[Lüigi]

Vom pleca deci de la premiza celui mai bun compromis: nu ştim dacă există sau nu Dumnezeu!
Nici nu prea contează pentru subiectul acestei discuţii.

Dupa părerea voastră, care ar fi motivele psihologice şi sociologice ce-l determină pe un om să creadă în ceva a cărei existenţă nu a fost confirmată sau infirmată?

Părerea mea > ştiinţa este un proces fluid, deductiv care oferă răspunsuri bazate pe nenumărate observaţii şi teste ale acestora. Divinul este...? Unul afirmă că există un singur zeu, altul că-s 1000. Unul zice că-l cheamă Kiki, altul Miki. Unul zice că vorbeşte cu Miki, celălalt îi dă în cap la ordinul lui Kiki. Un talmeş-balmeş amorf care nu oferă nici un răspuns şi nu face decât să-i amăgească pe cei care se tem de sfârşit.



http://www.timesonline.co.uk/tol/news/uk/article571206.ece
Religia este dăunatoare societăţii, contribuind la rate de omucidere mari, avorturi, promiscuitate sexuală şi suicid. Conform studiului, credinţa şi închinarea către un zeu nu sunt necesare pentru o societate sănătoasă, dimpotrivă pot contribui la problemele sociale, ceea ce este în contradicţie cu punctul de vedere al credincioşilor ce consideră religia ca fiind necesară pentru moralitatea şi etica unei societaţi.

Aceasta postare a fost editata de Lüigi: 01 October 2011 - 10:36 PM

[lupini]

Lüigi, la 01 October 2011 - 10:32 PM, a spus:

Părerea mea > ştiinţa este un proces fluid, deductiv care oferă răspunsuri bazate pe nenumărate observaţii şi teste ale acestora.

Ai scris bine aici: "ştiinţa e un proces care oferă răspunsuri bazate pe observaţii". La asta eu adaug că omul de ştiinţă se aseamănă cu un detectiv: el merge pe firul a ceva ce deja există, şi care nu are o explicaţie prestabilită. Întrebarea fundamentală e: "de unde vine ceea ce deja există ?" De exemplu: de unde vine raţiunea care stă la baza Cosmosului ? Pentru că Universul, oricât de haotic ar părea, se bazează pe legi raţionale, pe care omul, ca un detectiv, le cercetează.

Înainte de a răspunde la întrebarea cu cauzele, prima dată clarific o situaţie: credinţa e o convingere a omului că "nu e lăsat singur în lume", că are un ajutor în perioadele de greutate.

În schimb religia, e o sumă de canoane "fabricate" de oameni, pentru a-şi impune ei autoritatea, folosind credinţa ca unealtă.


Prin urmare, cauza fundamentală a credinţei e necesitatea de dreptate şi ajutor, din partea cuiva care are putere mult peste cea a omului.

Ce s-ar întâmpla când ar dispărea credinţa, şi ar rămâne doar legea omului ? Cel mai bun răspuns se află în mitul lui Gyges, al lui Platon.

[Naeema]

Mintea umana e de asa natura incat sa caute raspunsuri plauzibile oricaror dileme si intrebari si sa gaseasca explicatii satisfacatoare pentru orice imprejurare si eveniment. Cea mai importanta intrebare a tuturor timpurilor a fost si va ramane "De ce ?" Omul trebuie sa stie mereu de ce, despre orice dar in special despre propria-i existenta. Pentru el totul trebuie sa aiba un motiv, un scop bine definit. Big Bang-ul si Teoria Evolutiei nu ofera raspunsurile satisfacatoare, ba din contra il lasa atarnand in limbo continuind sa se intrebe "De ce ?". Big Bang-ul este un eveniment caruia nu poate sa-i dea rost, Evolutia pare a fi ceva fara vreo noima anume. Formarea Terei si aparitia vietii pe ea nu pot fi acceptate ca fiind o convergenta favorabila si coincidentala de evenimente cosmice. Asa ceva ar fi fara scop, fara rost...asadar apare pe scena GOD ! Acum totul se omogenizeaza intr-o explicatie satisfacatoare, unde omul si-a gasit in sfarsit mult ravnitele raspunsuri la intrebarile existentiale care-l framantau. Doarme linistit noaptea, confident si multumit de faptul ca are un rost si ca nu e sigur. Cineva "acolo sus" vegheaza asupra lui si stie ce-i mai bine pentru el. Totul se desfasoara conform unui plan. All iz good in the Universe. In esenta omul este un copil terorizat de gandul ca ar putea fi orfan. Credinciosul nu este orfan, nu este singur, nu este o adunatura de particule cosmice care s-au adunat asa in doru lelii intr-o buna zi acum nu stiu cate milioane de ani. Perspectiva asta este groaznica pentru unii.

My 2 lei. Nu dati cu pietre.

Aceasta postare a fost editata de Naeema: 02 October 2011 - 12:35 AM

[Black Elk]

Am fost pacaliti atunci cand am dat drumul in cetatea noastra spirituala si mintala la acest cal Troian ce a adapostit in el fantezii psihice atat de bine pregatite de "expertii" psihologi crestini...la baza lor stau dogme fara vreo baza stiintifica in ele,iar psihologia care explica totul de fapt nu explica nimic si ramanem mereu cu dubiile in noi.Unele lucruri au nevoie sa fie si vazute si pipaite,nu doar crezute orbeste...in stilul"crede si nu cerceta" Adica de ce sa cred ce zice unul care el insusi are nevoie de experienta trairii efective a celor spuse atat de pompos si cu zel ?
Desigur ca in viata e nevoie de Knowledge sa avansezi mintal si spiritual si consider ca in momentul in care iti pui intrebarea"De unde vin" ai facut deja primul pas spre cunoastere.
Iar daca God este creatorul universului si deci implicit al tuturor legilor fizice care-l guverneaza,atunci de ce nu se inchina credinciosii si la Legea gravitatiei si a relativitatii?Nu se manifesteaza oare el si prin ele??

Pe de alta parte si deci de unde reiese comicul rezultat din titlul topicului,da-i unui om sa manace un peste si l-ai saturat pt. 1 zi.Da-i omului religie si l-ai facut sa moara de foame rugandu-se sa-i vina pestele din cer.

"Aceasta e religia mea simpla:
Nu e nevoie de temple si biserici;nici de filosofii complicate.Mintea si inima noastra ne sunt templul nostru;Fiolsofia se numeste bunatate."

The Dalai Lama

[Lüigi]

lupini, la 01 October 2011 - 11:44 PM, a spus:

Întrebarea fundamentală e: "de unde vine ceea ce deja există ?" De exemplu: de unde vine raţiunea care stă la baza Cosmosului ? Pentru că Universul, oricât de haotic ar părea, se bazează pe legi raţionale, pe care omul, ca un detectiv, le cercetează.

Este complet absurd sa sustii ca o entitate divina guverneaza aceste legi.
As putea sa-ti scriu pagini întregi despre legile fizicii, originea Universului, ratiunea umana etc. dar ma tem ca mi-as pierde timpul.

Ce-am învatat atât de la religiosi, cât si de la homofobi > a educa o persoana ce nu doreste sa fie educata este contraproductiv.

[Renaissance'91]

Lüigi, la 02 October 2011 - 10:04 PM, a spus:

Ce-am învatat atât de la religiosi, cât si de la homofobi > a educa o persoana ce nu doreste sa fie educata este contraproductiv.

Poate unii doresc, dar nu au avut ocazia Poti totusi sa incerci.Si iar ne referim la homofobi ?
Oricum nu doar religia e singura care nu ofera un raspuns.Nici stiinta nu ofera cine stie ce raspunsuri.Ideea e sa completezi cu cate ceva de la fiecare.Nu sa ne atarnam de dogme si idei rigide pentru siguranta noastra psihica.

Aceasta postare a fost editata de haydn91: 02 October 2011 - 10:22 PM

[lupini]

Lüigi, la 02 October 2011 - 10:04 PM, a spus:

As putea sa-ti scriu pagini întregi despre legile fizicii, originea Universului, ratiunea umana

Marile idei se exprimă prin cuvinte relativ puţine, şi prin urmare, nu e nevoie să scrii pagini întregi, ci să spui prin cuvinte puţine, care e originea raţiunii care stă la baza legilor naturii.

[VEMANS]

lupini, la 02 October 2011 - 10:38 PM, a spus:

Marile idei se exprimă prin cuvinte relativ puţine, şi prin urmare, nu e nevoie să scrii pagini întregi, ci să spui prin cuvinte puţine, care e originea raţiunii care stă la baza legilor naturii.

Nu exista nici-o ratiune .

[Lüigi]

lupini, la 02 October 2011 - 10:38 PM, a spus:

Marile idei se exprimă prin cuvinte relativ puţine, şi prin urmare, nu e nevoie să scrii pagini întregi, ci să spui prin cuvinte puţine, care e originea raţiunii care stă la baza legilor naturii.

Asta asa e...iar afirmatia ta e hazardata! Nu exista nici o dovada cum ca "originea ratiunii sta la baza legilor naturii". Dimpotriva, cunoastem doar ca rationalul succede naturii. Singurele forme de rational cunoscute de omenire au aparut mult dupa aparitia naturii.

[lupini]

Lüigi, la 04 October 2011 - 01:45 PM, a spus:

cunoastem doar ca rationalul succede naturii. Singurele forme de rational cunoscute de omenire au aparut mult dupa aparitia naturii.

Nu ştiu de unde ai tu informaţia asta, dar conform Modelului Standard din fizică, elaborat încă de la finele anilor '60 de către Steven Weinberg şi Abdus Salam, înainte de apariţia naturii propriu-zise, adică înainte de timpul universal 10^-43 secunde, tot Universul era extrem de simplu, organizat în ceea ce în matematică se cheamă: "grupuri de simetrie" (care exista în acord cu legi matematice).
Toate cele patru interacţiuni (forţe) (electromagnetică, tare, slabă şi gravitaţională) erau unite într-una singură şi aceasta se afla în grupul de simetrie numărul 5 [SU(5)]. Adică Universul exista doar ca informaţie care funcţiona după o lege generală unică (din nou lege).
Apoi, brusc, apare "ruperea spontană a simetriei", realizată prin ceea ce caută ăştia la C.E.R.N. adică prin bozonul Higgs (rupere realizată după formulele lui Weinberg, deci din nou legi).
Aşa au rezultat alte grupuri de simetrii care au dus la apariţia materiei.

Dar, toate acestea au avut loc prin intermediul unor interacţiuni. Iar orice interacţiune are asociată o anumită distanţă până la care poate acţiona. Iar această distanţă se face în acord cu câte o formulă raţională.

De exemplu, în cadrul interacţiunilor electromagnetice, există legea lui Coulomb care spune că "forţa dintre două sarcini electrice punctiforme este direct proporţională cu produsul celor două sarcini electrice şi invers proporţional cu pătratul distanţei dintre sarcini." Adică, întotdeauna dacă înmulţim valoarea celor două sarcini electrice, forţa dintre ele va creşte, şi va va scădea în funcţie de înmulţirea distanţei cu ea însăşi. Asta e o lege valabilă oriunde şi a fost aşa de la începutul începutului, doar că nu s-a găsit niciun "detectiv ştiinţific" să dorească să o analizeze, şi să-i dea un nume...până la Charles Coulomb.

Legea asta se asemănă cu legea atracţiei universale a lui Newton, care spune la fel că "două corpuri punctiforme cu mase diferite, se atrag reciproc printr-o forţă direct proporţională cu produsul maselor corpurilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele, orientată pe direcţia dreptei ce uneşte centrele de greutate ale celor două corpuri."

Există şi formule dar nu le scriu pentru că suntem pe un forum şi aici e frumos să avem discuţii relativ simple.

Oricum, oricâte exemple de legi aşa da, vedem ceva: raţiunea omului a putut să descopere, să sistematizeze, şi să interacţioneze intelectual cu aceste legi tocmai pentru că sunt raţionale, adică ele nu se schimbă ci rămân valabile în timp şi după câte s-a văzut, şi în spaţiu. Adică sunt izotrope, cum s-ar zice. Izotropia legilor arată că ele sunt raţionale.


Bun să revenim la cauzele psihologice şi sociale ale credinţei.