[AndreiRM]

Seara buna....hmmmm sincer nu stiu ce m.a apucat sa imi fac cont aici si cu atat mai mult sa mai si postez,dar de un lucru sunt sigur:cred ca am o depresie enorma,nu e prima oara,insa acum parca sunt pe punctul sa explodez,de 2 luni nu mai am iubita(o iubeam enorm,a fost si prima dragoste a mea),munca care cel putin acum ma depaseste fizic si PSIHIC,nici nu mai stiu cum sa o iau!!!
Mintea imi este non-stop la trecut si la persoana ei,chiar daca eu nu imi mai doresc sa ma gandesc la asta tot imi vine minte non-stop,cu munca la fel,simt ca innebunesc,nici nu stiu ce Dumnezeu sa mai fac,persoane foarte apropiate cu care sa vorbesc despre asta nu prea exista(exceptand parintele,dar deocamdata nu e nevoie sa afle)....pfffff poate un sfat de la cei care au trecut prin asa ceva este de bun augur.....

[Equilibrium Girl]

Bun venit!

Se poate si mai rau de atat, totusi, dragostea e boala grea si se vede ca o iubesti sincer pe fata/femeia asta, de aceea te intreb, esti sigur ca nu mai poti face nimic sa fiti impreuna? Daca ea nu te iubeste inseamna ca nu te merita, daca te iubeste si va despart alte lucruri, infrunta-le.

Partea cu munca nu am inteles-o foarte bine, de ce te face sa intri in depresie?

oricum ar fi, viata merge inainte, nu te lasa descurajat de probleme, gandeste-te la solutii si ia atitudine

PS: cand am vazut expresia "depresie enorma" la titlu am crezut ca cine stie ce s-a intamplat, dar cred ca depinde si de varsta cat de usor sau nu suporti greutatile

[AndreiRM]

dizzy_girl, la 06 October 2011 - 10:37 PM, a spus:

Bun venit!

Se poate si mai rau de atat, totusi, dragostea e boala grea si se vede ca o iubesti sincer pe fata/femeia asta, de aceea te intreb, esti sigur ca nu mai poti face nimic sa fiti impreuna? Daca ea nu te iubeste inseamna ca nu te merita, daca te iubeste si va despart alte lucruri, infrunta-le.

Partea cu munca nu am inteles-o foarte bine, de ce te face sa intri in depresie?

oricum ar fi, viata merge inainte, nu te lasa descurajat de probleme, gandeste-te la solutii si ia atitudine

PS: cand am vazut expresia "depresie enorma" la titlu am crezut ca cine stie ce s-a intamplat, dar cred ca depinde si de varsta cat de usor sau nu suporti greutatile

24 ani am.....cu fata respectiva cale de impacare nu mai este(iubire cu forta nu se poate,stiu treaba asta)eu inca o mai iubesc,ea NU,m.a atras ca intr-o capcana,m.a facut sa ma indragostesc de ea dupa care si.a batut joc de tot,oricum oricat de mult o mai iubesc nu imi mai doresc sa recladim iubirea trecuta,vreau sa trec peste dar nu mai stiu cum,o visez,cum ma trezesc ma gandesc la ea,cum ma culc la fel,cred ca de "n"ori pe zi numai la ea ma gandesc desii nu imi doresc asta....cel putin munca mi.a pus capac acum,nu mai rezist,lucrez intr-un domeniu care te epuizeaza mai mult psihic decat fizic(mai ales in perioada asta)....am maia vut stari de genul asta,dar parca acum imi vine sa fac "prostii"....hmmmmm este mult mai complicata situatia decat pare,nu am spus chiar tot oful,nu sunt genul sa ma plang,dar acum parca un sfat de la cineva care a trecut cat de cat prin asta Merge La Suflet

[nu vreau]

Am trecut, te asigur, incearca sa traiesti in prezent. Ia viata bucatica cu bucatica. Nu te proiecta nici in trecut, nici in viitor. Nu iti face nici un fel de planuri. E o rana care trebuie sa se vindece, ai nevoie de timp. Nu vorbesc din carti, crede-ma cunosc toate etapele. Ia-o incet... Si cat poti, stai la aer curat, plimba-te... Si dormi; sa ai grija sa dormi suficient. Va trece...

[Equilibrium Girl]

Of! daca, cale de impacare nu mai este ti-as sugera sa o stergi din minte cu buretele ceea ce evident e imposibil ......dar partea buna a lucrurilor este ca vei deveni mai intelept suferind acum si data viitoare, cand cu siguranta va aparea o alta fata in viata ta, o vei alege mai chibzuit si vei aprecia si mai mult relatia voastra, asa ca nu trebuie decat sa ai un pic de rabdare si sa incerci sa te concentrezi asupra altor lucruri care iti plac (pasiuni, hobby-uri) ca sa-ti tii mintea ocupata si sa nu te mai gandesti la ea (atat cat e posibil).

Ti-as mai zice sa te gandesti ca sunt atatia oameni bolnavi grav care ar renunta la tot doar ca sa aiba o zi cum o ai tu....dar stiu ca asta nu prea ii motiveaza pe oameni...

Referitor la munca: niciodata sa nu te suprasoliciti ca nu se merita...

In concluzie: sa nu ai asteptari prea mari de la noi sa-ti schimbam viata, solutia sta in mintea si in inima ta

[AndreiRM]

Aici mai este o problema...nu mai pot sa dorm...maxim 4-5 ore pe noapte,pffff e greu de explicat prin mesaje cum ma simt acum,am mai trecut prin asta acum 6 luni,si mi.au luat 3-4 luni sa imi revin cat de cat,dar au aparut iar "problemele"daca pot sa le spun asa,dar atunci stiau toti de ele,acum nu prea mai vreau sa afle toti,incerc sa o rezolv pe alte cai,dar dupa cum se vede singur nu prea pot,cel putin de 1 sapt nu mai rezist,sunt nervos tot timpul,obosit,nedormit,ingandurat,parca nu mai am chef de absolut nimik.....nu ma gandesc la prostii(gen "imi iau viata")dar simt cum ma prabusesc incet incet....nu mai am forta deloc

dizzy_girl, la 06 October 2011 - 10:55 PM, a spus:

Of! daca, cale de impacare nu mai este ti-as sugera sa o stergi din minte cu buretele ceea ce evident e imposibil ......dar partea buna a lucrurilor este ca vei deveni mai intelept suferind acum si data viitoare, cand cu siguranta va aparea o alta fata in viata ta, o vei alege mai chibzuit si vei aprecia si mai mult relatia voastra, asa ca nu trebuie decat sa ai un pic de rabdare si sa incerci sa te concentrezi asupra altor lucruri care iti plac (pasiuni, hobby-uri) ca sa-ti tii mintea ocupata si sa nu te mai gandesti la ea (atat cat e posibil).

Ti-as mai zice sa te gandesti ca sunt atatia oameni bolnavi grav care ar renunta la tot doar ca sa aiba o zi cum o ai tu....dar stiu ca asta nu prea ii motiveaza pe oameni...

Referitor la munca: niciodata sa nu te suprasoliciti ca nu se merita...

In concluzie: sa nu ai asteptari prea mari de la noi sa-ti schimbam viata, solutia sta in mintea si in inima ta

am inteles ce ai spus...sunt constient ca problemele nu se rezolva cu una cu doua,stiu ca tot eu sunt cel care ia deciziile,dar un sfat din partea celor care au trecut prin asta si stiu cum sa gestioneze situatia este de bine primit....faza e ca,ca in momentul asta parca nu mai gandesc clar,sunt momente ca in seara asta cand am bufnit dintr-o data in plans,culmea,trebuia sa ma simt mai bine,parca asa se spune dupa ce plangi,dar in schimb mai simt jalnic

[nu vreau]

Din pacate nu merge repede treaba, trebuie sa ai un pic de rabdare. Si... pasi mici, cum ti-am spus. Si inca, incearca pe cat posibil sa iti pazesti mintea; ea te plimba pe te miri ce taramuri... De-aia zic, concentreaza-te la clipa prezenta, punctual, la exact ce faci. Si dormi, asta face cel mai bine. O sa vina si vremea cand nu o sa te mai trezesti cu lacrimi uscate pe obraz.

[Equilibrium Girl]

Se pare ca esti o persoana foarte sensibila.....cred ca adevarata problema e despartirea de iubita ta, cand esti in depresie nimic nu te mai multumeste (referitor la munca)

Incearca sa dormi totusi suficient, sa mananci ciocolata, sa te joci cu animalele, sa te plimbi sa-i mai vezi si pe altii suferind....

Gata, mi-am epuizat sacul cu sfaturi, ii mai las si pe altii....

[AndreiRM]

multumesc de sfaturi,dar nu cred ca mai pot sa postez in seara asta,am cam clacat se pare....vb zilele astea in caz ca lumea mai este disponibila...multumesc inca odata si somn usor

[stupid_me]

Buna Andrei.
Tu trebuie sa inveti sa iei viata ca atare. Cu bune si rele, chiar daca simti uneori ca nu mai ai putere sa inaintezi.
De asemenea ai avea nevoie sa iti pastrezi mintea ocupata mai tot timpul, dar asta nu inseamna ca sa te ingropi in munca este o solutie. Cand simti ca iti vine sa plangi, ascunde-te in baie sau in camera si plangi. Cronometreaza-te insa. Nu depasi 2 minute. Daca dupa 2 minute simti ca nu te poti opri, ridica-te, spala-te pe fata si iesi afara.
Esti barbat mai presus de toate. Trebuie sa iei taurul de coarne. Sa iti supui demonii.

O carte buna te ajuta atunci cand nu ai putere sa suni pe cineva sa iasa cu tine sau..sa iesi pur si simplu tu la aer curat. Alege un prieten si povesteste-i prin ce treci. Doar unul.
Descopera lucruri noi care iti plac.

Ai vrut vreodata sa iti permiti un 'lux' si nu te-ai indurat?
Acum e momentul sa o faci.
Te-ar mai ajuta si sa interactionezi cu persoanele in varsta. Sa iti reamintesti cat de scurta poate fi viata si cat de bine e sa fii tanar.

Se spune ca odata ce o relatie s-a destramat, pe langa suferinta pe care o produce in tine..pe de alta parte, te si elibereaza. Aminteste-ti cum trebuia sa lasi de la tine (de dragul ei, chiar) pentru 'mofturile' ei. Aminteste-ti ca ii purtai si grija atunci cand trecea o perioada de timp si nu suna. Acum nu o mai duci in spate deloc. Adica, a plecat din viata ta..atat cu bune, dar si cu rele. Caci nimeni nu este perfect.

Gandeste pozitiv. Matematic.
Azi ma trezesc. Fac un dus, si neaparat iau micul dejun. Daca nu am pofta, ma ajut cu un pahar cu apa. Imi pun in farfurie portia pe care stiu ca de obicei o mananc, si o execut in intregime.
Merg la servici si NU stau mai mult de o ora in plus. Daca seful face urat, il mint. Am o problema care nu poate fi amanata. Nu o fac mai des decat o data pe saptamana, daca e cazul. Insa sanatatea este mai importanta decat un job. Oricat de greu se gaseste in ziua de azi un loc de munca, niciunul nu merita sa-mi sacrific sanatatea in asemenea hal.

Revin acasa, si doar ca sa ma schimb. Apoi..eventual mananc si ma odihnesc putin.
Restul zilei sunt activ. Psihic si fizic.
Trebuie sa cunosti lume noua. Sa pui intrebari.
Sa vezi ca nu esti singurul.


Rezista.
Viata este o miscare de rezistenta. Si satisfactia pe atat de mare este la final, pe cat nu te dai batut nici in ruptul capului!

Aceasta postare a fost editata de stupid_me: 06 October 2011 - 11:45 PM