Sensul filozofic
#1
Scris 16 October 2011 - 12:40 PM
#2
Scris 17 October 2011 - 08:21 PM
Adinikka, la 16 October 2011 - 12:40 PM, a spus:
Probabil ca Brancusi nu avea vocatie pentru ctitorit mausolee si nici nu-si dorea sa se scrie tratate despre sculpturile sale. Mai mult nu pot sa dezvolt, sorry.
#3
Scris 17 October 2011 - 08:35 PM
In cotidian exista deja un francez ce s-a inspirat din opera lui Brancusi pentru o afacere a lui proprie . Am putea considera o denigrare a artei . Dar pana la urma ce inseamna respectul si ce inseamna actul de a trece dincolo de forma?
Un sfat : ai putea lua o lucrare si sa iti expui parerea vis-a-vis de aceasta . E o maniera interesanta de a vedea profunzimile
Aceasta postare a fost editata de Ea.: 17 October 2011 - 08:33 PM
#4
Scris 17 October 2011 - 09:32 PM
Brancusi i-a dat pietrei suflet din sufletul sau, a "mangaiat-o", a fost fericit cand a prins forme sub privirile sale, i-a povestit si i-a cerut rabdare precum unei femei iubite.
I-a dat viata si de aceea orice "nascut" din iubire, nu poate oferi decat bucuria imensa de a aprinde o flacara vie si nestinsa in inimaa privitorului.
Prin lucrarile sale, descoperi vesnicia. Care are forma unei pietre sculptate. Arde mereu dar nu se face scrum. Arde prin timpuri...
#5
Scris 17 October 2011 - 10:11 PM
#6
Scris 17 October 2011 - 11:03 PM
Prin atitudinea sa, Brâncusi fereste arta (sufletul) de critic (de ratiune). Problema ridicată de el nu este limitată doar la raportul artă-critic, cuprinde si raportul suflet-ratiune.
Respectul este manifestat (faţă) de ratiune, iar iubirea faţă de suflet. Asadar, spunând "Nu trebuie respectate", el scoate privitorul din cel care caută satisfactia in forme si in sensurile lor. Stie că iubirea implineste mai mult decât o face ratiunea, la care ar trebui făcut apel pentru a intensifica iubirea, purificând sufletul (de falsităti).
Arta adevărată este sufletul, iar tot ce este extensia lui, este o artă artificială, o copie sau o expresie a celei adevărate. Obiectele de artă nu sunt forme (in intelesul de contururi) ale iubirii, ci prezente ale ei.
Brâncusi stia că sufletul nu poate fi respectat, ci iubit. De aceea, fraza imediat următoare incepe cu "Trebuie să le iubesti". Desi, personal, as fi preferat să spună "Este necesar să le iubesti".
Pentru că in insusirea lui "trebuie" (indiferent in ce context si de cine rostit), este sesizabilă fortarea atentie spre ceva, in cazul de faţă, spre iubire. "Trebuie", precum si "nu trebuie" sunt, mai degrabă, urlete ale disperării că prezenta iubirii nu este observată, că este umbrită. Iubirea nu urlă, are răbdare.
Atât faţă de "trebuie", cât si de "este necesar", pot fi formulate intrebările De ce trebuie? De ce este necesar? a căror natură caută sensuri. Dar aici, are rost să cauti sensuri, deoarece obiectul de referintă este acum sufletul, nu obiectul exprimarii sale (arta sufletului). Iubirea nu este o artă si nu este nici tot ce inseamnă suflet, este starea supremă a sa.
Oricâte sensuri ai caută, dacă nu ajungi la cel a iubirii, inseamnă că totul a fost eronat si vremelnic.
Bucuria este a sufletului, nu a ratiunii, in care o caută criticul, urmărind să fie satisfacut de perfectiunea incadrării unei lucrări de artă intr-o logică, intr-un curent artistic, in estetică sau in etică. Aici este evidentă uitarea sufletului pentru ratiune.
Brâncusi ne spune să neglijăm spiritul critic (un suflet inchistat de ratiune), in favoarea libertătii amândurora.
Operele de artă nu sunt doar obiecte, pentru că ele fac întrezărită prezenta iubirii. Iar noi ne bucurăm, nu de ele, ci de prezenta iubirii dintr-un om numit Constantin Brâncusi.
Aceasta postare a fost editata de Interpus: 17 October 2011 - 11:08 PM
#7
Scris 19 October 2011 - 03:25 AM
Ca sa afli mai multe despre Brancusi te poti duce la Casa Memoriala din Hobita si mai poti citi si aici
Fisiere atasate
-
301065_266421590065326_142699105770909_827167_1562075800_n.jpg (33.09K)
Number of downloads: 0
Aceasta postare a fost editata de Ea.: 19 October 2011 - 03:27 AM
#8
Scris 19 October 2011 - 04:41 AM
Adinikka, la 16 October 2011 - 12:40 PM, a spus:
Frumoase interpretari expuse anterior, dar eu cred ca sensul afirmatiilor lui Brancusi, este unul destul de simplu.
Orice opera de arata are o valoare intrinseca si implicit una economica. Un iubitor de arta este de asemenea si colectionar. Insa, in cazul in care o opera de arta intra intr-o colectie privata, ea este ascunsa ochilor celor multi si este de asemenea respectata prea mult.
Balzac spunea ca, nu ii plac lucrurile ce trebuiesc respectate prea mult! Intrucat nu te poti bucura prea mult de ele, datorita acestui aspect. Or, lucrurile sunt facute pentru placerea omului si pentru a se bucura de ele.
Brancusi doreste ca operele lui sa fie admirate de toata lumea, sa simta bucurie cand sunt in preajma lor. Sa le iubesti si sa le poti admira oricand. De aici dorinta de a "nu le respecta".
O parte din ele sunt in aer liber,le poate vedea oricine in Targul Jiu - Coloana Infinitului, Poarta Sarutului, Masa Tacerii si Aleea Scaunelor.
In schimb, de Domnisoara Pogany sau Principesa X, se bucura altii ce au un mare respect fata de aceste opere.
Impartaseste acest subiect:
Subiecte similare
| Topic | Deschis de | Replici | Vizualizari | |
|---|---|---|---|---|
|
Fericirea = placere ? | master_mind | 87 | 21.381 |
|
"Drumul spre iad e pavat cu intentii bune"
Explicati citatul (daca puteti) |
Itsi Bitsi | 60 | 8.298 |
|
Ce este viata? | Shadow and Light | 162 | 43.246 |
|
Lev Shestov
marele filosof |
Demiurgul | 23 | 4.239 |
|
Filosofia unui serial incredibil: DOCTOR HOUSE | Utopia | 3 | 1.767 |
Contact
Facebook
Twitter
RSS














