Citeaza
Seara buna....hmmmm sincer nu stiu ce m.a apucat sa imi fac cont aici si cu atat mai mult sa mai si postez,dar de un lucru sunt sigur:cred ca am o depresie enorma,nu e prima oara,insa acum parca sunt pe punctul sa explodez,de 2 luni nu mai am iubita(o iubeam enorm,a fost si prima dragoste a mea),munca care cel putin acum ma depaseste fizic si PSIHIC,nici nu mai stiu cum sa o iau!!!
Mintea imi este non-stop la trecut si la persoana ei,chiar daca eu nu imi mai doresc sa ma gandesc la asta tot imi vine minte non-stop,cu munca la fel,simt ca innebunesc,nici nu stiu ce Dumnezeu sa mai fac,persoane foarte apropiate cu care sa vorbesc despre asta nu prea exista(exceptand parintele,dar deocamdata nu e nevoie sa afle)....pfffff poate un sfat de la cei care au trecut prin asa ceva este de bun augur.....
Mintea imi este non-stop la trecut si la persoana ei,chiar daca eu nu imi mai doresc sa ma gandesc la asta tot imi vine minte non-stop,cu munca la fel,simt ca innebunesc,nici nu stiu ce Dumnezeu sa mai fac,persoane foarte apropiate cu care sa vorbesc despre asta nu prea exista(exceptand parintele,dar deocamdata nu e nevoie sa afle)....pfffff poate un sfat de la cei care au trecut prin asa ceva este de bun augur.....
două luni ? puţin. io de şase luni am aceiaşi problemă. nu mă mai ataşez de niciun băiat, pentru că niciunu' nu mi se pare ca el. nu mai vreau nicio relaţie, nu-mi trebuie decāt el. dorm cu gāndul la el şi mă scol cu gāndul la el. aşa şi tu, şi te īnţeleg.
ai două opţiuni, ori renunţi, cauţi pe alta care te va face să uiţi de ea, ieşi pe la fete, flirtezi cu ele, te duci, bei, fumezi, f...., numai să-ţi treacă. a doua opţiune e să stai, să aştepţi, cum a făcut penelopa din legendă, două'j de ani i-a fost fidea lu' bărbatu-său. speranţa moare ultima, poate se va īntoarce.
eu asta sper, şi sper că şi īn cazul tău or să se remedieze lucrurile.
Contact
Facebook
Twitter
RSS













