[Ruaraidh]

Doamne... ce situatie. Chiar nu se poate face nimic impotriva lor, dpdv legal, pentru hartuire sau ceva de genul? Mi se pare ca si drepturile omului prevad ca o persoana are dreptul sa traiasca in pace. A luat in considerare sa isi practice profesia in strainatate? Medicii sunt foarte cautati oriunde si platiti mult mai bine decat in Romania.

Situatia mea nu a ajuns chiar pana acolo, desi intentiile erau asemanatoare. La fel erau si bunicii mei cu mama, doar ca nu au mers atat de departe. Tot timpul ii spuneau ca nu face lucrurile cum trebuie, o criticau intruna, o controlau si o cicaleau. Culmea e ca tocmai asta imi face si ea mie acum.

Faza cu facutul de ras la servici, sau in public oricum, a facut-o si bunicul meu de multe ori. A raspandit o gramada de minciuni, ca taica-miu a tocat banii castigati de maica-mea in Spania cu amanta, ca maica-mea a innebunit, ca eu am innebunit samd. Cand am plecat de la facultate pentru ca imi punea pile la profesori ca sa imi aranjeze examenele, de mi-a crapat obrazul, m-am intors acasa sa imi caut de lucru. Era o perioada buna pentru Romania dpdv economic, se gaseau slujbe, am zis sa caut intr-un magazin sau intr-un bar. Cum a auzit, a zis ca daca ma vede lucrand intr-un bar, isi ia pistolul si se sinucide in fata usii. Era in stare sa faca o scena sau sa contacteze proprietarii si sa le spuna ca sunt nebuna, ca fur samd. A zis ca daca nu lucrez pt el, nu lucrez pt nimeni. Pana la urma am lucrat pt el ca dactilograf. Ma platea in fata blocului ca sa vada vecinii ca imi da bani. Cand am incercat sa vand apartamentul ala, la fel, l-a informat notarul cui vreau sa il vand si a contactat persoana respectiva convingand-o (nu stiu cum) sa renunte. Cand i-am spus ca plec in UK, m-a amenintat ca ma acuza de ceva ce nu am facut, ca sa nu pot trece granita, sau ca imi baga strambe la politie sa nu imi faca pasaport. Nici nu stiu daca ar fi reusit asa ceva.

Aceasta postare a fost editata de Finnian: 10 October 2011 - 04:13 PM

[bydy]

Ba da, se poate. Doar ca ea pare a fi blocata psihic. Tatal ei are aproape 70 de ani, dar e de o rautate inimaginabila![ Cred ca am povestit doar 10% din ceea ce i se intampla.] un exemplu: era plecat din tara, iar ea a avut o discutie mai aprinsa cu mama ei. mama ei l-a sunat, iar acesta s-a intors a 2-a zi cu avinonul. a ajuns glont la ea acasa si a batut`o!

Daca ar pleca sa lucreze in alta tara, asta ar implica sa lase copii in grija parintilor ei. Adica, exact ce vor ei; sa indeparteze copii de ea, sa ii educe numai ei, ca ei 'stiu' cel mai bine cum se educa un copi!

Nu vreau sa-i monopolizez topicul, dar vreau sa vezi situatii cu oameni care nu gandesc, simt, sau pot face lucrurile ca noi. Cand spun asta, ma gandesc la parintii tai si la conjunctura in care bunicul tau a dobandit acel act.

[Ruaraidh]

A, pai spuneam de plecat in strainatate in sensul de a isi lua copiii si a se rupe de acele persoane. Dar presupun ca nu e usor, ca sunt aranjamente de facut intai, nu se poate cu una cu doua.

Am observat si eu ca rautatea cuiva nu se domoleste cu varsta. Si apropo de rautate si inversunare, l-am auzit odata pe bunicul meu zicand ceva de genul ''Daca se pune careva cu mine, il distrug''. Cred ca e vorba de un orgoliu exacerbat, sa te crezi buricul pamantului. Nu a suportat ca eu sa fac altceva decat si-a propus pentru ca eram ''opera'' lui, ''productia'' lui, cu care se laudase tuturor, asumandu-si de pilda meritul pentru ca aveam rezultate bune la scoala. Nu a suportat ideea ca nepoata lui sa aiba o slujba marunta, a fost mereu vorba despre el, nu despre mine. Cand am plecat in UK, s-a intalnit cu o profesoara si a mintit-o ca am plecat cu o bursa; eu de fapt spalam podele si scari de bloc, nu mi-a fost niciodata rusine cu asta.

Aceasta postare a fost editata de Finnian: 10 October 2011 - 04:28 PM

[unstoppable]

N-am inteles, astia-s diavoli sau parinti?

[Ruaraidh]

Daca te referi la celalt caz, cred ca e vorba despre niste psihopati. Ei intr-adevar sunt incapabili de sentimente umane.

Daca te referi la ai mei, as zice niste oameni oarecum inconstienti, care la vremea respectiva nu au stiut sa puna piciorul in prag.

[unstoppable]

Finnian, la 10 October 2011 - 04:31 PM, a spus:

Daca te referi la celalt caz, cred ca e vorba despre niste psihopati. Ei intr-adevar sunt incapabili de sentimente umane.

Daca te referi la ai mei, as zice niste oameni oarecum inconstienti, care la vremea respectiva nu au stiut sa puna piciorul in prag.

da, la celalat caz ma refeream.

in cazul tau, pot spune ca a existat o usoara mostenire, dar care a luat sfarsit.

[Two]

Finnian, la 10 October 2011 - 01:50 PM, a spus:

Asa stiam si eu, ca e ceva extrem de grav, ca in mod normal nu se poate face una-doua, doar cu semnatura si stampila unui primar. Desi in Romania se poate orice. Era o singura foaie de hartie, cateva paragrafe.

Nu e chiar asa,nu se poate. Ca s-au putut face multe si inca se mai fac este adevarat. Dar despre ceea ce spui tu, nu. Nici un om intreg la minte nu ar face asa ceva,risca prea multa puscarie, si nu se merita. Apoi,asta implica si complicitatea a prea multe persoane, deci iese din discutie.

Finnian, la 10 October 2011 - 01:50 PM, a spus:

Pai asta e si problema - procesul nu a avut luc niciodata, ancheta nici atat.
Ambele nume, al meu si al surorii mele, erau trecute acolo, desi numai eu am locuit la bunici, cu sora mea nu au avut nici o treaba, decat pentru foarte scurta vreme. Actul asta a fost facut cand aveam 9 ani, poate 8, nu mai stiu; la putin timp am plecat si eu de acolo si m-am dus acasa. Ca intentiile bunicului meu fusesera altele, asta e partea a doua.

Ancheta si procesul nu au avut loc, din mai multe motive. Odata ca eram mari (8-9 si 10-11 ani)si ne-am fi amintit asa ceva. In al doilea rand, relatiile dintre parinti si bunici au ramas cordiale multi ani, in ciuda tuturor lucrurilor. Dar cel mai important este ca nu aveau ce sa gaseasca in neregula, prin orice ancheta, pentru a impune o asemenea masura. Era o familie normala, cu o situatie financiara nu grozava dar fara lipsuri care sa pericliteze dezvoltarea unor copii. Amandoi lucrau, se ocupau de sora mea; nu era un copil neglijat. Abuzul exista, dar pentru ca ne-am nascut intr-o generatie ghinionista din acest punct de vedere, dar asta era situatia pentru toti copiii de varsta noastra (or fi fost si exceptii dar in general asa era, cu bataie, insulte gratuite samd). Pe vremea respectiva nici nu era ilegal sa-ti bati copiii din cate stiu, decat poate daca ajungeau intr-o stare grava. Aceea era ''normalitatea'' vremii, desi atat de absurda. Deci motive sa scoata pe cineva din acea familie nu ar fi fost. Nici in cazul meu nu se putea spune ca au fost complet absenti, ca mai mergeam pe acasa si mai veneau sa ma vada.

Nu are cum sa nu fi existat un proces. Poate, spun asa, ca o parere, s-a recurs la acesta solutie pentru a va proteja pe voi. Banuiesc ca lucrurile s-au intamplat inainte de revolutie,deci s-ar fiputut intampla lucruri ce v-ar fi daunat voua in viitor. Persecutii politice,arestari, invinuiri, cine stie. Se putea intampla orice la aceea vreme.

Aseneth, la 10 October 2011 - 02:03 PM, a spus:

Nu neaparat. Stiu cazuri in care fete nemaritate au nascut si au dat copiii spre adoptie rudelor.Inainte de orice, au trebuit sa semneze actul cum ca sunt de acord cu decaderea lor din drepturile parintesti.

Ete scartz! Asa stiu si eu, iti povestesc ore intregi de cat de inventiv este romanul in materie de adoptii ilegale.
Iar acele fete au semnat o renuntare la drepturile parintesti, si nu o decadere. Cu toate ca poate avea acelasi inteles, sunt lucruri total diferite. Cat si faptele!

Aseneth, la 10 October 2011 - 02:03 PM, a spus:

Stiu un caz la mine in familie , cu un individ care avand acces la anumite stampile importante, si-a stampilat cateva hartii in alb, pentru a face mai apoi niste acte false cu care sa santajeze niste proaste. Nu spun ca e cazul si aici, dar never say never ....

Asta nu e nimic, sa vezi cand ti se vinde casa si tu gasesti pe altul in ea, cand te intorci de la mare. Culmea, legea considerand ca cel din casa are prioritate in fata ta.

Finnian, la 10 October 2011 - 04:19 PM, a spus:

Cred ca e vorba de un orgoliu exacerbat, sa te crezi buricul pamantului. Nu a suportat ca eu sa fac altceva decat si-a propus pentru ca eram ''opera'' lui, ''productia'' lui, cu care se laudase tuturor, asumandu-si de pilda meritul pentru ca aveam rezultate bune la scoala.

Nu e orgoliu, este frustrarea de ordin social. Nemultumirea ca nu a reusit sa faca ceea ce ar fi vrut. Acesti oameni de aceea le controleaza vietile altora, fiindca traiesc prin ei.

Si sunt multi asa, foarte multi. Si ii mai intalnesti si la tot pasul.

[lupini]

Topic închis la cerere.