasta postare a fost editata de Finnian: 01 December 2011 - 11:34 PM

[S.R.]

 downtempo, la 30 November 2011 - 09:58 PM, a spus:

E greu in Romania sa iei o astfel de decizie, pentru ca mentalitatile sunt contra (vai, nu iti iubesti parintele?).

Screw that ! Parintele si-a facut-o cu mana lui ! Il iubesc asa cum e, asa cum e el in realitate, dar ma iubesc si pe mine, prin urmare, ca sa impac si capra si varza, imi pastrez distanta. Tot acest proces a durat prea mult, nu voi permite regresul. Recomand acest gen de gandire si celorlalti, daca ei considera ca li se va potrivi.

[Ruaraidh]

Om mai prost ca mine nu exista.
M-a adus in pragul nebuniei si tot nu m-am invatat minte.
Nu m-ar mira sa fac o tampenie intr-una din zile rabufnind de atata frustrare.

Hotarasem sa ma culc in noaptea asta. Nu a putut sa nu imi ridice tensiunea pana s-a dus naibii somnul.
A intrat peste mine in dormitor pentru ca plangea copilul. Ca si cand eu nu as fi fost acolo, ca si cand singura persoana capabila sa rezolve situatia este ea. Eu vreau doar sa te ajut! Vrea pe dracu. Intri peste om in intimitatea lui, neinvitat, fara macar sa bati la usa, vii ca si cand asta este atributia ta, parca ea ar fi mama si eu babysitter-ul de ocazie. Nu pricepe ca ma dispera, vrea sa preia controlul.
Ma ingrozeste sunetul usii ei deschizandu-se pentru ca stiu ca iarasi vine si imediat va incepe sa ma critice pentru ceva. Nici o ocazie, dar nici una, nu face exceptie.

Am rugat-o de zeci de ori sa nu se mai scoale noaptea si sa vina pentru ca plange copilul. Copilul MEU cu care sunt EU intotdeauna. Mai ales sa intre peste mine in dormitor. De zeci de ori. Mereu da buzna fara macar sa ciocane, fara sa intrebe daca e nevoie de ea, vine direct sa imi ia copilul din brate, si automat isi da cu parerea ca plange din vina mea.
Am rugat-o sa se duca inapoi la culcare ca ma descurc. Peste nici 2 minute a venit inapoi.

Sculasem fetita de 2 secunde in pozitie de sezut, am zis ca poate nu vrea sa stea intinsa. De 2 secunde. I se ridicase bluzita iarasi. Vine excelenta sa si dintr-o data racneste la mine : E CU SPATELE GOL!!! Dar a racnit, nu gluma, asa deodata, de cred ca au auzit si vecinii de peste drum. Cu un ton de repros, ca EVIDENT EU ERAM DE VINA, evident iarasi gresisem cu ceva. Am zbierat la ea ca nu ii mai suport obsesia cu care ma terorizeaza psihic zi de zi, de trei ori chiar in seara asta. Am facut o criza. Taci odata, a doua oara, a zecea oara. Dar pana la urma rabufnesti.
Nu pricepe ca de fiecare data cand se leaga de aceasta problema inexistenta practic ma acuza ca va raci copilul din cauza mea. Este obsedata si nu stie cum sa mai gaseasca motive sa se manifeste. De asta vine. Nu sa ajute sau altceva.
Odata a venit peste mine cand eram nauca de somn, in zorii zilei, si a strigat la mine ca ii creste tensiunea cand vede cum am pus cearsafurile. Nu glumesc. In timp ce camera ei era o cocina de porci pe care am curatat-o tot eu in repetate randuri.
M-a imbolnavit de nervi. Si totusi am crezut ca tampita ca mai exista o sansa de reconciliere, de armonie. Am incercat sa o inteleg, sa justific comportamentul, ca a fost o victima, ca nu e vina ei samd.

Dupa asta a inceput sa isi faca cruci, Doamne fereste, esti nebuna, trateaza-te, esti dusa rau, numai tampenii ai in cap, numai aiureli debitezi, esti sub orice critica, fugi la doctor. Expresiile ei de toata viata, pe care mi le-a aruncat ori de cate ori i-am zis ceva care sa nu ii convina. Ma priveste cu o superioritate si o scarba, pe alocuri chiar cu mila, cu uimire, de imi vine sa imi iau gatul. Nu glumesc. Tot ce am rugat-o a fost sa se culce la loc ca aveam situatia sub control, pentru ca stiam ca interventia ei va degenera ca intotdeauna intr-un repros. N-a putut. N-a putut sa ia in considerare vreodata ca ceva se poate rezolva fara ajutorul ei. Nu poate sa respecte cand altul ii cere sa fie lasat in pace. Pur si simplu nu pricepe, imi sufla in ceafa, am nevoie sa respir, am nevoie de intimitate, ca eu nu ma duc noaptea peste ea. Si daca ar veni sa ajute ar fi una, ea vine cu dorinta inconstienta de a agasa, de a critica, de a imi gasi o vina, pentru a se simti superioara. Ii place expresia sa-ti fie invatare de minte!, cred ca are fantasme de pedagog rural frustrat.

Nu recunoaste ca ar avea vreun aport in conflictele noastre, imi spune ca am innebunit de la cafea si de la energizante. Bagi otrava aia in tine!, alta expresie preferata. Eram foarte linistita pana sa apara ea din nou. Dupa fiecare cearta, imi spune cu un aer de martir, ma duc, imi caut servici, nu va mai deranjez cu prezenta mea! Se pare ca n-am loc aici! Auzi, nu se simte binevenita pentru ca nu vreau sa ma urmareasca si in WC. Ca sa nu mai faca asta vad ca ii este absolut imposibil. Cand era cald afara si ieseam sa intind rufele venea dupa mine, isi cauta drum pe acolo, ca sa aiba cine sa o asculte in continuare. Odata am plecat la etaj sa fac curat,peste 20 de minute a venit dupa mine, cica se plictisise de una singura. Daca ar fi vrut sa isi caute servici in alta parte si-ar fi cautat, tot spune asta de 3 luni de zile, are impresia ca ma simt amenintata de ideea absentei sale. Nimic mai fals. Este dependenta emotional de controlul pe care isi inchipuie ca il are asupra familiei mele, desi nu are nici macar o baza concreta. Are impresia ca mi-ar fi imposibil sa ma descurc cu tot ce am de facut, pe asta mizeaza cand isi inchipuie ca ameninta cu plecarea.
A dat apoi vina pe faptul ca stau prea mult in fata laptop-ului si am innebunit. Ca eu chiria o platesc cantand la frunza, nu stand in fata unui laptop.

Imi cer scuze pentru aceasta refulare in scris. Mai mult ca sigur enervez si agasez cu problema asta.

Aceasta postare a fost editata de Finnian: 02 December 2011 - 01:47 AM

[Nemo!]

 Finnian, la 02 December 2011 - 01:35 AM, a spus:

Eu ce as face in locul tau:

1 as pune tunurile pe ea, i-as da de lucru, si as verifica-o la sange daca a facut, daca a facut exact dupa instructiunile mele, CA SA II OCUP MINTEA.
Adica acum ea e cea care te tine in sah, te asediaza, dar ai putea tu schimba foaia si sa o asediezi: "ai facut aia? de ce nu ai facut? trebuia!ce scuza e asta? cum adica? pai cum asa? etc"
Asa e la sah: adversarul pune presiune pe tine, iti da sah, iar tu ai mintea ocupata cu apararea, asa ca nu mai ai timp sa te ocupi de el (ea face asta instinctiv cu tine, te asediaza mereu, incat sa nu te poti ajunge la radacina problemelor ei). Solutia in sah e sa iesi din asediu ca sa incerci si tu contraofensiva, pentru echilibrare.
In cazul tau ar fi solutia de a o obosi tu mental pe ea.
Cum?
Da-i de lucru pana ce nu mai poate duce, pana se prabuseste. Are prea mult timp liber la dispozitie. Oboseste-o, sa cada franta de oboseala in pat sa doarma dusa.

Daca nu vrea sa faca, tine-te de ea ca sa faca, ca de ce nu face. Ocupa-i tu mintea cu treburi, altfel ti-o ocupa ea pe a ta.
Fa-i program. Da-i liste cu treburi.
Sa frece gresia pana ce e luna. Sa spele WC-ul. Sa aspire, sa spele geamuri, etc.
Nu vrea? Tine-te de ea cu niste clisee la care sa nu renunti in ruptul capului "Trebuie, e nevoie, nu incape vorba, nu negociem, nu mai merge ca pana acum, gata cu domnia, munca e rupta din rai, sa fie luna si bec, nu admit, fara comentarii, am zis si basta, etc".
Chiar daca nu va face, dar macar tu preiei controlul situatiei, tu ai inceput sa ii dai sah, ea nu mai are timp si energie mentala sa iti dea tie sah (asa cum face acum,ca prea s-a obisnuit, iar tu esti prea buna, prea cedanta, prea generoasa, prea disponibila, prea acceptanta, prea defensiva, prea dezavantajata).


2 I-as cauta eu serviciu, orice, numai sa plece 8 ore la treaba (camerista, guvernanta, bucatareasa).

3 As studia tacticile ei de agresare verbala si as aplica ori tactici de aparare verbala, ori as face cu ea exact ce face ea cu ceilalti (aplicare in oglinda a cliseelor ei de gandire, deci spune-i nonstop, cu motiv si fara motiv: "va raci, ti-am spus eu, bagi otrava aia in tine, nu mai am loc in casa mea, Doamne fereste, trateaza-te, numai aiureli debitezi, esti sub orice critica, fugi la doctor, sa-ti fie de invatare de minte") dar la fix, incat sa fie socata, s-ar putea ca interventia asta paradoxala sa functioneze. Fa asta detasata, amuzata in sinea ta, constienta de ce faci, fara reala implicare emotionala, fara nervi. Dar tu trebuie sa fii cea care incepe, sa nu apuce ea: observa ce face si leaga-te de asta, serveste-i cliseele SALE la orice gest marunt. Oare nu face si ea asta cu tine? Serveste-i-o inapoi!

4 as trimite-o undeva, la manastire, la rude, la tara, pentru o perioada

5 as cauta un psiholog bun, as vorbi cu el, si apoi as duce-o la el sa isi depene ea povestile cu el, si el sa incerce ceva cu ea, terapie paradoxala, nu imi dau seama ce ar merge, dar sa ii prescrie si niste calmante

6 cred ca ar trebui sa studiezi o carte in engleza, e vorba de tehnici de aparare verbala, si cred ca ti-ar prinde bine, pentru ca aici nu e doar logoree (ca de ar fi asta, ai mai putea rabda, ai zice ca e radioul pornit si basta), dar e logoree amestecata cu agresare verbala, si asta nu e bine pentru sanatatea ta mentala.
Ideea e simpla: la fiecare agresare verbala servesti o aparare verbala. Dar trebuie sa cam stii ce faci. Functioneaza de minune insa. Astfel iti pastrezi echilibrul mereu.
Daca te intereseaza, ti-o pun pe net.


Ce solutii crezi tu ca ai putea gasi pentru situatia asta?

Aceasta postare a fost editata de downtempo: 02 December 2011 - 02:07 AM