Contact
Facebook
Twitter
RSS
de aceeanu mai am rabdare sa o iau de la capat, prezint doar faptele in linie mare.
Acum vreo 5 ani in urma, prietena mea in pragul unei stari depresive a ajuns in cabinetul unui psiholog. Precizez ca el nu facea atunci psihologie clinica, si ea a ajuns intamplator acolo,era in drumul ei spre casa.
prima intalnire a fost pentru ea uimitoare, omul acela era tot ce visase ea la un barbat-inalt,frumos, puternic,cultivat.S-au privit ca doi prieteni care nu s-au vazut de ani si se intalnesc intr-o postura neasteptata.
In scurt timp s-a trezit indragostita pana peste cap si a inceput un joc de-a seductia cu el, joc in care se pare ca s-a lasat si el prins cu destula placere.El se lipea de ea, se atingeau, isi miroseau parfumul, ea se imbraca provocator, el o privea provocator si obraznic, totul culminand cu o imbratisare destul de pasionala.Ea care facea rolul seducatoarei cred cav s-a speriat si a fugit.Au urmat ceva mesaje pe mess si mail,aluzive,mai multe intalniri oarecum intamplatoare dar cautate(el tot aparea pe langa casa ei, pe langa serviciul ei, ea trecea zilnic la aceeasi ora prin fata cabinetului,,,etc), apoi lucrurile au parut a intra in normalitate.
Doar ca ea nu l-a uitat, il considera barbatul vietii sale,il doreste imens, mereu s-a raportat la el,s-a gandit mereu la el...In modul acesta, casnicia care mergea prost(acesta fiind cumva si motivul depresiei initiale) a inceput sa mearga si mai prost, sotul si-a pierdut orice importanta,era doar obligatia, copii fiind mari.
Femeia nu se mai simtea bine cu ea insasi, tanjea, a inceput alte jocuri de seductie cu alti barbati din jur, se gandea la o aventura conjugala-fara a avea curajul de merge pana acolo unde incepe intimitatea.
Atunci am sugerat sa-l reantlneasca pe psihologul mul iubit, sa incerce cu el foaia sinceritatii, sa spuna ce o doare, sa rezolve aceasta durere trenanta de aproape 5 ani.
Dupa nenumarate analize si amnari s-a intors la el la cabinet,plina de frica si emotie,in ziua respectiva o apucase o criza de anxietate,dar totusi s-a dus.El a intaminat-o invaluit in mantia de guru terapeutic, isi finaliza formarea in terapia experentiala,era tot numai zen si pace spirituala,greu de recunoscut vechiu psiholog care-si lipea piciorul de al ei sub birou sau ii admira ostentativ sanii.
Si de aici a inceput un joc in jurul cozii, ea tremurand de dorinta si pasiune, iar el incercand sa faca din ea o fiinta mai buna,mai spiritualizata...
ea s-a blocat intr-o mutenie de copil, al incearca sa faca terapie,bagand sub pres episodul vechi ca si cum nu ar fi fost.
femeia asta duce lipsa de iubire si provocare in viata ei, in rest mari traume nu a suferit, are un job bun, salar mare, confort in viata de famile si un sot neglijent.
Ea nu vrea sa spuna deloc ce o doare-faptul ca-l doreste de inebuneste, iar el se face ca nu observa nimic, desi ea i-a trimis niste fire de care el sa se agate pentru a debuta o discutie sincera. de cate ori pomeneste ea ceva de ceea ce vede in el, acesta schimba subiectul. I-a spus deja ca el este asa cum si-a dorit mereu in visele sale un barbat, ca sotul ei nu stie ca vine la el, ca a fost cel mai greu lucru din viata ei sa se intoarca la cabinetul sau...dar nimic,nu a comnetat nici un cuvant.
mie imi face impresia ca el vrea sa o faca sa creada ca toate acele intamplari mai vechi au fost in imaginatia ei, sa ascunda sub pres micile avansuri si obraznicii care pe ea au facut-o sa pluteasca, sa se simta iubita si dorita.
problema este ca , dupa ce-si construise un echilibru ,acum iarasi sufera din lipsa lui, a dezvoltat o dependenta de el,aproape il uraste ca a lasat atunci sa se intample acele lucruri si i-a permis ei sa se indragosteasca. Aceste lucruri inteleg ca sunt frecvente in terapie, transferul pacienteului si contratransferul,dar el trebuia sa tina mai bine situatia in frau.
Acum e debusolata, il doreste,,,el se face ca nu vede nimic,merge in continuare saptamanal la el, chiar i-a spus ca o intelege, si stie ca nu se va descurca fara ajutorul lui.
ea nu are incredere in el ca terapeut sa fie sincera, vede doar barbatul din el,,,crede ca va rade de ea, o va considera naiva si prostuta.Si este o femeie careia ii place sa detina controlul, sa nu lase garda jos deloc, sa nu fie ajutata sau criticata.Ma intreb uneori daca nu-i de fapt nemultumirea si orgoliul ca nu-l are in puterea sa, dar in acelasi timp imi spune cum cand el ii vorbeste se gandeste cum o fi sa -i sarute buzele, sa-si lipeascfa fata de pieptul sau, sau sa se plimbe la bratul lui...
astept feed-back, daca ma intrebati ce vreau sa aflu de la voi nici eu nu stiu.Face bine el sa procedeze asa?ar trebui sa renunte la ea ca pacienta/clienta?Cum sa se rupa ea de obsesia asta?
multumesc
tinatina, la 28 September 2011 - 10:42 AM, a spus:
Dragii mei, am scriu pret de o ora o poveste pe tema asta,cu o multime de amanunte ,si apoi, cand sa o postez am reusit sa o fac sa dispara in neant.
de aceeanu mai am rabdare sa o iau de la capat, prezint doar faptele in linie mare.
Acum vreo 5 ani in urma, prietena mea in pragul unei stari depresive a ajuns in cabinetul unui psiholog. Precizez ca el nu facea atunci psihologie clinica, si ea a ajuns intamplator acolo,era in drumul ei spre casa.
prima intalnire a fost pentru ea uimitoare, omul acela era tot ce visase ea la un barbat-inalt,frumos, puternic,cultivat.S-au privit ca doi prieteni care nu s-au vazut de ani si se intalnesc intr-o postura neasteptata.
In scurt timp s-a trezit indragostita pana peste cap si a inceput un joc de-a seductia cu el, joc in care se pare ca s-a lasat si el prins cu destula placere.El se lipea de ea, se atingeau, isi miroseau parfumul, ea se imbraca provocator, el o privea provocator si obraznic, totul culminand cu o imbratisare destul de pasionala.Ea care facea rolul seducatoarei cred cav s-a speriat si a fugit.Au urmat ceva mesaje pe mess si mail,aluzive,mai multe intalniri oarecum intamplatoare dar cautate(el tot aparea pe langa casa ei, pe langa serviciul ei, ea trecea zilnic la aceeasi ora prin fata cabinetului,,,etc), apoi lucrurile au parut a intra in normalitate.
Doar ca ea nu l-a uitat, il considera barbatul vietii sale,il doreste imens, mereu s-a raportat la el,s-a gandit mereu la el...In modul acesta, casnicia care mergea prost(acesta fiind cumva si motivul depresiei initiale) a inceput sa mearga si mai prost, sotul si-a pierdut orice importanta,era doar obligatia, copii fiind mari.
Femeia nu se mai simtea bine cu ea insasi, tanjea, a inceput alte jocuri de seductie cu alti barbati din jur, se gandea la o aventura conjugala-fara a avea curajul de merge pana acolo unde incepe intimitatea.
Atunci am sugerat sa-l reantlneasca pe psihologul mul iubit, sa incerce cu el foaia sinceritatii, sa spuna ce o doare, sa rezolve aceasta durere trenanta de aproape 5 ani.
Dupa nenumarate analize si amnari s-a intors la el la cabinet,plina de frica si emotie,in ziua respectiva o apucase o criza de anxietate,dar totusi s-a dus.El a intaminat-o invaluit in mantia de guru terapeutic, isi finaliza formarea in terapia experentiala,era tot numai zen si pace spirituala,greu de recunoscut vechiu psiholog care-si lipea piciorul de al ei sub birou sau ii admira ostentativ sanii.
Si de aici a inceput un joc in jurul cozii, ea tremurand de dorinta si pasiune, iar el incercand sa faca din ea o fiinta mai buna,mai spiritualizata...
ea s-a blocat intr-o mutenie de copil, al incearca sa faca terapie,bagand sub pres episodul vechi ca si cum nu ar fi fost.
femeia asta duce lipsa de iubire si provocare in viata ei, in rest mari traume nu a suferit, are un job bun, salar mare, confort in viata de famile si un sot neglijent.
Ea nu vrea sa spuna deloc ce o doare-faptul ca-l doreste de inebuneste, iar el se face ca nu observa nimic, desi ea i-a trimis niste fire de care el sa se agate pentru a debuta o discutie sincera. de cate ori pomeneste ea ceva de ceea ce vede in el, acesta schimba subiectul. I-a spus deja ca el este asa cum si-a dorit mereu in visele sale un barbat, ca sotul ei nu stie ca vine la el, ca a fost cel mai greu lucru din viata ei sa se intoarca la cabinetul sau...dar nimic,nu a comnetat nici un cuvant.
mie imi face impresia ca el vrea sa o faca sa creada ca toate acele intamplari mai vechi au fost in imaginatia ei, sa ascunda sub pres micile avansuri si obraznicii care pe ea au facut-o sa pluteasca, sa se simta iubita si dorita.
problema este ca , dupa ce-si construise un echilibru ,acum iarasi sufera din lipsa lui, a dezvoltat o dependenta de el,aproape il uraste ca a lasat atunci sa se intample acele lucruri si i-a permis ei sa se indragosteasca. Aceste lucruri inteleg ca sunt frecvente in terapie, transferul pacienteului si contratransferul,dar el trebuia sa tina mai bine situatia in frau.
Acum e debusolata, il doreste,,,el se face ca nu vede nimic,merge in continuare saptamanal la el, chiar i-a spus ca o intelege, si stie ca nu se va descurca fara ajutorul lui.
ea nu are incredere in el ca terapeut sa fie sincera, vede doar barbatul din el,,,crede ca va rade de ea, o va considera naiva si prostuta.Si este o femeie careia ii place sa detina controlul, sa nu lase garda jos deloc, sa nu fie ajutata sau criticata.Ma intreb uneori daca nu-i de fapt nemultumirea si orgoliul ca nu-l are in puterea sa, dar in acelasi timp imi spune cum cand el ii vorbeste se gandeste cum o fi sa -i sarute buzele, sa-si lipeascfa fata de pieptul sau, sau sa se plimbe la bratul lui...
astept feed-back, daca ma intrebati ce vreau sa aflu de la voi nici eu nu stiu.Face bine el sa procedeze asa?ar trebui sa renunte la ea ca pacienta/clienta?Cum sa se rupa ea de obsesia asta?
multumesc
de aceeanu mai am rabdare sa o iau de la capat, prezint doar faptele in linie mare.
Acum vreo 5 ani in urma, prietena mea in pragul unei stari depresive a ajuns in cabinetul unui psiholog. Precizez ca el nu facea atunci psihologie clinica, si ea a ajuns intamplator acolo,era in drumul ei spre casa.
prima intalnire a fost pentru ea uimitoare, omul acela era tot ce visase ea la un barbat-inalt,frumos, puternic,cultivat.S-au privit ca doi prieteni care nu s-au vazut de ani si se intalnesc intr-o postura neasteptata.
In scurt timp s-a trezit indragostita pana peste cap si a inceput un joc de-a seductia cu el, joc in care se pare ca s-a lasat si el prins cu destula placere.El se lipea de ea, se atingeau, isi miroseau parfumul, ea se imbraca provocator, el o privea provocator si obraznic, totul culminand cu o imbratisare destul de pasionala.Ea care facea rolul seducatoarei cred cav s-a speriat si a fugit.Au urmat ceva mesaje pe mess si mail,aluzive,mai multe intalniri oarecum intamplatoare dar cautate(el tot aparea pe langa casa ei, pe langa serviciul ei, ea trecea zilnic la aceeasi ora prin fata cabinetului,,,etc), apoi lucrurile au parut a intra in normalitate.
Doar ca ea nu l-a uitat, il considera barbatul vietii sale,il doreste imens, mereu s-a raportat la el,s-a gandit mereu la el...In modul acesta, casnicia care mergea prost(acesta fiind cumva si motivul depresiei initiale) a inceput sa mearga si mai prost, sotul si-a pierdut orice importanta,era doar obligatia, copii fiind mari.
Femeia nu se mai simtea bine cu ea insasi, tanjea, a inceput alte jocuri de seductie cu alti barbati din jur, se gandea la o aventura conjugala-fara a avea curajul de merge pana acolo unde incepe intimitatea.
Atunci am sugerat sa-l reantlneasca pe psihologul mul iubit, sa incerce cu el foaia sinceritatii, sa spuna ce o doare, sa rezolve aceasta durere trenanta de aproape 5 ani.
Dupa nenumarate analize si amnari s-a intors la el la cabinet,plina de frica si emotie,in ziua respectiva o apucase o criza de anxietate,dar totusi s-a dus.El a intaminat-o invaluit in mantia de guru terapeutic, isi finaliza formarea in terapia experentiala,era tot numai zen si pace spirituala,greu de recunoscut vechiu psiholog care-si lipea piciorul de al ei sub birou sau ii admira ostentativ sanii.
Si de aici a inceput un joc in jurul cozii, ea tremurand de dorinta si pasiune, iar el incercand sa faca din ea o fiinta mai buna,mai spiritualizata...
ea s-a blocat intr-o mutenie de copil, al incearca sa faca terapie,bagand sub pres episodul vechi ca si cum nu ar fi fost.
femeia asta duce lipsa de iubire si provocare in viata ei, in rest mari traume nu a suferit, are un job bun, salar mare, confort in viata de famile si un sot neglijent.
Ea nu vrea sa spuna deloc ce o doare-faptul ca-l doreste de inebuneste, iar el se face ca nu observa nimic, desi ea i-a trimis niste fire de care el sa se agate pentru a debuta o discutie sincera. de cate ori pomeneste ea ceva de ceea ce vede in el, acesta schimba subiectul. I-a spus deja ca el este asa cum si-a dorit mereu in visele sale un barbat, ca sotul ei nu stie ca vine la el, ca a fost cel mai greu lucru din viata ei sa se intoarca la cabinetul sau...dar nimic,nu a comnetat nici un cuvant.
mie imi face impresia ca el vrea sa o faca sa creada ca toate acele intamplari mai vechi au fost in imaginatia ei, sa ascunda sub pres micile avansuri si obraznicii care pe ea au facut-o sa pluteasca, sa se simta iubita si dorita.
problema este ca , dupa ce-si construise un echilibru ,acum iarasi sufera din lipsa lui, a dezvoltat o dependenta de el,aproape il uraste ca a lasat atunci sa se intample acele lucruri si i-a permis ei sa se indragosteasca. Aceste lucruri inteleg ca sunt frecvente in terapie, transferul pacienteului si contratransferul,dar el trebuia sa tina mai bine situatia in frau.
Acum e debusolata, il doreste,,,el se face ca nu vede nimic,merge in continuare saptamanal la el, chiar i-a spus ca o intelege, si stie ca nu se va descurca fara ajutorul lui.
ea nu are incredere in el ca terapeut sa fie sincera, vede doar barbatul din el,,,crede ca va rade de ea, o va considera naiva si prostuta.Si este o femeie careia ii place sa detina controlul, sa nu lase garda jos deloc, sa nu fie ajutata sau criticata.Ma intreb uneori daca nu-i de fapt nemultumirea si orgoliul ca nu-l are in puterea sa, dar in acelasi timp imi spune cum cand el ii vorbeste se gandeste cum o fi sa -i sarute buzele, sa-si lipeascfa fata de pieptul sau, sau sa se plimbe la bratul lui...
astept feed-back, daca ma intrebati ce vreau sa aflu de la voi nici eu nu stiu.Face bine el sa procedeze asa?ar trebui sa renunte la ea ca pacienta/clienta?Cum sa se rupa ea de obsesia asta?
multumesc
Am scris un mesaj urias si l-am postat de doua ori, scuze!!
